Search result: drumul
1.4 Saul în Damasc (st1 Pavel, apostolul neamurilor)
Gabriel Radu; ”1.4 Saul în Damasc (st1 Pavel, apostolul neamurilor)”
Marţi, 27 iunie – Saul în Damasc
La întâlnirea cu Isus, Saul şi-a pierdut vederea şi a fost îndrumat să se ducă acasă la un om pe nume Iuda şi să-l aştepte acolo pe un alt om, Anania. Pierderea vederii fizice a fost cu siguranţă pentru el un semn al orbirii spirituale care îl determinase să-i persecute pe urmaşii lui Isus.
Faptul că Isus i s-a arătat pe drumul spre Damasc a schimbat totul. Fusese atât de convins că avea dreptate şi iată totuşi că se înşelase. Nu lucrase pentru Dumnezeu, ci împotriva Lui. Când a intrat în Damasc, nu mai era un fariseu arogant şi zelos. Timp de trei zile, nu a mâncat şi nu a băut nimic, s-a rugat şi a meditat la tot ce i se întâmplase.
4. De ce exprima Anania reţinerile pe care le avea faţă de Saul, în ciuda poruncii clare pe care i-o dăduse Domnul? Faptele 9:10-14
Încearcă să înţelegi ce se petrecea în sufletul lui Anania: Saul, prigonitorul, credea acum în Isus şi urma să fie apostolul ales de Dumnezeu pentru a duce Evanghelia la neamuri (vezi Faptele 26:16-18).
Normal că vestea l-a pus în încurcătură! Dacă biserica din Ierusalim a ezitat să-l accepte pe Pavel chiar şi la trei ani după convertirea lui (Faptele 9:26-30), imaginează-ţi câte nedumeriri şi temeri au avut credincioşii din Damasc la doar o zi după aceea!
Domnul i-a dat lui Anania vestea uimitoare despre Saul din Tars printr-o viziune, deoarece nimic altceva nu l-ar fi convins că duşmanul creştinilor s-a convertit în mod real.
Când a plecat din Ierusalim, Saul avea de la preoţii de seamă autorizarea şi însărcinarea de a eradica definitiv credinţa creştină (Faptele 26:12). Dumnezeu avea însă pentru el o misiune cu totul diferită, bazată pe o autoritate net superioară: ducerea Evangheliei la neamuri. Probabil că pentru Anania şi pentru ceilalţi creştini iudei lucrul acesta trebuie să fi fost şi mai şocant decât vestea convertirii lui.
Dacă până atunci Saul se luptase să oprească răspândirea credinţei creştine, Dumnezeu avea să o răspândească de atunci înainte prin el dincolo de regiunile în care se gândiseră creştinii s-o ducă.
Citeşte 1 Samuel 16:7; Matei 7:1 şi 1 Corinteni 4:5. Ce ne spun aceste texte despre prudenţa pe care ar trebui să o avem atunci când evaluăm experienţa spirituală a altora? Ce evaluări greşite ai făcut până acum în dreptul unor persoane şi ce ai învăţat de aici?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
https://media2.intercer.net/lectiuneazs/2017/ss/trim3//st1/st1_marti.mp3 Gabriel Radu; ”1.4 Saul în Damasc (st1 Pavel, apostolul neamurilor)” Marţi, 27 iunie – Saul în Damasc La întâlnirea cu Isus, Saul şi-a pierdut vederea şi a fost îndrumat să se ducă acasă la un om pe nume Iuda şi să-l aştepte acolo pe un alt om, Anania. Pierderea vederii fizice a fost cu […]
Gabriel Radu; ”1.3 Convertirea lui Saul (st1 Pavel, apostolul neamurilor)”
Luni, 26 iunie – Convertirea lui Saul
2. Cum redă Saul întâlnirea sa cu Hristos? Faptele 9:5
Saul trece rapid de la persecutarea din umbră a bisericii primare (ţinerea hainelor executorilor lui Ştefan) la o implicare efectivă şi vehementă (vezi Faptele 8:1-3; 9:1,2,13,14,21; 22:3-5). Câteva dintre cuvintele utilizate de Luca pentru a-l descrie evocă imaginea unui animal sălbatic feroce sau a unui soldat înverşunat pus pe distrugerea inamicului. De exemplu, cuvântul tradus prin „prăpăd”, în Faptele 8:3, este utilizat în traducerea greacă a Vechiului Testament (Psalmii 80:13) pentru a descrie distrugerile provocate de un mistreţ. Este clar că Saul nu desfăşura această campanie anticreştină doar de convenienţă, fără convingere personală; intenţia lui de a-i extermina pe creştini era deliberată şi venea din convingere.
3. Citeşte cele trei relatări ale convertirii lui Saul. Cum poate fi explicată convertirea lui? Altfel spus, ce a făcut el ca să merite bunătatea cu care l-a tratat Dumnezeu? Faptele 9:1-18; 22:6-21 şi 26:12-19.
Omeneşte, convertirea lui Saul părea o imposibilitate (aşa se explică scepticismul exprimat de mulţi la auzirea acestei veşti).
Singurul lucru pe care îl merita el era pedeapsa. Dar Dumnezeu i-a arătat har acestui evreu zelos. Trebuie subliniat aici totuşi că schimbarea lui nu a avut loc din senin şi că nu a fost forţată.
Saul nu era un ateu. Era un om religios, deşi se înşela grav în concepţia sa despre Dumnezeu. Cuvintele pe care i le-a spus Isus, „ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş” (Faptele 26:14), sunt un indiciu că Duhul Sfânt lucra deja la inima lui. În lumea antică, „ţepuşul” era un băţ cu vârf ascuţit cu care se îndemnau vitele când nu mai trăgeau plugul. Saul rezistase o vreme îndemnurilor lui Dumnezeu, dar, în final, pe drumul către Damasc, în urma unei întâlniri miraculoase cu Isus cel înviat, a ales să nu se mai opună.
Gândeşte-te la experienţa convertirii tale. Poate că nu a fost la fel de dramatică precum experienţa lui Pavel (în general, convertirile nu sunt dramatice), dar în mod sigur a fost o manifestare a harului lui Dumnezeu. În ce privinţă ţi-a arătat Dumnezeu har? De ce este important să nu uităm niciodată ce am primit prin Hristos?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
https://media2.intercer.net/lectiuneazs/2017/ss/trim3//st1/st1_luni.mp3 Gabriel Radu; ”1.3 Convertirea lui Saul (st1 Pavel, apostolul neamurilor)” Luni, 26 iunie – Convertirea lui Saul 2. Cum redă Saul întâlnirea sa cu Hristos? Faptele 9:5 Saul trece rapid de la persecutarea din umbră a bisericii primare (ţinerea hainelor executorilor lui Ştefan) la o implicare efectivă şi vehementă (vezi Faptele 8:1-3; 9:1,2,13,14,21; 22:3-5). […]
1.5 „Nu-L cunosc!” (st1 Omul Petru)
Gabriel & Gertrud Radu; ”1.5 „Nu-L cunosc!” (st1 Omul Petru)”
Miercuri, 29 martie – „Nu-L cunosc!”
4. Citeşte Luca 22:31-34, 54-62. Ce putem învăţa din greşelile lui Petru?
Petru a avut intenţii bune, chiar s-a dovedit mai curajos decât ceilalţi ucenici, urmându-L pe Isus ca să vadă ce se întâmpla cu El. Doar că a decis să-şi ascundă identitatea. În urma acestei abateri de la drumul bun şi drept, a ajuns să se dezică de Domnul său de trei ori, exact cum îl avertizase Isus.
Din experienţa lui tristă, avem multe lucruri de învăţat despre urmările dezastruoase ale neglijenţei, fricii, laşităţii.
După cum ştim, istoria creştină ne-a arătat de nenumărate ori ce consecinţe teribile are faptul că nu avem curajul să ne susţinem identitatea, credinţa, convingerile. Viaţa ne obligă deseori să recurgem la o soluţie de compromis şi ne arată că trebuie să fim dispuşi uneori să cedăm, însă, când este vorba de adevăr trebuie să rămânem fermi. Trebuie să ştim, ca popor, ce aspecte nu trebuie negociate în nicio împrejurare (vezi Apocalipsa 14:12).
Potrivit lui Ellen G. White, marele păcat al lui Petru a început în Ghetsimani când, în loc să se roage, a dormit şi a rămas astfel nepregătit sufleteşte pentru ce îl aştepta. Dacă ar fi fost credincios în rugăciune, scrie ea, „el nu L-ar fi tăgăduit pe Domnul său”. – Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 614 (713)
Da, Petru a eşuat lamentabil. Dar, deşi eşecul său a fost mare, harul lui Dumnezeu este şi mai mare: „Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20). Graţie iertării lui Isus, el a devenit unul dintre conducătorii de seamă ai bisericii creştine primare. Ce lecţie puternică pentru noi toţi despre realitatea harului divin! Să învăţăm să lăsăm în urmă greşelile şi să mergem înainte cu credinţă!
Da, Petru ştia ce înseamnă să fii iertat. Ştia din proprie experienţă ce înseamnă Evanghelia, fiindcă a devenit conştient de păcătoşenia lui, dar şi de dragostea adâncă şi de harul nemărginit al lui Dumnezeu pentru păcătoşi.
De ce trebuie să-i iertăm pe cei care ne-au decepţionat?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
Scoala de sabat
https://media2.intercer.net/lectiuneazs/2017/ss/trim2//st1/st1_miercuri.mp3 Gabriel & Gertrud Radu; ”1.5 „Nu-L cunosc!” (st1 Omul Petru)” Miercuri, 29 martie – „Nu-L cunosc!” 4. Citeşte Luca 22:31-34, 54-62. Ce putem învăţa din greşelile lui Petru? Petru a avut intenţii bune, chiar s-a dovedit mai curajos decât ceilalţi ucenici, urmându-L pe Isus ca să vadă ce se întâmpla cu El. Doar că […]
Monica Cîrtog & Bogdan Stoica; ”11.5 „Nu stingeţi Duhul!” (st11 Păcatul împotriva Duhului Sfânt)”
Miercuri, 15 martie – „Nu stingeţi Duhul!”
5. Cum putem să „stingem” Duhul? 1 Tesaloniceni 5:19-21
Cuvântul „stingeţi” sugerează ideea de foc. Aceeaşi rădăcină din limba greacă apare şi în Efeseni 6:16. Aceasta ne sugerează că Duhul Sfânt este în anumite privinţe ca un foc – luminează, înflăcărează, purifică. Duhul Sfânt ne dă cunoştinţa păcatului şi ne dă putere să-l biruim.
Duhul ne descoperă în Cuvântul lui Dumnezeu ce trebuie să ştim ca să putem duce o viaţă sfântă şi, prin locuirea în noi, ne dă puterea de a ne schimba. Ca să nu stingem Duhul, trebuie să nu dispreţuim prorociile. Pavel îi îndeamnă pe credincioşi să nu dispreţuiască prorociile, dar face apel şi la discernământul lor (1 Tesaloniceni 5:20,21). În viaţa de biserică, trebuie să fim receptivi faţă de Duhul Sfânt şi să fim atenţi să nu contracarăm lucrarea Sa, dar, în acelaşi timp, să dăm dovadă de discernământ, deoarece învăţăturile false şi profeţiile false vor continua să hărţuiască biserica.
Nu toate duhurile sunt bune, însă Cuvântul lui Dumnezeu este o candelă pentru picioarele noastre şi o lumină pe cărarea noastră (Psalmii 119:105). El constituie etalonul după care putem evalua chiar şi profeţiile cele mai recente. Candelele din timpurile biblice erau folosite pentru a lumina drumul la picioarele celor care călătoreau noaptea. Biblia ne spune cum „să umblăm prin Duhul” (Galateni 5:25): supunându-ne învăţăturilor ei şi ascultând de îndemnurile Duhului Sfânt, care ne arată cum să trăim.
Mulţi susţin că ei cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, dar, prin felul lor de a o interpreta, o golesc de orice autoritate reală, de orice putere asupra vieţii lor. De asemenea, când o desconsiderăm, o tratăm cu lipsă de respect şi nu aplicăm învăţăturile ei la viaţa noastră, stingem această candelă care ne-a fost dată pentru a ne ghida în viaţă şi pentru a ne îndemna la bine.
Citeşte 1 Tesaloniceni 4:7,8. Ce înseamnă faptul că Dumnezeu „ne-a chemat la sfinţire”?
Daca doriti materiale suplimentare de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link: http://www.7adventist.com/studiu/pacatul-impotriva-duhului-sfant/
https://media2.intercer.net/lectiuneazs/2017/ss/trim1//st11/st11_miercuri.mp3 Monica Cîrtog & Bogdan Stoica; ”11.5 „Nu stingeţi Duhul!” (st11 Păcatul împotriva Duhului Sfânt)” Miercuri, 15 martie – „Nu stingeţi Duhul!” 5. Cum putem să „stingem” Duhul? 1 Tesaloniceni 5:19-21 Cuvântul „stingeţi” sugerează ideea de foc. Aceeaşi rădăcină din limba greacă apare şi în Efeseni 6:16. Aceasta ne sugerează că Duhul Sfânt este în […]
Alejandro Bullon; „st5 Botezul şi umplerea cu Duh Sfânt ” Lectiune AZS (Audio)
Comentariu realizat de pastorul Alejandro Bullon
STUDIUL 5
BOTEZUL SI UMPLEREA CU DUH SFÂNT
Bună prietene! În această săptămână vom studia despre botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt. Există multă confuzie cu privire la această temă. De exemplu unii cred că botezul cu Duhul Sfânt reprezintă un moment care se întâmplă imediat după botezul cu apă şi că de obicei botezul cu Duhul Sfânt este relaţionat cu minuni sau senzaţii extraordinare şi pline de emoţii surprinzătoare. Pericolul constă în a mistifica botezul cu Duhul Sfânt. Vom începe studiul citind 1 Corinteni 12,13:
13Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh
Privind cu atenţie vedem că aici Pavel vorbeşte despre botezul cu Duhul Sfânt dar în acelaşi timp vorbeşte despre botezul cu apă, prin intermediul botezului cu apă ne unim corpului bisericii. Dar Pavel spune că în acel moment suntem de asemenea botezaţi de Duhul, iudei, greci, toţi cei care cred şi aceeptă pe Isus Hristos sunt botezaţi cu apă şi primesc în acelaşi timp primesc Duhul care îi va conduce în viata creştină consolându-i când sunt trişti şi când trec prin greutăţi, întărindu-i pentru a infrunta ispitele şi a duce la bun sfârşit misiunea încredinţată. Botezul cu Duhul Sfânt nu este un privilegiu numai pentru unii ci conform mărturiei lui Pavel este pentru toţi, toţi creştinii care cred în Isus şi sunt botezaţi în apă de asemenea sunt botezaţi în Duhul. Această declaraţie devine clară în ceea ce spune Petru înainte de Cincizecime. Această declaraţie este consemnată în Fapte 2,38-39:
38″Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”
Conform acestui text prima dată vine pocăinţa apoi botezul şi instantaneu cel care se botează primeşte şi darul Duhului Sfânt, iar conform părerii lui Petru, acesta era valabil pentru toţi creştinii acelor timpuri, pentru fii lor şi pentru toţi cei pe care Domnul i-ar chema de-a lungul timpurilor. Aşa spune Petru, botezul cu Duhul nu este ceva spectaculos şi cu multă vâlvă ci este ceva senin dar eficient. Duhul lucrează în interiorul inimii fiinţei umane şi astfel omul ascultă şi umblă pe căile lui Dumnezeu, iar viată sa se transformă într-o viaţă plină de putere şi ispiraţie pentru cei care îi înconjoară. Aşa s-a întâmplat cu Isus. Să citim Matei 3,16 şi 4,1 pp:
16De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
Înţelegi? Isus a fost botezat, iar în momentul în care era botezat a văzut pe Duhul Sfânt coborându-se asupra Sa sub formă de porumbel. Odată coborât Duhul lui Dumnezeu, Acesta l-a dus în deşert. Aşadar odată ce te botezi te uneşti cu Biserica lui Dumnezeu, primeşti Duhul Sfânt iar acum eşti condus de Duhul Sfânt. Dar oare cum te conduce Duhul Sfânt? Despre aceasta vom vorbi mai târziu.
Vom trece la partea a doua a studiului. Vom vorbi aici despre ce înseamnă să fim plini cu Duhul Sfânt. Vom citi Efeseni 5,17:
17De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
Aici Pavel spune că ar trebui să fim plini de Duhul Sfânt în loc de senzaţii naucitoare pe care le experimentează cel beat când se umple de vin. Aici vrea să spună că este posibil să fii plin de Duhul Sfânt, dar a fi aşa nu înseamnă a fi plin de senzaţii, emoţii ieşite din comun. Fără îndoială că trebuie să fie ceva senin, clar, profund, care lucrează înlăuntru. Să citim acuma Fapte 13,52:
52în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.
Această expresie „erau plini de Duh Sfânt” în originalul grecesc îl găsim la gerundiv (formă a participiului prezent), adică nu se vorbeşte despre un fapt sau eveniment terminat, ci este vorba de ceva care se întâmplă continuu, constant în toate zilele, în fiecare moment. A fi plin de Duhul nu înseamnă că cineva poate să spună „eu am fost plin de Duhul Sfânt în acea zi la Serviciul Divin, El a coborât peste mine…”. Nu, nimeni nu poate spune aşa. Umplerea cu Duhul Sfânt este un fapt care se întâmplă constant, în fiecare zi, în toate zilele suntem plini de Duhul Sfânt. Acuma să vedem ce spune Romani 8,9:
9Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Cei care sunt plini de Duhul sunt cei care sunt au din plin pe Isus în ei, acei care Îl caută în toate zilele, sunt dispuşi în fiecare zi a asculta Vocea Sa. Şi cum vorbeşte Isus? Prin intermediul Duhului. Şi cu vorbeşte Duhul? Prin intermediul învăţăturilor Bibliei. Nu aştepta să vină Duhul şi să auzi, fizic vorbind, ceea ce îţi spune să faci. Te rog să deschizi Cuvântul lui Dumnezeu, El este Cel care a inspirat scriitorii biblici, aceştia nu au vorbit din proprie inspiraţie, aşa că deschide Biblia, iar când o vei deschide şi vei începe să studiezi ceea ce Dumnezeu vrea să îţi spună atunci se va întâmpla tocmai ceea ce spune Isaia 30,21:
21Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ,Iată drumul, mergeţi pe el!’ Când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.
Ştii, prietenul meu, mulţi creştini riscă de a cădea în misticism religios mergând prin viaţă încercând să „audă” vocea lui Dumnezeu în loc de a deshide Sfintele Scripturi,Cuvântul Sau, pentru a ne ajuta pe cale, pentru a ne orienta, sfătui. De aceea psalmitul a spus că „Cuvântul Tău este o lampa pentru picioarele mele şi o lumina pe cărarea mea”. Nu spune că vocea Ta va fi o lampa pentru picioare, lampa pe care o voi vedea prin Duhul în fiecare zi, ci spune că lampă pentru picioarele mele îmi este Cuvântul Tău. Dumnezeu îţi vorbeşte dar prin intermediul Cuvântului Său. Problema este că noi nu vrem să studiem Cuvântul, nu ne rezervăm timp a căuta ceea ce Dumnezeu a pus în Cuvântul scris. În schimb dorim că El să ne vorbească, de exemplu mă opresc aici pentru a vedea dacă aud Vocea lui Dumnezeu, să văd ce îmi spune El… Eu îţi spun ceva, dacă El doreşte să îţi vorbească în mod personal, poate să o facă, sigur că da, dar numai atunci când nu ţi-a vorbit deja prin Cuvântul Său. Aşa că atunci când tu cauţi răspunsuri pentru viaţa ta, pentru început citeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă în Cuvântul lui Dumnezeu nu găseşti răspunsuri, atunci Dumnezeu prin dragostea să minunată, pentru că nu te va lasă fără sfat, orientare, îţi va vorbi şi fizic vorbind. Dar în primul rând trebuie să înţelegi că Dumnezeu nu lucrează în acest fel ci prin Cuvântul Sau iar acolo sunt sfaturi pentru toate circumstanţele ce întâmpini în viaţă.
În a treia şi a patra parte a studiului vom analiza condiţiile pentru a fi plini de Duhul Sfânt. O dată pentru totdeauna să înţelegem că a fi plini de Duhul nu este o experienţă mistică ci una clară de ascultare a instrucţiunilor Duhului care ne-au fost lăsate în Cuvântul Său. Prima condiţie a fost prezentată de apostolul Petru cu ocazia Cincizecimii. El a spus aşa în Fapte 2,37-38:
37După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
38″Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
Când vor primi ei Duhul Sfânt? Cuvântul cheie aici este pocăinţa. Şi cum apare, cum are loc pocăinţa? Pocăinţa este un dar divin pe care Dumnezeu îl dă celor ce merg la El şi ascultă vocea Duhului. Ioan 16,8 spune:
8Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
Duhul este cel care convinge de păcat, nu este pastorul, tata sau mama, nu este fratele. Când fiinţele umane ne vorbesc în general noi încercăm să argumentăm, să ne apărăm, să dăm explicaţii pentru a explica greşelile şi păcatele noastre. Dar când Duhul Sfânt vorbeşte nu avem unde să fugim, să scăpăm. Aşa că îl auzim şi ne pocăim. Dacă nu alegem acest drum al ascultării şi pocăinţei luăm celălalt drum al refuzului, al încăpăţânării, iar aici suntem în pericolul păcatului împotriva Duhului Sfânt. Dar pentru a fi plini de Duhul Sfânt, primul lucru pe care trebuie să îl facem este curăţirea inimii iar această lucrare o poate face numai Isus, dacă mergem la El şi îi cerem să o facă. Dar înainte avem nevoie de a fi convinşi că suntem păcătoşi, pentru că, cum vei merge la Isus să îi ceri să te cureţe dacă nu eşti convis că eşti păcătos. Şi cine te convinge că eşti păcătos? Duhul Sfânt!
Alt lucru care e necesar este faptul că a te încrede în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că prin intermediul Lui Duhul îţi vorbeşte. De aceea spune aşa în Iacov 1,6-8:
6Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
8căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale
Ceea ce spune aici Iacov este faptul că numai Duhul Sfânt poate să ia controlul total al inimii dacă avem credinţă în El şi dacă îi dăm permisiunea să o facă. Indoiala este ca şi o piatră gigant care închide poarta inimii. Dacă crezi, cu toată siguranţă că Îl vei căuta şi Îi vei cere, iar cu cât vei cere mai mult cu atât mai mult vei primi. Aceasta este făgăduinţa lui Isus. Luca 11.9-13, spune:
9De aceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.
10Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
11Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?
12Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie?
13Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
Îţi dai seama că în aceste texte Isus nu spune că poţi să ceri orice lucru. Este clar că putem aplica principiul de a cere referindu-ne numai la ceea ce avem nevoie, dar în acest text Isus vorbeşte în mod concret despre Duhul Sfânt. Spune că dacă părinţii umani nu refuză lucruri bune copiilor lor cu cât mai mult Duhul Sfânt nu va refuza, dar dacă Îi cerem. Aşa că trebuie să cerem, să cerem, să cerem… Rugăciunea constantă, insistentă nu schimbă inima lui Dumnezeu pentru ca să te ajute, ci schimbă inima ta pentru ca Duhul Să ia controlul absolut al fiinţei tale. Dacă nu primim binecuvântările divine nu este datorită faptului că Dumnezeu nu vrea să ni le dea ci pentru că noi nu suntem pregătiţi. Îi cerem lui Dumnezeu ploaia târzie a Duhului Sfânt, Doamne… botezul cu Duhul Sfânt!!! Dar nu renunţăm la egoismul nostru, la lucrurile noastre umane, asa că nu primim Duhul.
În partea a patra vom continua discuţia noastră despre condiţiile necesare pentru a fi plini de Duhul Sfânt. În următorul text găsim o condiţie. Fapte 5,32:
32Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
Ascultarea este o altă condiţie pentru a primi Duhul Sfânt. Şi cum are loc acest lucru? Am văzut că primul lucru pe care trebuie să îl facă Duhul Sfânt în viată unui creştin este să îl convingă de păcat. Şi cum se face aceasta? Prin intermediul Cuvântului Său. Dacă omul studiază Cuvântul lui Dumnezeu şi Il ascultă, Dumnezeu îi va da şi mai multă lumina, iar dacă este ascultător i se va da şi mai multă lumină, până la umplerea totală cu Duhul Sfânt. Ascultarea este un punct care dotează fiinţă umană pentru a primi şi mai multe adevăruri din Duhul Sfânt, iar pe măsură ce este ascultător şi implinitor devine şi mai sensibil în discernerea vocii Duhului, ajungând la primirea ploii târzii în experienta sa. Dar ce se întâmplă dacă citeşti Cuvântul şi nu eşti şi implinitor? Inima se va închide tot mai mult până vei ajunge să comiţi păcatul împotriva Duhului Sfânt. Păcatul împotriva Duhului Sfânt nu este de neiertat pentru că Dumnezeu nu ar vrea să te mai ierte, ci pentru că omul însuşi îşi impetresce inima sa încât numai aude vocea Duhului, nu se mai pocăieşte, iar fără pocăinţă nu există iertare pentru că Dumnezeu nu poate să ierte pe cineva cu forţa. Omul trebuie să ceară iertare pentru a fi iertat. Dar dacă nu este ascultător Cuvântului, nu crede în Cuvânt sau nu crede în Duhul care îl covinge de păcat, atunci pentru acea persoană nu există iertare.
Ajungem la sfârşitul acestui studiu şi vom vorbi despre viaţa transformată de Duhul. Când ne deschidem inima Duhului El ia stăpânirea inimii noastre şi imediat eul nostru începe să dispară. Numai trăim noi, ci Hristos trăieşte în noi prin intermediul Duhului Său Sfânt. Dar ce înseamnă că eul dispare, se da la o parte? Noi trăim într-un context istoric când se vorbeşte despre putere interioară, forţă interioară, energia pe care toţi o avem în noi… Umanismul ne-a învaţat să ne încredem numai în fiinţa umană şi în lucrurile pe care ea le poate obţine cum ar fi ştiinţa, tehnologia sau alte lucruri de acest gen. Dar nu este nimic gresit în a crede în ştiinţă sau tehnologie, problema este în faptul că atunci când credem că fiinţa umană nu are nevoie de Dumnezeu şi că soluţia este în noi, aici putem să intrăm în teribile probleme, pentru că fiinţa umană prin însăşi natura sa este coruptă şi perversă, păcatul este înrădăcinat în fiinţă noastră. Suntem răi şi egoişti, dorim să trăim, ne place să trăim numai conform tendinţelor noastre păcătoase fără să ne pese de ceilalţi din jurul nostru, fără să ne pese de Dumnezeu. Această manieră egoistă de a trăi ne conduce negreşit către propia noastră distrugere. De aceea avem nevoie să fim conduşi de Duhul Sfânt către Adevăr şi să ne conducă paşii noştri pe cărarea dreptăţii. Dar Duhul nu poate să facă acest lucru fără acceptul nostru, noi trebuie să lăsăm voinţa noastră lui Dumnezeu spunându-i: „Doamne eu nu pot, dacă depinde de mine, sunt pierdut, am nevoie ca tu să iei controlul vieţii mele, eu te autorizez, ia viaţă mea. ” Numai că aceasta nu se face numai cu simplu cuvânt, tu poţi să spui de o sută de ori „Doamne ia controlul vieţii mele” , este vorba de atitudine. Ce atitudine? Trebuie să deschid în fiecare zi Cuvântul lui Dumnezeu, iar prin Cuvânt trebuie să aud Vocea Să de fiecare dată când îmi vorbeşte, iar de fiecare dată când îmi vorbește trebuie să fiu sensibil la ceea ce îmi vorbeşti prin Cuvântul Sau. Dacă nu fac aşa şi zic: „Doamne, ia viaţa mea…” Ce viaţă, dacă eu nu îi ofer viaţa mea, nu studiez Cuvântul lui Dumnezeu?
Pentru a termina doresc să citez o frază din Spiritul Profetic şi se găseşte în Hristos Lumina Lumii cap. 17:
„Viaţa de creştin nu este o modificare sau de îmbunătăţire a celei vechi, ci o transformare a firii. Se produce moartea faţă de eu şi faţă de păcat şi apare o viaţă cu totul nouă. Schimbarea acesta nu se poate produce decât prin lucrarea puternică a Duhului Sfânt.”
Aici nu putem spune că înainte eram păcătos iar acuma sunt mai bine. Nu eşti mai bine, ci este vorba de o nouă viaţă, complet diferită vieţii trăite fără Hristos. Această lucrare poate fi făcută numai de Duhul Sfânt. De aceea, cel care nu crede în Duhul, trăieşte o situaţie tristă, cine oare îl va putea ajuta?
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Traducere și tehnoredactare: Gabriel Radu
www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
Scoala de sabat
Alejandro Bullon; „st5 Botezul şi umplerea cu Duh Sfânt ” Lectiune AZS (Audio) Comentariu realizat de pastorul Alejandro Bullon STUDIUL 5 BOTEZUL SI UMPLEREA CU DUH SFÂNT Bună prietene! În această săptămână vom studia despre botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt. Există multă confuzie cu privire la această temă. De exemplu unii cred că botezul […]
St3 Comentariu de Alejandro Bullon – “Divinitatea Duhului Sfânt “
Alejandro Bullon; „st3 Divinitatea Duhului Sfânt ” Lectiune AZS (Audio)
Anunt important!
Va rugam sa ne spuneti care materiale va sunt mai utile in cazul comentariului fratelui pastor Alejandro Bullon.
Optiuni: Traducere audio sau cu subtitrare, sau preferati varianta veche in care sa citim noi materialul in romana.
Ne puteti contacta in urmatoarea adresa de email: lectiuneazs@yahoo.com
Multumim pentru ajutorul dv. pentru a imbunatati calitatea si utilitatea acestor tipuri de materiale.
Bună prietenul meu studiul din această săptămâna va vorbi despre divinitatea Duhului Sfânt, iar această temă este foarte importantă deoarece încă din al treilea secol al erei creştine s-au ridicat persoane care au spus că Duhul Sfânt nu este Dumnezeu. Acest curent s-a pierdut pentru un timp dar apoi a reapărut.
Încă din principiu trebuie să observăm că nimeni nu se îndoieşte de divinitatea Tatălui pentru că Biblia este plină de versete care exprimă acest adevăr.
În cazul lui Isus este la fel deşi câţiva, puţini cred că Isus nu este Dumnezeu, dar Noul Testament este plin de declaraţii clare care confirmă divinitatea Fiului.
În schimb cazul Duhului Sfânt este diferit pentru că divinitatea Să este prezentată în Biblie într-o formă mai puţin evidenţă. Este necesar a studia multe texte şi a înţelege profunzimea Scripturii, iar aceasta se poate face numai cu o atitudine de umilinţă, fără prejudecăţi. Nu găsim nici un text care să spună direct că Duhul este Dumnezeu, dar acesta nu este un motiv pentru a spune că nu este aşa. Există multe versete în care scriitorii biblici atribuie certe activităţi ale lui Dumnezeu ca făcute de Duhul Sfânt. Să citim Fapte 5,1-4:
1Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira,
2şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus-o la picioarele apostolilor.
3Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
4Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
În acest text, Petru îi spune lui Anania că l-a minţit pe Duhul Sfânt, iar apoi în ultimul verset îi spune că minţindu-l pe Duhul Sfânt L-a minţit pe Dumnezeu. Acuma eu te întreb, ar trebui să forţezi mult interpretarea textului ca să afirmi că în mintea lui Petru, Dumnezeu şi Duhul Sfânt erau una şi aceeaşi Persoană? Sigur că nu! Mesajul este foarte clar, pentru Petru a-L minţi pe Duhul Sfânt, era a-L minţi chiar pe Dumnezeu. Tu poţi observa că încă de la începuturile bisericii creştine au apărut persoane ca Anania şi Safira care desapreciau Duhul Sfânt. Acest tip de persoane au existat dintotdeauna în cursul istoriei, uitând de sfatul lui Pavel în Efeseni 4,30 care spune:
30Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
Întrebare: în ce formă Anania şi Safira l-au minţit pe Duhul Sfânt? După cum ştim ei au dorit să vândă un teren şi au promis să ofere totul lui Dumnezeu, bisericii. Aşa că au vândut terenul dar şi-au păstrat o parte pentru ei. De aceea Petru le spune că puteau să păstreze totul pentru ei, doar era a lor. Dar dacă aţi spus că veţi oferi toţi banii lui Dumnezeu, atunci să îi daţi. De ce v-aţi păstrat o parte? În timp ce Anania şi Safira au adus bisericii o parte incompletă din ceea ce au promis, Duhul Sfânt le-a vorbit. Şi cum vorbeşte Duhul Sfânt? Printr-o voce pe care noi o numim vocea conştiinţei. Duhul îţi vorbeşte continuu, dar ei nu L-au băgat în seama intristandu-L, minţindu-L, respingându-L, iar făcând aşa o făceau chiar împotriva lui Dumnezeu, în opinia lui Petru.
Astăzi există de asemenea multe persoane care simt în inima lor, nu depind de argumente, poţi să le prezinţi câte argumente vrei, dar ei în fundul inimii lor simt lucrarea Duhului Sfânt. Numai că aşa ca şi Anania şi Safira nu vor să Îl recunoască, nu vor să se predea Duhului Sfânt.
Vom trece la partea a doua a studiului. Aici vor vorbi despre unele caracteristici şi acitivităţi ale Duhului care pot fi atribuite numai lui Dumnezeu. Să citim 1 Corinteni 2,10-11:
10Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
11În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.
Ceea ce Pavel scrie corintenilor în aceste versete este faptul că numai Unul care este egal cu Dumnezeu poate să cunoască lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Numai Unul care este egal cu Dumnezeu poate fi aşa. Iar dacă Duhul cunoaşte lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, este numai pentru faptul că este Dumnezeu. Dar David, scriitor de psalmi, de asemenea se referă la Duhul ca şi Dumnezeu. Pentru El prezenţa Duhului este chiar prezenţa lui Dumnezeu. Să citim Psalmul 139,7-10:
7Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Te rog să observi că rugăciunea lui David se adresează lui Dumnezeu. Dar spune: Unde mă pot ascunde departe de Duhul Tău? Cum aş putea să fug de prezenţa Ta? Deci prin a se ascunde de Duhul Sfânt el se ascundea de prezenţa lui Dumnezeu, aceasta vrea să spună David. Vom continua să citim.
8Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
Ce verset extraordinar, pentru că nu se referă la Duhul numai ca şi Dumnezeu, ci chiar în acest verset găsim o făgăduinţă minunată şi anume că nu există vre-un loc unde să poţi merge şi să nu fii însoţit de Duhul Sfânt. Pe de altă parte nu există vre-un loc în care să te ascunzi de Duhul Sfânt, pentru că Duhul Sfânt este Dumnezeu şi oriunde ai fi, este şi El cu tine. Dar descoperim şi mai mult. În Evrei 9,14 spune:
14cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!
Îţi dai seama cum se vorbeşte despre Duhul Sfânt? Aici se spune că Duhul Sfânt este veşnic, spune „cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic,”. Deci Duhl Sfânt este veşnic. Veşnic? Da, veşnic, este tocmai ce am terminat de citit. Iar Pavel în 1 Timotei 6,13-16 spune:
13Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Hristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont,
14să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos,
15care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,
16singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin.
În textul pe care tocmai l-am terminat de citit Pavel spune că numai Dumnezeu şi Isus Hristos au nemurirea. Dar textul din Evrei spune că Duhul Sfânt este nemuritor, este veşnic. Îţi dai seama? Pentru scriitorii biblici Duhul Sfânt era tot atât de nemuritor şi veşnic ca şi Tatăl şi Fiul, iar toate cele trei persoane sunt un unic Dumnezeu. Dar cea mai mare probă că Duhul Sfânt este Dumnezeu este tocmai puterea Sa de a schimba vieţi şi a transforma inima. Numai Dumnezeu poate face aceste lucruri, iar Isus i-a spus lui Nicodim ceea ce găsim în Ioan 3,5-8:
5Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
6Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.
7Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.
8Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”
Aici vrea a spună că Duhul Sfânt are puterea de a regenera, de a naşte din nou, de a transforma. Toate acestea numai Dumnezeu le poate face. Iar dacă Duhul Sfânt le face este numai datorită faptului că este Dumnezeu, aşa după cum este Tatăl şi Fiul.
Vom trece la partea a treia a studiului. Aici vom vedea texte care arată că pentru scriitorii biblici a vorbi despre Dumnezeu sau despre Duhul Sfânt era unul şi acelaşi lucru, pentru că amândoi erau acelaşi Dumnezeu. Primul text îl găsim în Isaia 63,10-14. Îl voi citi comentandu-l:
10Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfânt;
Aici vorbeşte despre Dumnezeu, ei au fost nescultatori lui Dumnezeu şi l-au suparat pe Duhului Sfânt.
” iar El li s-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor. 11Atunci poporul Sau şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise, şi a zis: „Unde este Acela, care i-a scos din mare, cu pastorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfânt;
12care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Sau cel slăvit; care despică apele înaintea lor, că să-Şi facă un Nume veşnic;
13care îi călăuzea prin valuri, că un cal pe loc neted, fără că ei să se poticnească?”
14″Că fiară, care se pogoară în vale, aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, că să-Ţi faci un Nume plin de slavă!” „
Îţi dai seama ce vrea să spună aici scriitorul biblic? Vorbeşte despre Dumnezeu care a fost păstor, apoi spune că Duhul Sfânt a fost păstorul, apoi spune că aşa ai povăţuit poporul Tău că să-Ţi faci un Nume plin de slavă… Aici vedem că pentru scriitorul biblic în acest caz Moise, Duhul Sfânt este Dumnezeu iar Dumnezeu este Duhul Sfânt. Dumnezeu a fost cel care i-a condus în deşert, pentru El Duhul Sfânt este Cel care i-a condus, Cel care i-a ajutat să treacă marea Roşie, Duhul Sfânt i-a ajutat. Vrea să spună că în mintea scriitorului biblic Dumnezeu este Duhul Sfânt şi Duhul Sfânt este Dumnezeu.
Următorul text îl găsim în 1 Corinteni 3,16-17 şi spune aşa:
16Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
17Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi.
Te rog să observi cu atenţie ceea ce Pavel spune, voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, iar apoi adaugă… Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Deci pentru Pavel a aparţine lui Dumnezeu sau Duhului Sfânt este acelaşi lucru. De ce? Pentru că Duhul Sfânt este Dumnezeu iar Tatăl de asemenea este Dumnezeu. Pot fi două persoane diferite, dar este acelaşi Dumnezeu. Dar aceasta nu este totul, am să citesc şi un alt text. În 1 Corintenti 12,11 spune că Duhul dă daruri, talanti:
11Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care da fiecăruia în parte, cum voieşte.
Iar mai înainte în versetul 28 spune:
28Şi Dumnezeu a rânduit în Biserica, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.
Cum este posibil să nu înţelegi odată ce ai terminat de citit aceste două texte că pentru Pavel Duhul Sfânt este Dumnezeu? El spune prima dacă că Duhul Sfânt este Cel care dă daruri, apoi spune că Dumnezeu dă daruri. Oare Pavel se contrazice singur? Sau într-adevăr pentru el Duhul Sfânt este Dumnezeu!
Vom trece la partea a patra a studiului. Să citim Tit 3,4-6:
4Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
Te rog să observi că tema centrală a textelor pe care le-am citit este mântuirea şi restaurarea omului căzut iar în această lucrare de mântuire şi restaurare participă Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Textul spune că atunci când s-a manifestat bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru pentru noi. Îţi dai seama? Iniţiativa mântuirii, salvării este divină. După aceea Pavel explică cum s-a întâmplat aceasta, procesul salvării şi explică.
Deci Duhul Sfânt de asemenea intervine în procesul mântuirii şi în ce formă? Înnoind şi regenerând fiintă umană. Aşa e prietene, Duhul Sfânt a fost prezent la creaţiune şi este de asemenea la mântuire. Duhul Sfânt este Atotputernic aşa ca şi Tatăl şi Fiul. Este capabil să dea viaţă. Români 8,11 confirmă acest fapt:
11Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Cine este Cel care a înviat pe Isus? Dumnezeu, iar el ne va da viaţă prin Duhul Său. Duhul este tot atât de Dumnezeu cât Tatăl cât şi Fiul.
Ajungem la sfârşitul acestui studiu şi se ridică următoarea întrebare. De ce este important să recunoaştem divinitatea Duhul Sfânt? Pentru că dacă nu ar fi aşa nu ar mai fi în stare să ne transforme şi să ne înnoiască. Nu ar mai fi capabil să ne facă sensibili la adevăr şi nici să ne mai convingă de păcatele noastre. Conform Bibliei acesta este rolul Duhul Sfânt, a convinge. Nimeni nu te poate convinge în afară de Duhul Sfânt. Nimeni nu poate reproduce caracterul lui Isus în viata ta în afară de Duhul Sfânt. Nimeni nu te poate conduce pe drumul sfinţirii în afară de Duhul Sfânt. Pe de altă parte creştinismul pentru a fi complet are nevoie un concept complet de Dumnezeu. Acest fapt era clar în mintea primilor creştini. Petru în cartea să univesala a scris în 1 Petru 1,1-2:
1Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!
Iată cum începe Pavel epistolă să, menţionează pe Tatăl, pe Fiul, pe Duhul Sfânt, pe toţi trei ca şi un singur Dumnezeu.
Voi termina citind Numeri 14,11
11Şi Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?
Aceasta este o întrebare care mă face să mă întreb: până când Îl voi respinge? Până când nu voi dori să aud vocea Sa? Până când? Aceasta este o întrebare la care poţi răspunde numai tu.
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Traducere si tehnoredactare: Gabriel Radu
www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com
http://media2.intercer.net/lectiuneazs/2017/ss/trim1//st3/st3_comentariu.mp4 Alejandro Bullon; „st3 Divinitatea Duhului Sfânt ” Lectiune AZS (Audio) Anunt important! Va rugam sa ne spuneti care materiale va sunt mai utile in cazul comentariului fratelui pastor Alejandro Bullon. Optiuni: Traducere audio sau cu subtitrare, sau preferati varianta veche in care sa citim noi materialul in romana. Ne puteti contacta in urmatoarea adresa […]
NOU!!! St2 (audio+pptx+doc.) Comentariu de Alejandro Bullon – “Duhul Sfânt – o prezenţă permanentă şi nevăzută “
Pentru traducere in limba romana activati optiunea de subtitrare. (O gasiti in partea din dreapta jos a patra casuta din dreapta la stanga.)
Daca nu reusiti va rugam sa va puneti in contact cu noi.
lectiuneazs@yahoo.es
Lectiune AZS (Audio)
Duhul Sfânt – o prezenţă permanentă şi nevăzută
Foarte bine prietenul meu. Ajungem la al doilea studiu din acest an. Duhul lui Dumnezeu întotdeauna, întotdeauna a fost prezent, lucrarea Sa împreuna cu Isus si Duhul Sfânt este inegalabila. La creațiune se mișca deasupra apelor. La nașterea miraculoasa a lui Maria de asemenea a fost prezent, a însoțit pe Isus pe tot parcursul lucrării sale, iar Duhul este Cel care lucrează întotdeauna in inima umana pentru a accepta Evanghelia. Dar studiind Biblia avem impresia ca ca Duhul Sfânt lucrează in spatele cortinei, adică permite ca Tatăl si Fiul sa apară in timp ce El face toate lucrurile aproape imperceptibil, fără sa apară.
Chiar Isus i-a spus lui Nicodim ceea ce găsim in Ioan 3,5-8:
” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou. Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”
Acesta a fost răspunsul lui Isus lui Nicodim când învățătorul de la sinagoga l-a întrebat pe Isus cum ar putea un om bătrân sa se nască din nou, daca era matur deja. De ce? Pentru ca tu vântul nu îl poți vedea, nu știi cum apare si chiar daca ti-ar explica cineva, cu greu vei putea înțelege. Dar deși nu îl vezi, totuși iți este de folos. Vântul este un fenomen fizic de care milioane de persoane in lume sunt dependente pentru a zbura pentru a lucra in agricultura si pentru oricare alta activitate. Vorbim despre vânt de multe ori si in circumstanțe diferite. Ce știm de fapt despre vânt? Te-ai întrebat vreodată cum se formează vântul? Tot așa este si cu Duhul Sfânt. Vedem lucrarea Lui, o simțim in fiecare zi in experiența noastră, dar niciodată nu putem sa înțelegem.
In mintea noastră finita, modul misterios in care Dumnezeu lucrează prin Duhul Sfânt. Exista multe persoane care nu cred in Duhul Sfânt pentru ca nu înțelege lucrurile, iar serva Domnului spune cu privire la acest subiect ceea ce găsim in cartea Educație pagina 154 (ed. sp.): voi citi, spune așa:
„Tainele Bibliei, pe de parte de a fi un argument împotriva ei se găsesc intre cele mai mari probe cu privire la inspirația ei divina. Daca descrierea sa cu privire la Dumnezeu ar consta numai in ceea ce putem înțelege daca măreția si maiestatea Sa ar putea fi cuprinse cu minți finite Biblia nu ar mai aduce, așa cum aduce, evidente inconfundabile a divinității.”
Aici vrea sa spunea ca pana si lucrurile pe care nu le înțelegi din Biblie reprezintă o proba a originii sale divine. Exista multe lucruri in viața pe care tu nu le înțelegi. Am ascultat pe un mare predicator într-o zi spunând: „Eu nu înțeleg de ce o vaca neagra mănâncă iarba verde si produce lapte alb, dar laptele îl mănânc. Așa stau lucrurile, tu niciodată nu ai văzut si nu ai atins dragostea si totuși crezi ca exista. De ce? Simplu pentru ca nu ai nevoie sa o atingi ca sa crezi. Nu ai nevoie sa o intelegi câtuși de puțin. Iar daca Cuvântul lui Dumnezeu spune ca Duhul Sfânt exista si ca lucrarea Sa este întotdeauna prezenta in experiența umana atunci eu in umilința mea cred ceea ce scrie in Cuvântul lui Dumnezeu, chiar daca mintea mea finita nu va fi in stare sa înțeleagă totul.
In partea a doua a acestui studiu vom vedea prezenta Duhului Sfânt la Creațiune. Cred ca putini sunt aceia care s-ar îndoi de prezenta Tatălui si al Fiului la Creațiune. Istoria biblica spune ca „La început Dumnezeu a creat cerurile si pământul.” Iar Pavel declara ca prin Isus Hristos au fost făcute cerurile si pământul. Dar despre Duhul Sfânt ce se spune? Sa vedem ce spune Iov 33,4:
„Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.”
Aceasta declarație a lui Iov este copleșitoare, pentru ca știm cu toții ca Dumnezeu este creator. Dar Iov spune ca Duhul l-a creat, cu alte cuvinte Iov recunoaște ca Duhul este Dumnezeu si se refera la Duh ca si suflarea lui Dumnezeu. Aceasta expresie „suflarea lui Dumnezeu” este folosita de multe ori in Biblie pentru a se referi la Duhul Sfânt. De exemplu David in Psalmul 33,4 spune:
„Căci Cuvântul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioșie.”
Se refera la Dumnezeu si la Duhul Sau. Iar Ioan confirma ca chiar Isus Hristos s-a referit la Duhul sau ca si Suflare. Sa citim ce spune in Ioan 20,21-22:
„Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit şi Eu pe voi.”
După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luați Duh Sfânt! „. Aceste cuvinte sunt foarte interesante, „a suflat … si a zis… „Luați Duh Sfânt!” „
Problema este ca Duhul nu se prezinta ca si protagonistul lucrurilor, este întotdeauna prezent, a fost prezent la creațiune dar apare aproape imperceptibil. Geneza 1,2 spune:
” Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. „
Pentru ce se mișca? Pentru a face ordine zburând pe deasupra si punând ordine in creație. Pentru ca aceasta este lucrarea Duhului, lucrează in inimi pentru a pune ordine, ordine in ce? Ordine in sentimente, in situații, in gânduri. El întotdeauna este prezent bătând la poarta inimilor.
Vrei ca Duhul Sfânt sa facă ordine in viața ta? Atunci lasă-L sa intre. Vrei ca sa pună ordine in familia ta? Atunci permite-I sa intre in viața ta! Niciodată Duhul nu va intra cu forța. El va bătea la ușa, va insista cu suspine negrăite, dar niciodată nu va dărâma ușa inimii ca sa intre cu forța.
Este interesant ca verbul „a se mișca” când se spune ca se „mișca pe deasupra apelor…”acest verb ” a se mișca” are se folosește in Iov 1,2 este in ebraica מְרַחֶ֖פֶת (mə-ra-ḥe-p̄eṯ) este același verb care se folosește in Deuteronomul 32,11 referindu-se la forma in care Dumnezeu s-a îngrijit de poporul Sau in desert.
Voi citi Deuteronomul 32,11:
„Ca vulturul care îşi scutură…” acesta este verbul care inseamna a zbura deasupra a ceva „Ca vulturul care isi scutura…”
Acesta este verbul a se mișca מְרַחֶ֖פֶת (mə-ra-ḥe-p̄eṯ) așa după cum vulturul zboară deasupra cuibului si încurajează puii sa zboare
„Îşi întinde aripile, îi ia, Şi-i poartă pe penele lui”
O prietene, ce impresionant… Poate ca acuma Duhul este nevoie sa zboare deasupra vieții tale sa aibă grija de tine, sa te protejeze, sa te susțină. Treci printr-un moment dificil in experiența ta?
Pentru a înțelege textul din Deuteronomul iți voi explica un pic figura vulturului care își poarta puii. Ajunge momentul in care mama si tata trebuie sa își învețe puii sa zboare dar ei sun fricoși. Atunci ce face vulturul? Ii da drumul puiului in gol si aceasta pentru ce? Nu pentru ca sa cada si sa moara, ci pentru a învăța sa zboare. Dar in timp ce el cade mama zboară in jurul lui gata sa îl ajute, pentru ca exista pui care ajung la pământ si încă nu își folosesc aripile. Atunci mama îl prinde in ghearele sale pentru a fi in siguranță.
Același lucru face Dumnezeu, Duhul Sfânt in viața noastră. De multe ori noi trebuie sa învățam sa zburam, dar nu zburam, avem aripi dar nu le folosim. Suntem blocați in viața si nu avansam. Pentru acest început de an ti-ai propus atâtea planuri dar deja au trecut doua săptămâni si încă nu ai făcut nimic in ce privește planurile pe care le-ai făcut. Așa ca de multe ori Duhul permite sa fii aruncat in gol pentru ca sa iți deschizi aripile. Dar El zboară deasupra ta fiind gata sa te protejeze, sa te ajute, sa te salveze din tragedie. Atunci lasă-L sa lucreze in viața ta.
Vom trece la partea a treia a studiului. Am văzut deja ca Duhul s-a implicat la creațiune. Dar din păcate ființa umana a stricat din frumusețea si perfecțiunea creațiunii din cauza neascultării. Acuma lucrarea maestra a lui Dumnezeu este pătată de păcat, iar Diavolul a crezut ca a ieșit victorios, dar planul de restaurare si mântuire deja exista încă din veșnicii.
Trebuie sa știi ca păcatul nu l-a surprins pe Dumnezeu. Este adevărat ca datorita păcatului omul era condamnat la moarte. Dar de asemenea era adevărat ca Dumnezeu avea un plan pentru a-l salva, iar acest plan i-a fost ilustrat poporului Israel in Templu si in toate ritualurile care se desfășurau acolo.
Fiecare element al Sanctuarului era un detaliu din planul mântuirii, iar Mielul care era sacrificat in acest Templu simboliza pe Isus Mielul lui Dumnezeu care într-o zi avea sa fie sacrificat pentru păcatele lumii. Așa ca Templul nu a fost construit din dorința ființei umane ci prin porunca divina spunând lui Moise „Îmi vor face un locaș iar Eu voi locui in mijlocul lor.”
Aici se vede marea dragoste a lui Dumnezeu. In timp ce păcatul ne separa de El dorește sa se apropie de copii Săi si sa locuiască cu ei. Acest mare adevăr este greu de înțeles pentru limitata minte umana. De aceea a poruncit lui Moise ca poporul Sau sa ii construiască un Sanctuar.
Atunci Duhul Sfânt a intrat in acțiune. In ce forma? Sa citim Exodul 31,1-5:
” Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda. L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere, şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări, i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn, şi să facă tot felul de lucrări. „
Interesant, aici vedem una dintre formele in care lucrează Duhul Sfânt. El da talanți, da înțelepciune, inteligenta, capacitate ființei umane pentru a face lucruri bune. Nu exista arta care sa fie rezultat al capacitații umane. Duhul este cel care dotează femei si bărbați. El este Domnul talanților, darurilor si a fost prezent la construirea Templului.
Am ajuns la partea a patra a acestui studiu. Aici vom vedea lucrarea liniștita si dezinteresata a Duhului Sfânt. Domnul Hristos vorbind despre venirea unui Mângâietor spunea in Ioan 16,13-14 următoarele:
” Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. „
Trebuie sa știi ca Duhul Sfânt nu inventează nimic, el nu vorbește pe cont propriu ci vorbește ceea ce aude de la Tatăl si Fiul. Si de ce? Pentru ca misiunea Sa este de a înalta pe Fiul care este personajul principal al răscumpărării, mântuirii. Tocmai de aceea nu se poate studia problema Duhului fără a scoate in evidenta pe Fiul, Isus Hristos.
Dar mai exista ceva. In Ioan 15,26 Isus a adăugat:
” Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. „
Te rog sa observi armonia in care lucrează Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt. Duhul vine de la Tatăl… spune Ioan, Isus îl trimite, pe cine? Pe Duhul Sfânt! Din partea Tatălui, iar Duhul așa face, si astfel nu pierde calitatea de Dumnezeu fiind una cu Tatăl si Fiul. Aceasta se numește unitate. Unitate in sentiment, gândire, acțiune. Ei sunt Unul singur. Un singur Dumnezeu care dorește ca copii Săi pe acest pământ sa învețe sa trăiască la fel in unitate. Poate de aceea persoane care nu acceptă Duhul vorbesc atâta si seamănă numai discordie. Numai Duhul ii poate învață a fi umili, dar cum aceștia nu cred in El, ce se mai poate face?
Ajungem la sfârșitul studiului si vom vorbi despre viața lui Isus plina de Duhul Sau. Sa citim Luca 4,1. Spune așa:
” Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie, „
Știi prietenul meu, viața lui Isus a fost o viată condusa de Duhul Sfânt. El spunea ca Duhul îl înalta, dar in același timp se lasă condus de El. Duhul este cel care a participat la nașterea Sa. A fost prezent la botezul lui Isus. Si-a început misiunea Sa in desert condus de Duhul Sfânt, mânat de Duhul Sfânt.
După ispitire Luca 4,14 spune:
” Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur. „
Ce interesant! I s-a dus vestea peste tot. Ce păcat ca acuma noi ființele umane căutam faima si uitam sa căutam Duhul si puterea Duhului. Sa continuam sa citim. Luca 4,16-18 spune:
” A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi.”
Da prietene! Viața lui Isus a fost o viată plina de Duhul Sfânt. Iar Duhul a sprijinit viața Fiului si continua sa o facă in experiența noastră conducându-ne la Adevăr convingându-ne ca avem nevoie de Isus in viața noastră si a reproduce caracterul Sau in noi.
Este inutil sa dorim vieți de succes daca nu învățam sa trăim in Duhul așa după cum El a trăit. Duhul Adevărului, Duhul învață, care da putere, care călăuzește, Duhul care nu cunoaște imposibilul acesta a fost Duhul prin care Isus a trăit o viată victorioasa. Prin Duhul El a împlinit misiunea Sa, tot prin El a ajuns la sacrificiu pe cruce.
Numai prin puterea Duhului Sfânt noi putem sa învățam o viată de victorie si sa împlinim misiunea pe care Isus ne-a lăsat-o.
Dumnezeu sa te binecuvânteze!
Traducere și tehnoredactare: Gabriel Radu
www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com
Pentru traducere in limba romana activati optiunea de subtitrare. (O gasiti in partea din dreapta jos a patra casuta din dreapta la stanga.) Daca nu reusiti va rugam sa va puneti in contact cu noi. lectiuneazs@yahoo.es Lectiune AZS (Audio) Duhul Sfânt – o prezenţă permanentă şi nevăzută Foarte bine prietenul meu. Ajungem la al doilea […]
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 73 – EZRA – 3
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 73 – EZRA – 3
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur”-arh. Gh. Petrescu
Autori: Arh. Gheorghe Petrescu si Stanuta Petrescu – World Youth Foundation –
Washington, DC., USA. – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
EZRA 1, 7-11
7 Împăratul Cirus a dat* înapoi uneltele Casei Domnului pe care le luase** Nebucadneţar din Ierusalim şi le pusese în casa dumnezeului său.
8 Cirus, împăratul perşilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Şeşbaţar* (Zorobabel), voievodul lui Iuda.
9 Iată-le numărul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douăzeci şi nouă de cuţite,
10 treizeci de potire de aur, patru sute zece potire de argint de mâna a doua şi o mie de alte unelte.
11 Toate lucrurile de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar a adus tot din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei ce s-au întors din robie.
Imparatul Cyrus a dat ordin ca toate uneltele luate de Nebucadnetar imparatul marelui Babilon cu ocazia invaziei lui in Ierusalim, sa le dea inapoi ramasitei lui Iuda. Acest lucru s-a facut prin puterea lui Iehova care a pus in inima persanului Cyrus sa inapoieze toate uneltele in numar de 5400, acestui popor ravasit in toate partile marelui imperiu persan. Erau piese din aur, argint si din alte materiale tinute cu grija in visteria lui Cyrus. Ce mare bucurie a fost cand Mitredat, vistiernicul imparatului Persiei le-a dat inapoi lui Sesbatar (Zorobabel), voevodul lui Iuda. Acest Sesbatar a adus tot la Ierusalim ce, impreuna cu cei ce s-au intors din robie au ascultat glasul Dumnezeului Celui Prea Inalt. Ei s-au intors la Ierusalim si in Iuda fiecare in cetatea lui. Veselia lor s-a unit cu plansul revederii locurilor sfinte de altadata. Si-au reamintit de pietrele Sionului din indepartata istorie a lui, de cand s-a cladit Templul din Ierusalim pana acum cand, Domnul S-a uitat cu mila si indurare si Si-a adus aminte de poporul Sau. Dumnezeu nu I-a lasat prada vrajmasului caci cu mana tare I-a scos din nou prin strainul Cyrus Persanul. Cat de minunate sant planurile lui Dumnezeu. Minunate sant planurile Tale, Doamne!
Cum a lucrat el, strainul rege al Persiei, si cum a dus la indeplinire, el Cyrus, manat de Duhul lui Dumnezeu, tot ce I-a poruncit Iehova, Marele Rege al Universului. Marea bucurie a lui Iuda imprastiat peste tot imperiul Persiei si darnicia persana fata de ramasita unui popor evreu sarac, neputincios, lipsit de toate, parasit de neam si limba lui de altadata, jafuit si batjocorit de Babilonul faimos de ieri. Capul de aur, din profetia lui Daniel, nu mai este. Drumul lor spre Ierusalim a semanat ca o invazie moderna dar controlata de Dumnezeu ce, a dat regelui Persiei Cyrus, un ordin Divin ca sa aibe grija de poporul Lui, Evreu. A fost o profetie Divina data de Marele Eu Sant, cu mult timp inainte de nasterea imparatului Persiei, Cyrus Persanul. Aceasta profetie s-a implinit pe deplin in ciuda multor piedici din partea lui Lucifer. Toata adunarea ce s-a strans la Ierusalim a fost de 42360 de persoane, afara de robii si roabele lor, in numar de 7337. Intre ei se aflau 200 de cantareti si cantarete. Odata ajunsi la Ierusalim, unii din capii de familie, la venirea lor la Casa Domnului,au adus daruri de buna voie pentru Casa lui Dumnezeu, pentru a o aseza asa cum a fost ea odata. Acest proces de restaurare a durat ceva timp iar neajunsurile au fost mari dar nu fara speranta de la Marele Eu Sant. Au dat fiecare cat a putut la vistieria lucrarii, dupa mijloacele lor, aur, argint, haine preotesti si altele. A inceput incet, incet organizarea marelui santier de revitalizare a templului de altadata. Nu a fost simplu iar solutia arhitecturala de restaurare a fost facuta cu inspiratie Divina.
Nu oricine care venea isi dadea cu presupusu si gata. Aici s-a lucrat cu oameni ce cunosteau bine atat partea de structura a materialelor puse in lucru dupa calcule ce nu dadeau gres, dar si respectarea planurilor initiale ce unii dintre ei au inteles ca totul trebuie realizat si pus in opera asa cum a fost initial. Sa nu uitam ca fundatia templului a fost conceputa a fi din piatra dura nefinisata pentru a da un plus de rezistenta atat la capacitatea portanta preluata pe verticala cat si la greutatea cumulata cu toate acele accesorii de prindere a pietrei de rezistenta cu elemente din fier prelucrat la cald dupa tehnica timpului. Arhitectii fenicieni care au conceput atat partea de compozitie tehnico-arhitecturala de imbinare a pietrei sapata in cariere speciale de piatra si transportate la locul fixat in planul de situatie, cat si finisajul pietrei ce s-a realizat in cariera de piatra. Asa ca evreii nu erau nici arhitecti, nici ingineri de toate categoriile, nici lucratori in fier, arama, argint, aur, lemn, etc., fapt ce i-a obligat sa apeleze la maestrii popoarelor invecinate. Daca analizam arhitectural, Templul din Ierusalim, el nu este o opera de arhitectura de granduare, iesita din comun ci, el reprezinta un simbol de forta Divina in toata splendoarea lui, folosind linia dreapta si simpla ca o forta de expresie preciso- arhitecturala. Sa nu uitam pietrele ce compuneau zidaria de rezistenta, au fost cioplite si slefuite dupa dimensiuni precise in carierele de piatra si transportate la configuratia planului de situatie de pe teren. Daca aveau curburi si linii elicoidale ca la alte popoare ce aveau compozitii arhitecturale remarcabile ca arta constructiva, aceasta restaurare din etapa persana nu ar fi fost posibila de realizat de ramasita lui Iuda si Ierusalim.
Dar Domnul a gandit mai dinainte si a iesit totul foarte bine. Moise a fost preluat de casa regala Egipteana, de mic copil, ce a studiat in conditii de exceptie la Inalta si Vestita Academie Egipteana, una din scolile de inalt prestigiu din Orientul Antic. Aici el a studiat stiintele exacte, arhitectura, constructiile, academia militara si altele. Sa nu uitam ca numai Moise putea memora vizual configuratia planurilor si a sectiunilor de executie a Cortului Intalnirii. Nimeni altul nu avea capacitatea completa in a deslusi corect planul Cortului de Intalnire din vechime. Glasul lui Dumnezeu a fost clar si definitoriu: „Sa faci totul exact dupa chipul pe care l-ai vazut in ceruri”. Si asa a facut. Asa ca, ramasita lui Iuda si Ierusalim cu ajutor Divin, s-au descurcat de minune, si tot ce au realizat acest rest uman de oameni stransi in jurul ramasitelor, consolidandu-le si punandu-le la valuarea constructiva de ieri, au repus in ordine principiile pastrarii Legilor Lui Iehova. Un proces de restaurare a unui monument de arta este mai greu de realizat decat a proiecta si construi o noua conceptie arhitecturala. Si restaurarea spirituala e dificila!
Imaginea #1: Granduarea si frumusetea arhitecturii Babiloniene – Capul de Aur – Gravura realizata pe caramida arsa smaltuita in cuori vii.
Imaginea #2: Arhitectura Babiloniana – Gradinile Suspendate din Babilon –
Imaginea #3: Arhitectura cu influenta Persana in moderna arhitectura Islamica.
Imaginea #4: Arhitectura Islamica – Cupola cu dantelaria ei in culori vii si vibrante – Influenta din arhitectura persana de alta data.
Imaginea #5: Arhitectura Templului lui Solomon din Ierusalim.
Imaginea #6: Templul de la Ierusalim – Imagine in perspectiva sectionata in interior.
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 73 – EZRA – 3 Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur”-arh. Gh. Petrescu Autori: Arh. Gheorghe Petrescu si Stanuta Petrescu – World Youth Foundation – Washington, DC., USA. – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA EZRA 1, 7-11 7 Împăratul Cirus a dat* înapoi uneltele Casei Domnului […]
Publicam mai jos un articol deosebit publicat de prietenul si colaboratorul nostru Octavian Lupu in revista Confluențe Literare. Va dorim un Paște binecuvantat!
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Stimați Autori, Cititori și Simpatizanți ai revistei Confluențe Literare,
Cu o profundă emoție, vă adresez cele mai calde urări cu ocazia apropiatei Sărbători a Sfintelor Paști, care ne poartă cu gândul către evenimentul excepțional petrecut în urmă cu peste două mii de ani pe dealul Golgotei, nu departe de Ierusalim. Îmi dau seama că nu sunt în stare să exprim în cuvinte bogăția semnificațiilor asociate episodului dramatic al suferințelor, morții și învierii lui Iisus Hristos. Cu toate acestea, pot afirma recunoștința pe care o am față de Dumnezeu pentru darul vieții care ne-a fost dat ca urmare a acestui prețios sacrificiu.
În urmă cu mai multe zeci de ani, îmi doream să urmez facultatea de teologie având dorința înțelegerii cât mai clare a Cuvântului divin. Destinul a fost altul, dar această preocupare de tinerețe m-a urmărit necontenit, fapt pentru care am adâncit prin studiu, meditație și rugăciune subiecte de natură spirituală, pe care ulterior le-am convertit în exprimări felurite îmbrăcate în hainele unei exprimări artistice, menite să pună în evidență frumusețea aparte a lui Dumnezeu, în calitatea Sa de Mare Autor al tuturor lucrurilor.
În plus, examinând cu atenție viața lui Iisus Hristos, am înțeles cât de luminoasă este ființa umană în adâncul ei și cât de mare este căderea ce s-a petrecut în momentul în care omul a ales în mod deliberat să se despartă de Dumnezeu. Toate problemele noastre, inclusiv bolile și neputințele pe care le purtăm, se datorează acestei pierderi a legăturii cu Marele Arhitect al Universului. Cel puțin, așa consider, pe baza a ceea ce am putut studia din diferitele discipline care m-au interesat de-a lungul vieții.
Nu îmi dau seama câte persoane mai sunt astăzi interesate să urmeze pas cu pas drama comemorată în această Săptămână a Patimilor. Televizorul, calculatorul și umplerea timpului rămas cu activități obișnuite nu ne mai oferă răgazul necesar contemplării. Traversăm grăbiți culoarele timpului, fără să dăm atenție lucrurilor fundamentale, de care depinde trecerea noastră într-o sferă mai înaltă a existenței.
Alergând pe cărările vieții fără să privim către cer și fără să distingem frumsețea care ne înconjoară, ajungem să ne cufundăm într-un ocean de umbre în care cu anevoie mai răzbate lumina. Dar evenimentele morții și învierii lui Iisus Hristos au capacitatea să ne aducă din nou în legătură cu puterea care ne susține viața atât fizic, cât și spiritual.
Fiindcă îmi este greu să scriu urmând șabloane de exprimare preluate de la alții, am ales să vă împărtășesc sub o formă alegorică viziunea unui posibil viitor în care omenirea îl va uita pe Dumnezeu adâncindu-se într-un ateism declarat ca bază pentru dezvoltarea științei și civilizației. Prin acest gest, am considerat, în calitate de autor, că este datoria mea să avertizez asupra pericolului pierderii credinței în Dumnezeu, fapt care va aduce în final la prăbușirea tuturor realizărilor dobândite în ciclul istoric pe care îl parcurgem. Printr-o redare simbolică, am dorit să vă transmit dorința de a ne întoarce la Dumnezeu cât timp acest lucru este încă posibil.
În acest sens, vă invit să accesați povestirea „Străinul Ascuns în Adâncul Sufletului”.
Voi folosi această ocazie pentru a mulțumi tuturor autorilor revistei Confluențe Literare pentru răbdarea constantă pe care o dovedesc în scrierea de articole, materiale și poezii menite să transmită valorile eterne ale frumosului într-o lume cenușie și tristă. Chiar dacă sunt „zgârcit la vorbă” din cauza timpului meu foarte limitat, vă asigur că mereu mă gândesc cu drag la dumneavoastră și vă consider colaboratori de nădejde în acest proiect cultural.
De asemenea, aduc mulțumiri cititorilor revistei, care prin comentarii, sugestii și încurajări contribuie constant la creșterea calității articolelor publicației. Fără dumneavoastră, revista nu și-ar avea sensul și faptul că ne susțineți prin prezență și îndemn ne conduce pe noi, autorii, să perseverăm pe drumul devenirii artistice.
Mulțumesc tuturor simpatizanților, foștilor autori, care sunt așteptați să revină oricând doresc, și cititorilor care au intrat vreodată în contact cu revista Confluențe Literare. Suportul oferit de dumneavoastră ne-a ajutat să ne dezvoltăm neîncetat.
La finalul acestui mesaj, vă doresc să aveți parte de Sărbători Fericite alături de cei dragi și să vă bucurați de marea Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu!
Cu o aleasă prețuire,
Octavian Lupu
Co-fondator al revistei Confluențe Literare
București
27 aprilie 2016
Sursa: Confluențe Literare
Publicam mai jos un articol deosebit publicat de prietenul si colaboratorul nostru Octavian Lupu in revista Confluențe Literare. Va dorim un Paște binecuvantat! * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * Stimați Autori, Cititori și Simpatizanți ai revistei Confluențe Literare, Cu o […]
SINTEZE BIBLICE-TRIM.1-2016
SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 1 – 2016
RĂZVRĂTIRE ȘI RĂSCUMPĂRARE
- E o taină cum păcatu-a apărut în Lucifer.
Cert e însă că mândria-a declanșat o criză-n cer.
Înșelând pe-Adam și Eva, Lucifer a devenit
„Stăpânul” planetei noastre, pe nedrept astfel numit.
Dar a fost învins la cruce. Prin Hristos, și tu, și eu,
Mântuire, biruință-avem prin scump sângele Său.
- Criza-n ceruri apărută, până în Eden pătrunde.
Fericirea e promisă doar pe-al ascultării munte.
Dar, în ziua de examen, lângă pomul interzis,
Testu-a fost pierdut, iar cei doi, izgoniți din Paradis.
Când minciuna și-adevărul se-mpletesc în „nu” și „da”,
Sigur e de la Satana. Vigilent fii! N-asculta!
N-arunca vina pe alții! Iartă și vei fi iertat!
Dumnezeu să ne ferească de căderea în păcat!
- Răzvrătirea se extinde. Abel, de-al său frate-ucis,
Mărturie-i până astăzi că-i erou de neînvins.
Zilnic, mai mult pământenii cu nesaț păcatu-l sorb.
Doar familia lui Noe e salvată din potop.
Lui Avra’m, testul credinței i-aurește consacrarea.
Iacov și Esau ne-nvață ce nefastă-i înșelarea!
Iosif însă, care iartă, pe Hristos îl reprezintă.
Să urmăm modelu-I sacru – iată cea mai ’naltă țintă!
- Și-astăzi sunt conflicte, crize. Mic în ochii tăi, fii treaz!
Pentru-acest timp, fii Debora! Fii un Ghedeon viteaz!
Să n-alegi plăceri de-o clipă! Nu fi un învins Samson,
Ci puternic, prin credință, doar Isus pe-al vieții tron!
Iar ca Samuel, exemplu de „judecător” demn, sfânt,
Fii în propria ta viață și-n slujirea pe pământ!
- Istoria Marii Lupte e-un conflict neîncetat
Între ce e rău și bine. Doar prin Hrist cel minunat
Biruința e deplină, precum Goliat e-nvins.
Dar, când pofta îl subjugă, David e-n adulter prins.
Ca Ilie-n orice criză, rămâi tare în credință!
Roagă-te ca Ezechia, când dușmanii amenință!
Pentru-o vreme ca aceasta, ca Estera, ești chemat
Ca să aperi Adevărul. Fii erou neînfricat!
Hotărât ca Neemia, rezidește, din ruine,
Templul vieții multor oameni! Și grăbește! Domnul vine!
- Biruința în pustie, obținută de Isus,
Netezește drumul nostru către Țara cea de sus.
Apetitu’–ncumetarea, Dumnezeu ca singur Domn,
Iată teste de-ncercare pentru fiecare om!
Marea Luptă-n viața noastră, -a celor care L-am iubit,
Să se-ncheie-n biruință! Harul este pe sfârșit!
- „O, veniți!” ne cheamă Domnul – „cei trudiți și-mpovărați,
Și Eu vă voi da odihnă! Jugul Meu cel bun să-l luați!
Casa v-o zidiți pe stâncă! Fiți pământ bun, roditor!
Să nu judecați pe nimeni! Doar Eu sunt Judecător.
Sunt cu voi până la capăt și revin curând pe nor.”
- Domnul Și-a ales prieteni, ca să-i facă ucenici,
Oameni prinși în Marea Luptă, dar în ochii lor fiind mici.
Înainte de-a-i trimite-n misiune, i-a chemat
Spre a fi cu El, să-nvețe biruința din păcat.
Ți-arde inima în tine, când mergi cu Isus pe cale?
Gata ești ca să lași totul, călcând pe urmele Sale?
Nu dori ca să fii mare, ci supus și-ncrezător
Celui ce-i Domn peste moarte și-n veci Răscumpărător!
- Și-n biserica primară Marea Luptă se-ntețește,
Dar prin rugă, consacrare, Duhul împuternicește
Pe apostoli să vestească pe Hristos cel înviat
Și astfel, la Cincizecime, s-a cules un rod bogat.
Astăzi, tu poți să fii Petru sau Ștefan, un Pavel nou!
Spre salvarea multor inimi, fii al cerului ecou!
- Vom clădi cu-argint și aur pe Hristos, ca temelie
Sau cu fânu-ndreptățirii, fiind pierduți pentru vecie?
Dacă-n templul vieții noastre guvernează Duhul Sfânt,
Ca și Pavel, Marea Luptă o vom încheia cântând.
Îmbrăcați cu toată-armura, noi vom fi biruitori,
Preschimbați în nemurire, când El va veni pe nori!
- Marele apostol Petru, inspirat de Domnul, scrie
Că noi, azi, un neam sfânt suntem, o aleasă seminție,
Din păcat și întuneric scoși spre a trăi-n lumină,
Tuturor fiind repere, spre a-i smulge din ruină.
Când cuvântul profeției se-mplinește azi deplin,
Oare știm ce fel de oameni noi ar trebui să fim?
Sfinți și tari ca stânca-n fața celor batjocoritori,
Așteptând, grăbind venirea Domnului pe albul nor.
- „Iată, stau și bat la ușă. Tu auzi azi glasul Meu?
Vrei să Îmi deschizi larg ușa? Să M-accepți ca Domn al tău?
Tu, Efes, Pergam și Smirna, Tiatira, Sardes de-azi,
Filadelfia iubită, veți primi al Meu mesaj?
O, Laodiceea vremii, fără aurul curat,
Haine albe și-alifie, nu poți sta lângă-Mpărat!
Luptați pân’ la biruință! Harul este pe sfârșit!
Vreau să fiți cu Mine veșnic, voi, toți cei ce-ați biruit!”
- Sună trâmbița!… Revine Împăratul dragostei,
Pe cei drepți să-i ia la Sine. Voi fi și eu printre ei?
Timp de-o mie de-ani, în ceruri, se va ține judecata
Celor ce-au ales păcatul. Cât de dreaptă li-e răsplata!
Apoi, Dumnezeu va face ceruri noi și-un nou pământ.
Orice lacrimă va șterge. Moarte nu va fi nicicând!
Universu-ntreg triumfă. Marea luptă s-a-ncheiat!
Dumnezeu este IUBIRE! Fie-n veci glorificat! AMIN
Magdalena Toma, 14 martie 2016
SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 1 – 2016 RĂZVRĂTIRE ȘI RĂSCUMPĂRARE E o taină cum păcatu-a apărut în Lucifer. Cert e însă că mândria-a declanșat o criză-n cer. Înșelând pe-Adam și Eva, Lucifer a devenit „Stăpânul” planetei noastre, pe nedrept astfel numit. Dar a fost învins la cruce. Prin Hristos, și tu, și […]
SINTEZE BIBLICE MAJORI – trim. 1, 2016
SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 1 – 2016
RĂZVRĂTIRE ȘI RĂSCUMPĂRARE
- E o taină cum păcatu-a apărut în Lucifer.
Cert e însă că mândria-a declanșat o criză-n cer.
Înșelând pe-Adam și Eva, Lucifer a devenit
„Stăpânul” planetei noastre, pe nedrept astfel numit.
Dar a fost învins la cruce. Prin Hristos, și tu, și eu,
Mântuire, biruință-avem prin scump sângele Său.
- Criza-n ceruri apărută, până în Eden pătrunde.
Fericirea e promisă doar pe-al ascultării munte.
Dar, în ziua de examen, lângă pomul interzis,
Testu-a fost pierdut, iar cei doi, izgoniți din Paradis.
Când minciuna și-adevărul se-mpletesc în „nu” și „da”,
Sigur e de la Satana. Vigilent fii! N-asculta!
N-arunca vina pe alții! Iartă și vei fi iertat!
Dumnezeu să ne ferească de căderea în păcat!
- Răzvrătirea se extinde. Abel, de-al său frate-ucis,
Mărturie-i până astăzi că-i erou de neînvins.
Zilnic, mai mult pământenii cu nesaț păcatu-l sorb.
Doar familia lui Noe e salvată din potop.
Lui Avra’m, testul credinței i-aurește consacrarea.
Iacov și Esau ne-nvață ce nefastă-i înșelarea!
Iosif însă, care iartă, pe Hristos îl reprezintă.
Să urmăm modelu-I sacru – iată cea mai ’naltă țintă!
- Și-astăzi sunt conflicte, crize. Mic în ochii tăi, fii treaz!
Pentru-acest timp, fii Debora! Fii un Ghedeon viteaz!
Să n-alegi plăceri de-o clipă! Nu fi un învins Samson,
Ci puternic, prin credință, doar Isus pe-al vieții tron!
Iar ca Samuel, exemplu de „judecător” demn, sfânt,
Fii în propria ta viață și-n slujirea pe pământ!
- Istoria Marii Lupte e-un conflict neîncetat
Între ce e rău și bine. Doar prin Hrist cel minunat
Biruința e deplină, precum Goliat e-nvins.
Dar, când pofta îl subjugă, David e-n adulter prins.
Ca Ilie-n orice criză, rămâi tare în credință!
Roagă-te ca Ezechia, când dușmanii amenință!
Pentru-o vreme ca aceasta, ca Estera, ești chemat
Ca să aperi Adevărul. Fii erou neînfricat!
Hotărât ca Neemia, rezidește, din ruine,
Templul vieții multor oameni! Și grăbește! Domnul vine!
- Biruința în pustie, obținută de Isus,
Netezește drumul nostru către Țara cea de sus.
Apetitu’–ncumetarea, Dumnezeu ca singur Domn,
Iată teste de-ncercare pentru fiecare om!
Marea Luptă-n viața noastră, -a celor care L-am iubit,
Să se-ncheie-n biruință! Harul este pe sfârșit!
- „O, veniți!” ne cheamă Domnul – „cei trudiți și-mpovărați,
Și Eu vă voi da odihnă! Jugul Meu cel bun să-l luați!
Casa v-o zidiți pe stâncă! Fiți pământ bun, roditor!
Să nu judecați pe nimeni! Doar Eu sunt Judecător.
Sunt cu voi până la capăt și revin curând pe nor.”
- Domnul Și-a ales prieteni, ca să-i facă ucenici,
Oameni prinși în Marea Luptă, dar în ochii lor fiind mici.
Înainte de-a-i trimite-n misiune, i-a chemat
Spre a fi cu El, să-nvețe biruința din păcat.
Ți-arde inima în tine, când mergi cu Isus pe cale?
Gata ești ca să lași totul, călcând pe urmele Sale?
Nu dori ca să fii mare, ci supus și-ncrezător
Celui ce-i Domn peste moarte și-n veci Răscumpărător!
- Și-n biserica primară Marea Luptă se-ntețește,
Dar prin rugă, consacrare, Duhul împuternicește
Pe apostoli să vestească pe Hristos cel înviat
Și astfel, la Cincizecime, s-a cules un rod bogat.
Astăzi, tu poți să fii Petru sau Ștefan, un Pavel nou!
Spre salvarea multor inimi, fii al cerului ecou!
- Vom clădi cu-argint și aur pe Hristos, ca temelie
Sau cu fânu-ndreptățirii, fiind pierduți pentru vecie?
Dacă-n templul vieții noastre guvernează Duhul Sfânt,
Ca și Pavel, Marea Luptă o vom încheia cântând.
Îmbrăcați cu toată-armura, noi vom fi biruitori,
Preschimbați în nemurire, când El va veni pe nori!
- Marele apostol Petru, inspirat de Domnul, scrie
Că noi, azi, un neam sfânt suntem, o aleasă seminție,
Din păcat și întuneric scoși spre a trăi-n lumină,
Tuturor fiind repere, spre a-i smulge din ruină.
Când cuvântul profeției se-mplinește azi deplin,
Oare știm ce fel de oameni noi ar trebui să fim?
Sfinți și tari ca stânca-n fața celor batjocoritori,
Așteptând, grăbind venirea Domnului pe albul nor.
- „Iată, stau și bat la ușă. Tu auzi azi glasul Meu?
Vrei să Îmi deschizi larg ușa? Să M-accepți ca Domn al tău?
Tu, Efes, Pergam și Smirna, Tiatira, Sardes de-azi,
Filadelfia iubită, veți primi al Meu mesaj?
O, Laodiceea vremii, fără aurul curat,
Haine albe și-alifie, nu poți sta lângă-Mpărat!
Luptați pân’ la biruință! Harul este pe sfârșit!
Vreau să fiți cu Mine veșnic, voi, toți cei ce-ați biruit!”
- Sună trâmbița!… Revine Împăratul dragostei,
Pe cei drepți să-i ia la Sine. Voi fi și eu printre ei?
Timp de-o mie de-ani, în ceruri, se va ține judecata
Celor ce-au ales păcatul. Cât de dreaptă li-e răsplata!
Apoi, Dumnezeu va face ceruri noi și-un nou pământ.
Orice lacrimă va șterge. Moarte nu va fi nicicând!
Universu-ntreg triumfă. Marea luptă s-a-ncheiat!
Dumnezeu este IUBIRE! Fie-n veci glorificat! AMIN
Magdalena Toma, 14 martie 2016
SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 1 – 2016 RĂZVRĂTIRE ȘI RĂSCUMPĂRARE E o taină cum păcatu-a apărut în Lucifer. Cert e însă că mândria-a declanșat o criză-n cer. Înșelând pe-Adam și Eva, Lucifer a devenit „Stăpânul” planetei noastre, pe nedrept astfel numit. Dar a fost învins la cruce. Prin Hristos, și tu, și […]
Sursa: Revista Confluențe literare – PARCUL ÎNVERZIT DIN MIJLOCUL ORAȘULUI
„Nicio floare nu poate înflori fără lumină. Și niciun om nu poate trăi cu adevărat fiind lipsit de iubire.” ― Max Muller
Mergea pe stradă privind abătut în jurul ei. Trecătorii nu o băgau în seamă. Era o simplă anonimă pe o stradă fără nume. Mașinile huruiau zgomotos pe șosea pe măsură ce soarele se târa leneș către miezul zilei. Și nimic nu se întâmpla. Doar banalul cotidian se așternea cenușiu peste oraș înglobând la grămadă clădiri și oameni într-un instantaneu încremenit în marele ocean al timpului.
Dar ea mergea mai departe și privea absentă la fețele oamenilor, la fel de inexpresive ca și a sa. Nu observa nicio diferență. Aceleași riduri, adică aceleași griji, se așterneau asemenea frunzelor îngălbenite în miez de toamnă. Șanțurile trecutului se citeau pe fiecare fragment de spațiu ce îi placau trecerea către clipa următoare. Și ea călca peste dalele materiei prefăcute în cenușă de împlinirea vremii.
Intră într-un parc. La acea oră matinală, fiindcă după-amiaza încă se lăsa așteptată, doar puțini vizitatori populau aleile proaspăt înverzite ale acelei oaze de viață din mijlocul plumburiului citadin. Pășea fără grabă. Nici nu avea de ce să mărească ritmul. Nu avea nicio țintă.
După câteva sute de metri, se opri și se așeză pe o bancă. Amintiri venite de demult, de peste zeci de ani, începură să se materializeze în imaginația sa. Acel loc fusese martorul tăcut al multor etape din viața sa. Dar toate acele realități dispăruseră în negura unor timpuri ce nu se vor mai întoarce niciodată. Ele se topiseră asemenea unor năluci și numai ea mai știa că ele existaseră vreodată.
În față se distingea suprafața albăstrie a lacului din interiorul acelui parc. Privi luciul apei. Observă cum se reflectau formele clădirilor din jur. Un pod se afla la o sută de metri de locul unde stătea. Își aminti de bărcile care pluteau vara pe acel lac. Zări amprenta trecerii lor pe sub pod. Își aminti de zidul dens al umbrei întunecoase pe care îl traversai când lăsai ca barca să își urmeze cursul pe sub acea punte de traversare, de pe care spectatori curioși priveau către cei care manevrau ambarcațiunea.
Zâmbi. Trecuse prea mult timp. Emoțiile acelei epoci dispăruseră împreună cu persoanele ce o populau. Fără să vrea, ea se surprinse vorbind:
― Unde se duce trecutul? Care este drumul către el?
― Acolo unde se va duce și viitorul, îi răspunse neîntrebată vocea unei persoane ce se așezase neobservată pe aceeași bancă cu doar câteva minute înainte.
Se încruntă. O surprinsese neplăcut intervenția acelei persoane necunoscute, care îndrăznise să îi vorbească. Dar prinsă în jocul dialogului continuă:
― Viitorul nu izvorăște din trecut! Cele două sunt separate de suprafața dură și impenetrabilă a prezentului!
― Da și nu, îi răspunse provocator aceeași persoană. S-ar putea ca viitorul să nu fie altceva decât un trecut care se întoarce ca să trăiască din nou în prezentul clipei de față!
Reflectă la cele spuse. Nu aveau noimă. Erau doar un amestec de cuvinte lipsite de relevanță. Dar nu renunță la ideea inițială:
― Nu are logică! Prezentul nu este important decât în măsura în care izvorăște dintr-un trecut notabil și se îndreaptă către un viitor luminos.
Tăcerea se așternu preț de câteva clipe, după care dialogul se reluă.
― Basme! Vorbești din cărți și nu din experiență, îi răspunse provocator acea persoană. Prezentul reprezintă totul, crede-mă!
Enervant! Nu suporta mai mult și se gândi să îi dea o replică de netăgăduit, dar, fără voia ei, îi puse o întrebare:
― De ce este atât de important prezentul? De obicei, noi trăim marcați de amintirile trecutului și de visele viitorului. Prin urmare, prezentul reprezintă doar o punte de legătură pe care pășim doar pentru a traversa către una dintre cele două mari secțiuni ale timpului.
Dar acea persoană, la rândul ei, nu se lăsă bătută:
― Fiindcă prezentul este singurul în care exiști cu adevărat! În trecut ai fost. În viitor nu ai ajuns încă. Dar în prezent te afli mereu acasă!
Argumentul părea pertinent. Brusc, realiză că toată viața și-o petrecuse în cele două sfere ale neființei și doar trecuse grăbită prin secțiunea timpului de care se lega existența ei nemijlocită. Merse mai departe pe firul logic și întrebă:
― Ce sens are prezentul? La ce bun o fâșie atât de îngustă de timp?
Persoana necunoscută nu se grăbi să răspundă, ci doar își ridică privirile către un strat de flori, de curând plantat, în care lumina se răspândea cu generozitate. Însă, la doar zece metri distanță, alte plante creșteau în umbra întunecoasă a unei clădiri înalte. Pentru ele primăvara nu venise încă. Nicio floare nu se deschisese. Doar un verde veștejit și închis la culoare încerca să se profileze timid pe frunze.
― Vezi cele două grupuri de plante din fața noastră? întrebă acea persoană. Unele au înflorit, pe când celelalte se luptă măcar să înverzească, cât despre flori, nici vorbă! De unde provine diferența?
Nu era greu ca ea să-i răspundă:
― Lumina face diferența! Plantele care se bucură de acest soare puternic de primăvară înverzesc imediat și în scurt timp înfloresc. Dar cele aflate în întuneric, nici măcar nu știu că a venit primăvara.
― Bine ai răspuns! spuse persoana necunoscută. Lumina face diferența între cele două categorii. Ca să mă înțelegi mai bine, lumina are forța prezentului când este vorba de timp. El nu poate să aibă impact asupra trecutului, care inevitabil rămâne în umbră, dar poate zămisli frumusețea viitorului!
Asocierea dintre lumină și timpul prezent o bulversă. Reveni la discuția de la început:
― De ce dorește trecutul să revină în viitor?
― Simplu. Fiindcă el nu poate trăi cât timp rămâne în umbră. Pentru a se materializa și înflori, el are nevoie de puterea luminii prezentului. Printr-o filtrare adecvată, el încearcă, și de multe ori reușește, să își mute domeniile în viitor!
Nu reușea să înțeleagă exact la ce anume făcea referință, fapt pentru care o întrebă:
― Ce să înțeleg din toate acestea?
― Nimic complicat: uită de trecut, trăiește prezentul și privește cu bucurie către viitor! spuse persoana necunoscută, după care se ridică și plecă mai departe pe aleea ce ducea către podul de peste lac.
Ea rămase singură pe bancă împreună cu gândurile sale, neștiind ce să creadă, când, deodată, se auzi o melodie venită de pe terasa unui restaurant. Involuntar, își aduse aminte de una dintre cele mai frumoase momente din viața sa pe măsură ce acele cuvinte se depănau armonios și lacrimile îi umezeau ochii:
„Nu trebuie să plângi
Fiindcă totul va fi bine.
Doar prinde-te de mâna mea
Și ține-te bine strâns!
Te voi ocroti mereu,
Te voi înconjura cu prezența mea.
Voi fi cu tine mereu
Nu trebuie să mai plângi!
Deși pari neajutorată,
Ești mai puternică decât simți.
Brațele mele te vor îmbrățișa
Și te vor ține în siguranță!
Legătura dintre noi
Nu poate fi ruptă.
Voi fi cu tine mereu
Și nu trebuie să mai plângi!
Fiindcă tu ești în inima mea
Și vei rămâne acolo mereu
Din ziua de față,
De acum, și pentru totdeauna!
Vei rămâne în inima mea
Indiferent ce vor spune alții!
Vei fi în inima mea
Pentru totdeauna!
Ceilalți nu înțeleg ceea ce noi simțim;
Ei nu au încredere în ce le spunem.
Știu că noi doi părem diferiți
Dar inimile noastre sunt aceleași!
Nu asculta de ceilalți
Fiindcă ei nu te pot sfătui.
Avem nevoie unul de altul
Așa cum timpul o va dovedi!
Trebuie să fim puternici
Ca să ne urmăm destinul.
Vom merge împreună
Și timpul va fi alături de noi!
Privește acum lângă tine
Și îmi vei zări chipul.
Doar întinde-ți brațul, atinge-mă,
Și vei vedea că am rămas cu tine mereu!
Când ultimul acord al melodiei se stinse, observă că lumina cădea cu putere pe fața ei. Lacrimile se uscaseră pe fața asprită de vreme, dar în suflet simțea aceeași putere a iubirii ca în urmă cu zeci de ani. Prezentul strălucea cu putere asupra amintirilor venite de peste timp și prin forța iubirii, trecutul prindea din nou chip pe cărarea viitorului. Știa că destinul nu poate fi înfrânt și că inimile legate prin forța iubirii, într-o zi din nou se vor întâlni.
― Fiindcă puterea iubirii constă în acea capacitate extraordinară de a pune în mișcare mecanismele tainice ale destinului, care prin lumina prezentului descoperă calea viitorului renăscut din cenușa trecutului, își spuse ea ca prin vis pe măsură ce se îndrepta către ieșirea din parcul înverzit din mijlocul întunecat al orașului. Iar versurile melodiei „Vei fi mereu în inima mea” o urmară cu vocea inconfundabilă a solistului trupei Genesis, exact ca la început!
Octavian Lupu
București
8 martie 2016
Sursa: Revista Confluențe literare – PARCUL ÎNVERZIT DIN MIJLOCUL ORAȘULUI „Nicio floare nu poate înflori fără lumină. Și niciun om nu poate trăi cu adevărat fiind lipsit de iubire.” ― Max Muller Mergea pe stradă privind abătut în jurul ei. Trecătorii nu o băgau în seamă. Era o simplă anonimă pe o stradă fără nume. […]
Groparii (partea a II-a) – cu Nicu Butoi
Cel mai important este sa cunosc valoarea lucrurilor. „Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul si nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Ps. 103:2) Tot ce s-a intamplat in viata ta are valoare extrema! Nu poti sa treci cu vederea peste aceste lucruri ca si cand ti s-ar fi cuvenit. Daca faci aceasta, intr-o zi o sa crezi ca ti se cuvine si pacatul. Se va sfarsi groaznic!
Tine minte toate binecuvantarile lui Dumnezeu fata de tine si marturiseste-le tuturor, pentru ca ele te vor indatora fata de El si te vor ajuta sa spui in fata provocarilor, ca Iosif: „Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9) Daca tii minte binecuvantarile Sale, daca esti recunoscator fata de ce a facut Dumnezeu pentru tine, nu vei mai pacatui atat de lesne.
Am gasit un dialog intre doua personaje potrivit ca ilustratie. Unul dintre ele spune celuilalt: „Acum, poti sa te mânii pentru cateva minute!” Celalalt ii raspunde: „Eu sunt continuu mâniat!” Intrebarea se pune si in dreptul nostru: „Care este relatia dintre tine si pacat?” Te mânii pe pacat numai cand vezi ca te-a prins, sau ai o continua mânie fata de el?
Niciunul dintre oamenii mari ai lui Dumnezeu, nu ar fi mers pe drumul lor de biruinta daca nu ar fi fost mâniați pe pacat. Continuu mâniați! Daca ai ajuns la o intelegere cu pacatul, daca ai ajuns cat de cat sa convietuiesti cu el, sa-l adopti, intr-o zi ti se va parea un nimic. Dumnezeu a impacat lumea cu Sine, dar nu lumescul cu Sine! Intre Dumnezeu si pacat niciodata nu a intervenit pacea. Aceeasi mânie aprinsa a lui Dumnezeu, pe care ma rog s-o avem si noi in suflet, se pastreaza si va fi intotdeauna fata de ceea ce este stramb, urat si rau. Pastreaza mereu in suflet aceasta atitudine de mânie fata de pacat!
Cel mai important este sa cunosc valoarea lucrurilor. „Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul si nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Ps. 103:2) Tot ce s-a intamplat in viata ta are valoare extrema! Nu poti sa treci cu vederea peste aceste lucruri ca si cand ti s-ar fi cuvenit. Daca faci aceasta, intr-o zi o sa crezi […]
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 46 – AHAB S-A DUS ACASA TRIST SI MANIOS, SI A AJUNS LA SAMARIA
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
1 Regi 20, 35-36
• 35 Unul din fiii* prorocilor a zis tovarăşului său, după porunca** Domnului: „Loveşte-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească.
• * 2 Imp 2:3; 2 Imp 2:5; 2 Imp 2:7; 2 Imp 2:15; ** 1 Imp 13:17; 1 Imp 13:18;
• 36 Atunci, el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.” Şi, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu* şi l-a omorât.
Aici, cele doua versete se refera printr-un exemplu adevarat despre atitudinea lui Ahah, cu totul alta decat a lui Dumnezeu, in privinta regelui Siriei generalul Ben-Hadad. Intru-cat Ahab i-a salvat viata dusmanului poporului Israel si al Dumnezeului Cel Viu si Adevarat, si nu a ascultat porunca Divina trimisa prin proorocul Domnului, Ahab a mai pierdut o lupta de neascultare cu Dumnezeul lui Israel. Constiinta lui incarcata de idolii straini ai Orientului Antic, nici de asta data nu a reusit sa treaca un examen foarte important din viata lui zbuciumata ca rege al lui Israel. Cele doua texte scot in evidenta nesupunere la unul dintre prooroci, de Dumnezeul Cerului. Neascultarea l-a costat chiar viata. L-a omorat o fiara salbatica, un leu simbolizand puterea si forta in lumea salbatica a animalelor. Atentie, porunca nu era de la unul din fiii proorocilor ci insusi de la Marele Eu Sant. Ahab a facut la fel, nu l-a omorat pe Ben-Hadad, nesocotind astfel spusele proorocului Domnului. Ba mai mult, imparatul lui Israel, l-a luat in carul lui, l-a plimbat pe unde a dorit el. Intr-un final, Ahab a facaut un legamnt cu Ben-Hadad si, i-a dat drumul.
1Regi 20, 37-43
• 37 A găsit pe un alt om şi a zis: „Loveşte-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit şi l-a rănit.
•
• 38 Prorocul s-a dus şi s-a aşezat pe drumul împăratului şi s-a legat la ochi.
•
• 39 Când a trecut împăratul*, prorocul a strigat şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicând: ‘Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa** lui sau vei plăti un talant de argint!’
• * 2 Sam 12:1; ** 2 Imp 10:24;
• 40 Şi, pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o.”
•
• 41 Îndată, prorocul şi-a scos legătura de la ochi, şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din proroci.
•
• 42 El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că* ai lăsat să-ţi scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui şi poporul tău, pentru poporul lui’.”
• * 1 Imp 22:31-37; 1 Imp 22:20;
• 43 Împăratul lui Israel s-a dus* acasă trist şi mânios şi a ajuns la Samaria.
• * 1 Imp 21:4;
Acelasi prooroc al Domnului a gasit pe altcineva, (alt om) si i-a ordonat sa-l loveasca pe prooroc. L-a lovit si l-a ranit. Proorocul ranit s-a legat la ochi si s-a asezat pe drumul imparatului. A spus cateva cuvinte proorocul ranit cand a trecut imparatul. Imparatul a recunoscut ca omul legat la ochi era un prooroc. Numai ca proorocul Domnului a rostit osanda asupra lui Ahab prin cuvintele descrise in versetul 42. Imparatul s-a dus acasa trist si manios. De data aceasta i-a parut rau in sinea lui caci Domnul l-a scapat de multe ori din mana lui Ben-Hadad, si el de fiecare data a lucrat altfel. Nestatornic in pazirea poruncilor lui Dumnezeu, las si fara pic de simtire fata de Iehova. L-a ajutat sa ucida cu o mica armata, marele taifun militar Sirian, unde Iehova i-a fost zid de protectie militara, a luptat pentru el si poporul Israel. Nu a invatat nimic din toate acestea. Mai presus de toate la iubirea data te Tatal Ceresc, lui Ahab, acest imparat uns cu tot raul din Orientul Antic, nu a putut sa-l paraseasca pe Lucifer si sa se tina tare de Domnul.
Ahab reprezinta clasa perfida si fara caracter a omului de pe pamant sortit mortii in pacat si fara sanse de a mosteni viata vesnica. Un imparat fara scrupule fata de tot ce este curat si drept. A dus in groapa pieirii, un popor predispus la rau, incapatanat, fara dragoste de un Dumnezeu al Universului Intreg, ce, Si-a manifestat Puterea de fiecare data cand Israel a avut nevoie de ajutor Divin. Ce nu a inteles coroana regala a poporului lui Israel de altadata este ca: ori slujesti Dumnezeului lui Israel, ori, dumnezeilor din piatra, lemn, metal sau alte materiale pamantesti fara suflare de viata in ei. Ahab si Izabela au trait toata viata lor in pacatele vremii servind pana la moarte Baalilor si Astarteeilor, ce a dus in pacat un popor intreg, pe numele lui adevarat, Israel. Exista totusi o deosebire intre Ahab si Izabela. Ahab a vrut in felul lui sa se apropie de Dumnezeu dar, versata regina Izabela, l-a tras de partea ei, de fiecare data. Ahab a fost imun la multele minuni ale Domnului. Cu toate ca se simtea bine cand Dumnezeu ajuta coroana regala de fiecare data cand era in impas, Ahab, a ramas nepasasator si slab la ajutorul lui Iehova. Ahab si Izabela raman doua personaje pacatoase in Israel.
Acum, traim din pacate aceleasi sentimente de nestatornicie si traire in greselile vremii de astazi caci, nu-l lasam pe Isus sa ne conduca mintea si inima noastra ci, mai degraba pentru o viata usoara, alegem, fara sa stim pe, Lucifer. Frica de evenimentele de azi, instabilitatea zilei de maine, confuzia si mai ales razboaiele programate de forte conduse de acest Lucifer cazut, cresc in mintea multora dintre noi nesiguranta vietii. Cresc pe zi ce trece, independenta omului si a femeii,unul fata de celalalt, prin conturi bancare separate. Viata in doi nu mai exista ca altadata iar locul din sacrul familial din trecutul nu prea indepartat, a disparut. Familia se strangea la masa de seara, si era frumos si Isus era de fata ca sa ne binecuvinteze pe toti. Azi, acest moment in familia crestina de ieri, nu mai exista nici, ca parte umana dar, nici ca piesa decorativo-mobilistica in marea bucatarie romaneasco-taraneasca de ieri.
Ca o amintire sumbra dar adevarata, a fost camera de zi a comunismului totalitar de origina romana, dimensionata la standardul de viata cu salariul fix si insuficient pentru o familie unita in felul ei prin legi comuniste, dar, fara libertate religioasa. Si totusi, acolo in comunism, familia era mai adunata, masa de seara era la locul ei cu putin sau mult, era, dar ca nivel de trai era greu, dar credinta era mare. Cu mic cu mare veneam la Templul Romanesc Adventist de Ziua a Saptea, numit de multe ori, „Casa de Rugaciune”, ori „Adunare”, si mai putin,….. „Biserica”. Tinerii veneau la repetitiile de cor si in cursul saptamanii, se realizau programe muzicale aproape profesioniste, iar „Adunarea” de atunci era ca un magnet ce atragea tanara generatie de ieri. Nu aveam masini personale, caci „Adunarea”, ne primea si fara automobil personal. Mergeam pe jos si nu eram obezi, caci faceam multa miscare. In aceste conditii erau multe botezuri ilegale, cu un numar impresionant de noi membrii in „Casa de Rugaciune”,….comunista.
Astazi, familiile adventistilor de ziua a saptea din lumea libera tot de tip romanesc, au alte conotatii. Adventistul modern de tip romanesc are casa cu Porch, (Portico), (Veranda), la intrare, nu cu prispa. Poseda holul de intrare cu intrari si iesiri separate (sistem decomandat), apoi apare Living-Room-ul de mari dimensiuni, cu loc de conversatii, apoi Dining-room-ul pentru luat masa, cu terasa si piscina, cu o amenajare peisagistica pe placul fiecaruia, cu dormitoare separate pentru baieti si fete, cu pian sau pianina, si era sa uit un garaj de doua sau trei locuri pentru transpotul elegant al familiei moderne de azi, cu bolizi de marca, dupa posibilitati si mofturi. Numai ca, baiatul e la Paris, fata la Londra, unul din parinti lucreaza la Roma, iar cel mic, a ramas acasa cu mamica intr-o casa cu patru camere. Ce lipsesc din acest camin adventist? Familia si Credinta.
Dumnezeu binecuvinteaza si azi ca pe timpuri. Avraam, Isac, Iacov, Iosif, Moise, David, Solomon, Zacheu, Iosif din Arimatea, Nicodim, etc., sant numai cativa din oamenii binecuvantati de Dumnezeu, si au avut tot ce le-a dorit pofta sufletului lor. Numai ca, Solomon inspirat de Dumnezeu a scris Cartea minunata a Proverbelor, ca fiecare dintre noi sa intelegem mai bine sensurile vietii din timpurile noastre moderne din aceasta epoca electronico-computerizata. Ahab si Izabela au condus poporul Israel spre dezmat si idolatrie cum nu a existat pana atunci. In cele doua razboaie cu Sirienii, au murit peste 227000 de Sirieni. Prada luata din aceste doua razboaie, au marit visteria casei regale dar si a Copiilor lui Israel.
Apoi comertul condus abil de fenicianca Izabela, regina poporului Israel, a dezvoltat un comert infloritor pe marea Mediterana. Dar, totul s-a prabusit odata cu respingerea Dumnezeului Israel. Cum a fost in timpul lui Ahab si Izabela, asa este si azi in lumea noastra adventa moderna, electronica, computerizata etc.
Avem de toate, dar nu avem o familie bine inchegata, nu avem un altar familiar, nu mai frecventam adunarea AZS ca pe vremuri, avem doar o forma de evlavie a credintei in Isus. Si atunci pentru ce avem unii dintre noi doua sa trei job-uri? Vrem sa servim la maximum sclaviei timpului in care traim? Vrem sa marim averea efemera castigand un ban in plus, pentru ca in finalul vietii sa-l dam pe medicamente si interventii chirurgicale complicate? Mai studiem lectiunea scolii de Sabat in fiecare dimineata? Dar cu Biblia la rand, unde am ajuns? Mai abordam subiecte de credinta cu cei care nu cunosc drumul spre o vesnicie viitoare? Tinere, mai ai placere de Isus? Mai este Biserica in care te-ai nascut si ai crescut lacasul de veselie si bucurie advento-religioasa? Pare stupid dar adevarul acesta este. Tineretul de astazi nu mai crede in Isus. Pacat. AMIN!
Imaginea #1: Regina Izabela si staff-ul ei feminin de la palat.
Imaginea #2: Izabela la palatul ei.
Imaginea #3: Izabela – detaliu
Imaginea #4: Ahab si Izabela – basorelief –
Imaginea #5: Ochii Izabelei
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 46 – AHAB S-A DUS ACASA TRIST SI MANIOS, SI A AJUNS LA SAMARIA Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA 1 Regi 20, 35-36 […]
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 40 – AHAB SE PREGATESTE DE O NOUA INVAZIE A LUI BEN-HADAD
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 40 – AHAB, SE PREGATESTE DE O NOUA INVAZIE A LUI BEN-HADAD
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
1 Regi 20, 22. Atunci proorocul s-a apropiat de imparatul lui Israel, si i-a zis: „Du-te, intareste-te, cerceteaza si vezi ce ai de facut; caci, l-a anul viitor imparatul Siriei se va sui din nou impotriva ta.”
Din nou proorocul Domnului i-a spus lui Ahab, imparatul lui Israel, ce trebuie sa faca mai departe, caci Sirienii vor veni peste tine ca navala impotriva ta. Asa ca, vezi ce ai de facut imparate Ahab, caci razbunarea Siriana va fi mult mai mare acum decat prima data. Dumnezeu prin proorocul sau l-a sfatuit sa fie cu luare aminte caci anul ce urmeaza va fi o amenintare foarte mare din partea lui Ben–Hadad, razboinicul si inamicul principal al lui Israel. Scaparea pe un cal a lui Ben-Hadad din mana ostasilor poporului Israel, l-a inrait si mai tare, pe el dar mai ales pe aghiotantii lui in numar de 32 toti imparati cu ostile lor. Numarul impresionant de ostasi cazuti pe campul de lupta in tabara lui Ben-Hadad i-a dat de gandit acestuia, caci strategia lui, nu a fost una pentru victorie, iar pierderea luptei cu o armata a lui Israel foarte mica, a dat de gandit, statului major al lui Ben-Hadad. Cand se pierde un razboi intr-o asemenea situatie, se cauta atat greselile de tactica de lupta cat si strategia prost aleasa, de acest stat major ce a fost condus de comandantul general al armatei Siriene, Ben-Hadad.
In felul acesta puterea lui de comandant suprem a scazut in ochii capitanilor de osti. Daca cititi cu luare aminte, in prima lupta cine erau pe post de comandanti in oastea lui Ben-Hadad, in numar de 32, erau numai imparati ai celor 32 de tinuturi facuti comannanti de osti peste noapte de Ben-Hadad. Acesti imparati in numar de 32, nu aveau nici o treaba cu razboiul si tactica lui. Numai „capeteniile de osti” aveau la activ scoala academica militara a timpului, ce aveau in portfoliul lor militar, toate cursurile teoretice si practice de instructie militara terestra si de cavalerie. Artele martiale ale orientului antic erau in mana acelora ce ajungeau, fie militari ce erau folositi pe apa si pe uscat, fie cei care faceau parte din armata secreta a tarii respective, fie garda de corp a casei regale, fie prooroci ai lui Baali si Astarteei, si lista poate continua.
La bautaura, omul cedeaza mental, clarviziunea dispare iar inelegerea devine ca o ecuatie ce nu o poti rezolva. Cu capul plin de bauturi tari, mintea lui Ben-Hadad nu a mai functionat la capacitate maxima de comandant suprem al ostirii lui cu peste 100000 de ostasi bine pregatiti de lupta inegala dintre el, si oastea mica a lui Israel. Cu o oaste mica, dar cu Dumnezeu, Ahab la macelarit oastea lui Ben-Hadad, de nu stia pe unde s-o apuce. Coroana lui a decazut pentru moment in ochii ostirii Sirienilor cazuti in lupta. O lupta pierduta datorita unei arogante personala, o incredere oarba in fortele propii, dar, mai ales, un plan strategico-militar facut sub influenta alcoolului, fara a cerceta complet fata nevazuta a armatei adverse, a adus in pragul unui colaps total o oaste uriasa ca numar, dar, si ca instructie militara din indepartatul Orient Antic. Ben-Hadad a fost umilit de data aceasta in fata ostirii lui, si a lut aminte pentru viitor ca o batalie se castga cu chibzuinta si intelepciune, si mai ales sa asculti si sfatul altora care lupta corp la corp cu tine, Ben-Hadad. Aceasta observatie i-a fost data acestui razboinic in, public.
Ce invatam din aceasta biruinta a lui Ahab? Multe lucruri care de multe ori le luam cu o usurinta demna de condamnat, dar, Dumnezeu are rabdare, ne lasa sa o luam in drumul nostru fara nici o sansa, fara El, pana ne vine din nou mintea la cap si ne intoarcem la El, cum a facut Ahab. Imparatul lui Israel a chemat de urgenta la palatul regal, in ciuda opozitiei reginei lui Israel, Izabela, pe batranii cu parul alb ai poporului Israel. Nu a chemat pe proorocii Izabelei in numar de 450 ai lui Baali si 400 ai Astarteei, ci, a chemat pe cei cativa la numar din conducerea ramasa credincioasa Dumnezeului lui Israel. Dupa cum stim, Ahab i-a primit si le-a cerut, atentie, cu limba de moarte, sfatul si povata cu privire la cererea categorica a lui Ben-Hadad. Batranii lui Israel si tot poporul, i-au raspuns: „Nu-l asculta si nu te invoi.” Si Ahab i-a ascultat. A fost de acord cu ei, caci, atat batranii poporului Israel, cat si tot poporul Israel, au fost la unison. Amin!
Imaginea #1: Teatrul din Bosra-Syria
Imaginea #2: Teatrul Roman din Palmyra – Siria- Detaliu
Imaginea #3: Teatrul Roman din Palmyra-Siria-Vedere de ansamblu arhitectural
Imaginea #4: Coloana romana in Palmyra – Siria – Bracket de sustinere din marmora.
Imaginea #5: Labirintul din Siria – Monument de Arhitectura
Imaginea #6: Syria Aleppo Historical – UNESCO – Celebru monument istoric din Siria recunoscut de UNESCO
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 40 – AHAB, SE PREGATESTE DE O NOUA INVAZIE A LUI BEN-HADAD Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA 1 Regi 20, 22. Atunci proorocul […]
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 32 – Episodul 19 – ILIE FACUT KO!
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
1 Regi 19,14. Ilie, a raspuns:”Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata.”
Al doilea raspuns al lui Ilie seamana exact cu primul in conjuncturi diferite. De data aceasta Dumnezeu spune lui Ilie ce sa faca. Ca i-a placut sau nu vom vedea. Dar sa fie clar, nici de data aceasta , Ilie nu a inteles pe deplin mesajul Divin, la intrebarea: „Ce faci tu aici, Ilie?” Nici de data aceasta, Dumnezeu nu i-a dat nici un semn, nu l-a atentionat ca, ce a facut este bine sau rau. Nu l-a amenintat cu nimic, nu i-a facut nici o observatie la tot ce a executat Ilie pana la momentul intalnirii a doua oara cu Dumnezeu. Numai ca Domnul I-a dat sa execute trei ordine divine, ce faceau parte din programul lui de lucru, pentru viitor. Scena aceasta, este un ring de box intre Dumnezeu si Ilie. Nu se pune problema la ce categorie boxeaza Ilie, lupta fiind inegala, dar lectia primita de Ilie, prin KO, demonstreaza ca, Ilie a avut curajul sa lupte cu Dumnezeu, dar a fost teribil de suportat cele trei KO., primite din partea Domnului.
Primul KO. Domnul i-a zis:”Du-te, intoarce-te pe drumul tau, prin pustie la Damasc; si cand vei ajunge, sa ungi pe Hazael ca imparat al Siriei.”
Hazael, era om de incredere al lui Ben-Hadad, imparatul Siriei. Acesta fiind bolnav, Ben-Hadad a vrut sa stie daca mai traieste, dar Elisei i-a spus ca se va tamadui de boala lui. Acest Hazael, nu era altcineva decat viitorul imparat al Siriei. Si asa a fost dupa spusele proorocului Ilie. Ba mai mult, Hazael, ca sa-l bage in mormant mai repede pe Ben-Hadad, ca sa ajunga mai repede pe tronul Samariei, a luat o invelitoare, a inmuiat-o in apa, si a intins-o pe fata imparatului Siriei, grav bolnav. Acesta, fara nici o protectie de la nimeni, a trecut de la viata direct in bratele mortii, totul proorocit de Ilie. Si cand te gandesti ca acest om rau Hazael, a ucis si pe poporul Israel, dar, Domnul a zis: „sa ungi pe Hazael ca imparat al Siriei.” Si Hazael a fost uns ca imparat al Siriei.
Al doilea KO. Domnul i-a zis:”Sa ungi si pe Iehu, fiul lui Nimsi, ca imparat al lui Israel.”
Unul din fii proorocilor, a fost trimes de Elisei la Ramot din Galaad. Acesta, si-a incins mijlocul si a luat din mana lui Elisei sticluta cu ulei, cu misiunea stricta sa unga pe Iehu, fiul lui Nimsi, ca imparat al lui Israel. Acest tanar, a luat aminte tot ce i-a spus Elisei si a executat toate comenzile acestuia. A plecat la Ramot din Galaad, l-a gasit pe Iehu, si au intrat in casa numai ei doi. Tanarul, a luat sticluta cu ulei si i-a turnat untdelemnul pe cap, zicandu-i: Asa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel:
„Te ung imparat al lui Israel, al poporului Domnului. Sa nimicesti casa stapanului tau Ahab, si voi razbuna asupra Izabelei sangele robilor Mei, proorocii, si sangele tuturor slujitorilor Domnului.” Dupa toate acestea, Iehu, a ajuns imparat al lui Israel si a dus la indeplinire tot ce a proorocit Ilie Tisbitul.
Al treilea KO. Domnul i-a zis: „Sa ungi pe Elisei, fiul lui Safat, din Abel-Mehola, ca prooroc in locul tau. „Si se va intampla ca pe cel ce va scapa de sabia lui Hazael il va omori Iehu; si pe cel ce va scapa de sabia lui Iehu, il va omori Elisei.
Ilie, este considerat in zilele noastre un personaj important, cu o viata tumultoasa in adevaratul sens al cuvantului. Cu vaza in fata poporului Israel, un om al credintei, temator de Dumnezeu si in ciuda multor nedumeriri personale, el ramane un ascultator al lui Dumnezeu. In traditia iudaica el este considerat un prooroc important. Ilie este pomenit de oameni in cele patru Evanghelii, iar Petru mentioneaza ca unii oameni credeau despre Isus ca era Ilie. In ciuda unor caderi, Domnul, nu l-a parasit pe Ilie Tisbitul, ba mai mult, l-a ajutat la tot pasul si i-a dat puterea necesara sa strabata toate vicisitudinile vietii pacatoase ale omului facut din tarana pamantului, dar cu viata de la Marele Eu Sant. Concluzia meditatiei acestui numar o gasim in 1 Regi 19, 18:
„Dar voi lasa in Israel 7000 de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal, si a caror gura nu l-au sarutat.”
Nu, a fost numai Ilie cu, ravna, au mai fost si altii, multi la numar fara sa-i stie el. Aceasta gresala o facem si noi astazi, nestiind ca Dumnezeu are credinciosi si in alte biserici din lumea asta care, pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Isus.
Imaginea #1. Chemarea lui Elisei.
Imaginea #2: Ilie arunca mantaua lui pe Eli
Imaginea #3:Hazael, uns ca imparat al Siriei. Figura de razboinic autentica.
Imaginea #4: Poporul Israel fuge de Hazael, imparatul Siriei. Ultimul asalt .
Imaginea #5: Ungerea lui Iehu ca imparat al lui Israel.
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 32 – Episodul 19 – ILIE FACUT KO! Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA 1 Regi 19,14. Ilie, a raspuns:”Am fost plin de ravna […]
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 28 – Episodul 16 – ILIE SI INGERUL DOMNULUI
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
1 Regi 19, 5-6. S-a culcat si a adormit subt un ienuper. Si iata l-a atins un inger si i-a zis:”Scoala-te si mananca.” El s-a uitat, si la capataiul lui era o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa. A mancat si a baut, apoi s-a culcat din nou.”
Dupa toate cele intamplate, dupa o calatorie lunga prin pustie, unde, soarele dogoritor al zilei i-a fost calauza tot timpul cu temperaturi ridicate, l-a terminat mental si mai ales fizic, pe Ilie. Nu mai era tanar, ca altadata, dar a facut fata tuturor incercarilor. Cel de Sus a fost cu el, L-a scos din multe situatii critice, L-a aparat de mana criminala a Izabelei, a proorocilor lui Baal, a lui Ahab si a gardei regale si chiar din mana poporului Israel apostaziat. Nu mancase nimic, si trupul lui s-a prabusit sub un ienuper. Dar, in timp ce era cufundat intr-un somn adanc, un inger din cer l-a trezit si i-a zis:”Scoala-te si mananca.” Pe moment nu a realizat ce se intampla. Dupa ce s-a uitat la „capataiul lui,” a zarit „o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa.” Nu a stat pe ganduri si a luat din acea turta si a mancat. Apoi a baut apa din ulcior si parca a reinviat. A pus capul jos si a continuat un somn adanc si binefacator pentru trupul lui istovit de multele probleme ce le-a avut in decursul timpului. Dumnezeu, l-a trecut prin foc si prin apa dar, a iesit biruitor. A avut si momente de suspans dar, Domnul i-a indreptat pasii spre El.
1 Regi 19, 7-8. Ingerul Domnului a venit a doua oara, l-a atins, si a zis: „Scoala-te si mananca, fiindca drumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine.” El s-a sculat, a mancat si a baut; si, cu puterea pe care i-a dat-o mancarea aceasta, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti pana la muntele lui Dumnezeu, Horeb.
Se pune intrebarea, de ce a trebuit ingerul sa vina a doua oara? Domnul stia foarte bine situatia lui Ilie. A cerut sa moara si Dumnezeu nu a fost de acord. Dar nu s-a incapatanat ca sa nu mearga mai departe. I-a dat o turta, a mancat-o a baut si apa, dar nu i-a multumit lui Dumnezeu pentru aceasta. L-a sculat a doua oara si i-a spus clar ca drumul lui de parcurs este lung si plin de incercari. A mers 40 de zile si 40 de nopti, pana la muntele lui Dumnezeu, Horeb. Ca i-a placut aceasta calatorie de lunga durata numai cu doua turte si un ulcior de apa, numai el stie. Clar este ca el, vrand sau nu, s-a dus la muntele Horeb. Sa mergi 40 de zile si 40 de nopti, incontinu, e o performanta de maratonist sau calator de cursa lunga. Dumnezeu i-a dat forta necesara sa reziste la toate conditiile de vreme, securitate, primejdii de tot felul, intamplari neprevazute, si altele. Nu stiu daca noi astazi cu atatea cunostinte si experiente traite si descrise pe larg in multe carti, reviste, magazine, editoriale crestine si lista poate continua, putem sa fim un Ilie care a infruntat rautatea timpului sau, a suferit si a adunat in sufletul lui, ura unui popor razvratit si plin de idolii vremii in care a trait. Ce facem noi cu idolii moderni de astazi, ne inchinam lor, aducem jertfe pe altarele lor, sau slujim lui Dumnezeu, Amin!
Imaginea #1. Ingerul Domnului l-a atins si i-a spus sa manance. A vazut la capataiul lui o turta coapta pe carbuni aprinsi si un ulcior cu apa. A mancat si de obosit ce era, s-a culcat inapoi. Nu a mai rezistat si s-a dus inapoi in lumea visurilor lui.
Imaginea #2. L-a trezit a doua oara, ingerul si i-a spus: Mananca caci vei avea o calatorie lunga si cu aceasta mancare vei putea rezista. Ilie a mancat si a baut si a mers 40 de zile si 40 de nopti. Si nu a murit, ci, a trait.
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 28 – Episodul 16 – ILIE SI INGERUL DOMNULUI Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA 1 Regi 19, 5-6. S-a culcat si a adormit […]
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 24 – Episodul 12
MAREA FINALA DINTRE ILIE SI BAALI
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
1 Regi 18, 36-37. In clipa cand se aducea jertfa de seara, proorocul Ilie s-a apropiat si a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel! Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeul lui Israel, ca eu sant slujitorul Tau, si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca Ta. Asculta-ma, Doamne, asculta-ma, pentruca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Doamne, esti adevaratul Dumnezeu, si sa le intorci astfel inima spre bine!”
Peste muntele Carmel, s-a asternut linistea…..! Numai, glasul ca de tunet al lui Ilie, cu ecouri adanci ce veneau de undeva de departe, strabateau in linii ondulatorii, ansamblul de judecata de pe muntele Carmel, dintre Dumnezeu si Lucifer. Aici, in creierul muntelui Carmel, nu se mai punea problema cine este Dumnezeul cel viu si adevarat, ci, cum se va manifesta El. Toata lumea astepta o Minune de la Dumnezeu. O liniste solemna plutea pe marea estrada a cerului senin, ce reflecta, in ultimile raze de soare din vechiul Orient, asteptarile unor evenimente nemaivazute pana atunci, caci, razvratirea, neascultarea, calcarea Decalogului si mai ales, pacatul, nu puteau sta, langa tronul Marelui Eu Sant. Imparatul Universului, Dumnezeul lui Avraam, Issac si Israel, a intervenit intr-un mod miraculos. A trimes foc din cer sub forma unor, „lumini ceresti”, de la rosu la albul imaculat al curateniei ceresti,ce, orbeste fiinta pamanteana, plina de pacate, si, nu poate sta in fata unui Dumnezeu viu si puternic, in veci de veci.
1 Regi 18, 38.”Atunci a cazut foc de la Domnul, si a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele si pamantul, si a supt si apa care era in sant.”
Lumini ceresti sub forma unor sageti luminoase s-au napustit asupra arderei de tot si au mistuit-o complet de nu a mai ramas nimic din ea. Ba mai mult, lemnele de sub arderea de tot, pietrele ce reprezentau partea solida a altarului de jertfa, in numar de 12 ce reprezintau cele 12 semintii ale lui Israel: (REUBEN, SIMEON, JUDAH, DAN, NAPHTALI, GAD, ASHER, ISSACHAR, ZEBULUN, MANASSEH, EHHRAIM, BENJAMIN), pamantul dat de Dumnezeu ca, propietate, omului sa-l lucreze, sa-l pazeasca, sa-l insamanteze pentru viata lui dupa caderea in pacat, apa ce reprezinta al doilea element al vietii pe pamant, a fost supta integral de focul puternic si lumios venit din cer.
Toata faptura umana care a privit scena ca o minune cereasca, a recunoscut ca Israel are un Dumnezeu Viu si Adevarat. Manifestarea cerului a fost transanta, de natura cereasca, iar poporul ca unul singur L-a recunoscut pe Adevaratul Dumnezeu. S-au inchinat pana la pamant, si-au recunoscut intr-un fel vina, si au strigat ca intr-un cor de altadata spre slava Creatorului:”Domnul este adevaratul Dumnezeu.” Si-au adus aminte de minunea de la Marea Rosie de la parintii si bunicii lor, apoi minunile din pustia Sin, si tot parcursul drumului cu bune cu rele. Apoi minunea manei, si altele.
1 Regi 18, 39-40. Cand a vazut poporul lucrul acesta, au cazut cu fata la pamant, si au zis: „Domnul este adevaratul Dumnezeu! Domnul este adevaratul Dumnezeu!” „Pune-ti mana pe proorocii lui Baal”, le-a zis Ilie: niciunul sa nu scape!” Si au pus mana pe ei. Ilie i-a pogarat la paraul Chison si i-a junghiat acolo.”
Bucuria aparenta, pentru acest popor incapatanat si plin de idoli, a fost de scurta durata, dar, Dumnezeu a demonstrat a cata oara ca El este Cel Sfant in vecii vecilor. Ilie a junghiat pe toti Baalii, caci, unul nu a scapat. Ahab nu a luat nici o atitudine. Nu s-a opus arestarii lor si nu s-a opus nici lichidarii lor printr-o metoda barbara, o metoda a vremii, prin, injunghiere. Iti poti imagina aceasta scena? Nu era unul sau doi, erau peste 450 de oameni viteji, cu diploma si centura neagra la brau, cu studii in filozofia vremii. Faceau parte din garda de onoare a reginei idolatre a poporului Israel, Izabela. Ce au vazut acesti prooroci ai lui Baali, in aceasta zi de mare razbunare a Dumnezeului lui Israel, a fost de ajuns. Chiar si moartea o primeau cu mandrie sportiva deoarece credeau ei ca au facut totul pentru Baali si mai ales pentru regina lor, frumoasa, Izabela. Rapoartele vremii sustin ca aceasta femeie idolatra, isi stima garda formata din oameni bine claditi fizic, frumosi la chip, indemanati la lupta corp la corp, si, buni vorbitori. Ei au pierdut total, aceasta competitie spiritualo-religioasa. Se simteau vinovati, fata de regina, dar aici nu mai depindeau de crezul lor ci, de o putere a unui zeu, nu din piatra, lemn, metal, ci un Dumnezeu Viu si Adevarat, pe care ei l-au ignorat impreuna cu poporul Israel. Sant vinovati deoarece ei traiau in poporul Israel, si stiau ca ritualurile lor pagane, nu corespund cu ale Iudeilor, dar voit, nu au renuntat la Baalii Izabelei. Amin!
Imaginea #1. Preotii pagani ai lui Baal au aiurit. Nu mai stiau ce sa creada caci zeul lor nu le-a dat nici un raspuns. Deci, chiar daca si-au facut crestaturi in carne cu lame de cutit speciale, bine prelucrate la cald, ori cu sabii protejate in teaca de matal combinat cu fildes de inalta rezistenta, tot nu s-a auzit glas de zeu. Dar cand focul venit din cer, a venit, i-a apucat o groaza nebuna, de nu mai erau capabili in a judeca sau a lua o decizie. Sa vezi un batalion intreg de armata ca in imaginea de sus, te linisteste bine de tot si nu stii ce sa crezi. Te intrebi:”O mai fi mantuire pentru acestia? NICIODATA!
Imaginea #2. La rugaciunea fierbinte a lui Ilie, a cazut foc din cer, si a mistuit tot, si anume: jertfa, lemnele, pietrele, pamantul si apa care era in sant. Bucuria acestui profet a fost uriasa. Batran si obosit de toate, lauda pe Dumnezeu impreuna, cu poporul razvratit, rau si incapatanat care, la aceasta scena impresionanta de natura cereasca, Ilie si poporul, au laudat impreuna, din nou, pe Marele Eu Sant, prin cuvintele: „Domnul este adevaratul Dumnezeu! Domnul este adevaratul Dumnezeu!”
Imaginea #3. Ilie cu mainile spre cer, apoi focul care cuprinde tot altarul de jertfa intr-o imagine de spaima si groaza la prea marii lui Israel ce raman buimaciti de cele vazute. „Domnul este adevaratul Dumnezeul!” Toata fiinta umana de pe muntele Carmel a inteles ca exsta un Dumnezeu la care trebuie sa te inchini in Duh si Adevar..
Imaginea #4. O pictura clasica te tip renascentist unde culoarea rosu si alb predomina verticala compozitionala a tabloului. Este tabloul ce exprima forta cerului in toata splendoarea ei si lasa interpretarea libera a fiecarui privitor sa analizeze cu propria imaginatie la marea jertfa de pe Muntele Carmel. Pictura este valoroasa si face parte din panoplia artei picturalo-universala.
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 24 – Episodul 12 MAREA FINALA DINTRE ILIE SI BAALI Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA 1 Regi 18, 36-37. In clipa cand se […]
CRONICA IDEILOR-ARHITECTURA-16-FENICIA REGINA APELOR-EPISODUL-4-REGINA IZABELA SI REGELE AHAB-
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 16 – FENICIA REGINA APELOR – Episodul 4
REGINA IZABELA SI REGELE AHAB
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu
Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
1 Imparati 18, 4:”De aceea cand a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia, a luat o suta de prooroci, i-a ascuns cate cincizeci intr-o pestera, si i-a hranit cu paine si apa.” Necrutatoarea, Izabela, regina poporului Israel, sotia lui Ahab a nimicit o parte din proorocii Domnului, iar cei scapati de Dumnezeu prin Obadia, au laudat pe Domnul si au ramas credinciosi Lui. Numai ca Lucifer, a stat la panda si a cautat o solutie ca sa discrediteze tot ce a mai ramas bun in poporul lui Israel. Si a reusit in ciuda apelurilor date de Ilie si proorocii Domnului. Diavolul a lucrat prin aceasta regina de origine feniciana de a face numai rau si sa distruga daca se poate tot ce a fost mai bun si sfant in acest popor binecuvantat de Marele Creator si anume, „pazirea”, Decalogului cu cele 10 Porunci. Numai ca, acest popor incapatanat, a preluat de la popoarele pagane, obiceiuri si ritualuri ce nu aveau nimic comun cu credinta lor in Marele Creator al Universului.
La palat, Izabela a facut tot ce a vrut, iar planurile ei rele de a infiltra in credinta poporului Israel, noile concepte religioase pagane, au dat castig de cauza lui Satana, care a supravegheat tot timpul, activitatea palatului din Samaria. In acest oras, Ahab a dispus proiectarea unui palat din fildes sau „casa de fildes”.A intarit Ierihonul, a facut fortificatii in tot Israelul, ca apoi sa refaca si fotificatiile altor orase. La Ierihon dupa terminarea arhitecturii constructiilor din vremea lui, Ahab si-a adus pe primul sau nascut Aviram,(Abiram), jertfa zeitatilor lui Baal si al Astarteei, lucru, ce era neingaduit in viata poporul Israel. Mai mult, si-a facut un idol Astarteei, si a ridicat un altar lui Baal. Tras de Izabela, sotia lui in lantul politeismului vremii, Ahah a fost unul din cei mai neascultatori regi fata de Dumnezeu. El nu a avut taria de caracter sa-i stea impotriva reginei lui, deoarece, era batran pentru ea, iar energia si judecata dreapta data lui de Creatorul Universului, au disparut si in locul lor au aparut,”idolatria pagana”. Izabela a facut din religia poporului Israel, un fiasco religios fara precedent, inlocuind religia mama iudaica cu religia politeista a popoarelor vecine. Ba mai mult, a adus cu ea la Samaria, in palatul lui Ahab, masa regala, cu sute de preoti si profeti, personali, ai lui Baal si Astarteei. Ea, a introdus riturile imorale ale sistemului religios pagan, in mai tot sistemul iudaic, perscutand si omarand pe adoratorii Adevaratului Dumnezeu. Aceasta regina feniciana, a facut atat de mult rau poporului Israel incat, l-a dus, pe drumul lui Lucifer. Casa de fildes a fost una din cele mai ingenioase opere din viata lui Ahab. A pus in opera lui de arta, tot talentul si dibacia omeneasca, ce a dus la o criza religioasa fara precedent in poporul Israel. Ahab a fost un domnitor slab, pentru poporul sau, caci tot ce i-a spus Izabela sa faca, el a executat. Fara sa-l intrebe pe Cel din Ceruri, ce sa faca si ce sa nu faca, s-a prins in lantul slabiciunilor vremii si a pacatuit, el, Ahab, Izabela, dar mai ales acest popor Israel, predispus sa faca mai mult rau decat bine. Sfanta Scriptura, acorda mare atentie acestor doua personaje, Ahab si Izabela. Amin!
CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 16 – FENICIA REGINA APELOR – Episodul 4 REGINA IZABELA SI REGELE AHAB Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA 1 Imparati 18, 4:”De aceea […]
Benone Burtescu – În loc de Necrolog
Din liniştea aducerilor aminte
În familia Burtescu tatăl şi mama Mihalache din Şuţa Seacă, judeţul Dâmboviţa, se naşte pe 15 ianuarie 1940, Benone – Luceafărul poeziei advente, al şaptelea copil după Gicu, Mioara, Daniel, Genica, Leonte şi Ilie, având ca fraţi mai mici pe Mieluş şi Petrică. Dumnezeu a binecuvântat această familie cu nouă copii, în curtea căreia se afla şi Biserica Adventistă de peste 90 ani, crescând cu teamă şi respect pentru Templu şi pentru Domnul. Era cea mai cunoscută şi apreciată familie din sat iar mama Stanca era mamă şi pentru alţi copii vecini ai căror părinţi muriseră.
Benone a reuşit să reprezinte frumos întreaga familie, s-o încununeze, s-o semneze şi să o desăvârşească. Moştenindu-l pe bunicul nostru, om cu carte şi înţeleptul satului, Benone vizitează des pe Bâtul – aşa cum îi plăcea lui să-i spună ascultându-i pildele şi experienţele, nepierzând nici o ocazie de a exersa fraze pentru dicţie. Astfel am crescut ca fraţii fiind fascinată de mică de începuturile versurilor lui Benone. Am fost privilegiată să recit primele poezii scrise pentru copii în cadrul serbării pentru al 13-lea Sabat, ajutând instructoarea (mama) să realizeze un program de primăvară pe care nu l-am uitat. Fiecare copil a purtat o banderolă pe piept, specifică temei poeziei, dând parcă mai multă culoare primăverii. Desenul era al doilea talent pe care Benone îl stăpânea.
Era priceput în orice găsea mâna lui să facă. Iar la muncile câmpului îşi mai ajuta şi rudele. La depănuşatul porumbului sub clar de lună şi nenumărate stele, se depănau amintiri, se recitau versuri, se cânta şi se spuneau fabule. Fiind printre verii cei mici, mă rugam să nu fiu trimisă la culcare.
Din copilărie, Benone a învăţat să simtă împreună cu alţii, să iubească şi să fie iubit… iar frumuseţile dragostei lui Dumnezeu l-au copleşit, astfel că le-a brodat cu penelul dând parfum şi culoare fiecărei flori, amintind în scrierile sale ghiocelul gingaş sau plopii şi mestecenii ce străjuiau pădurile natale.
Atât în proză dar mai ales în vers, Benone Burtescu ne-a redat printr-o frumuseţe a cuvintelor, printr-o strălucită armonie a rimei, o concluzie desăvârşită a ideii Naşterea Mântuitorului, iubirea Sa şi, mai ales, suferinţa Sa… „trece Isus iarăşi pe drumul de sânge… greul păcat iară inima-mi frânge…”
Colaborează frumos în comunitatea Bellu cu Gabi Vasilescu alcătuind programe cu teme de neuitat. Începe să pună bazele poeziei advente iar în comunitatea Grant, îşi continuă linia poetică dând culoare şi sens pieselor muzicale prin colaborarea cu regretatul dirijor Costel Tolici. Se fac programe deosebite pe diferite teme, se fac turnee în ţară cu momente poetice acompaniind formaţia corala Cantate Domini, solista Tili Manea, cvartetul bărbătesc Redutabilii şi altista Nicoleta Stoichiţă.
Benone Burtescu s-a remarcat şi la serviciu – Direcţia de Sănătate – unde lucra, colaborând şi la scrierea unei reviste în domeniu.
Benone – Luceafărul poeziei advente – rămâne cunoscut pentru sensiblitatea, profunzimea şi un patos advent, plămădind cu migală din sufletu-i ales, un album de cântece pentru cei ce ştiu să cânte sau să asculte… şi câteva albume de poezii, zăbovind cu penelul asupra frumuseţilor dragostei lui Dumnezeu şi culminând cu iubirea jertfită la Cruce. Poezia „Toată casa mea” este o reverberaţie a simţămintelor poetului, a ceea ce simte un părinte pentru toată casa lui, este o rugă unde nu mai încape nici un alt cuvânt…
Soţia sa, Lucica, i-a fost sprijin la bine şi la greu, l-a înţeles, oferindu-i liniştea sufletească de care avea nevoie. Iar copilul lor, Dan – Dănuţ, cum îmi place mie să-l alint de când era mic – i-a fost un stâlp de nădejde, o respiraţie a sufletului lui pe care l-a iubit, iar el şi-a preţuit tatăl, l-a respectat şi iubit aproape de sacrificiu. L-a înţeles perfect fiindcă îl moşteneşte, la rându-i scriind frumos şi profund şi, sunt convinsă că penelul ce-i aparţine va duce mai departe solia adventă.
Dacă Benone nu mai e acum printre noi, este cu noi şi va rămâne cu noi prin zestrea lăsată ca hrană spirituală, să ne hrănim atunci când simţim nevoia de „ceva bun”.
Ca peregrin pe acest pământ – aşa cum el spunea: „mă simt străin şi singur pe pământ” sau “durerea mea o ştie Domnul” ce era cântarea lui preferată fiind trăită – obosit după o lungă suferinţă, inima lui se opreşte acolo departe de ţară… nu înainte de ultimele cuvinte: „NE VEDEM FUGA. ISUS VINE!”
Aşa cum s-a născut al şaptelea copil, tot al şaptelea îşi incheie viaţa după Petrică, Mieluş, Mioara, Genica, Gicu şi Ilie, ultimii doi fiind pastori.
Benone rămâne un exemplu de trăire şi modestie, un om care l-a chemat pe Isus să stea cu el şi să rămână cu el. Ajută-ne Doamne, să ne întâlnim cu toţii în împărăţia Ta de cântece şi poezie!
Rodica Vlad.
Poezia „Toata casa mea” se găseşte aici:
Din liniştea aducerilor aminte În familia Burtescu tatăl şi mama Mihalache din Şuţa Seacă, judeţul Dâmboviţa, se naşte pe 15 ianuarie 1940, Benone – Luceafărul poeziei advente, al şaptelea copil după Gicu, Mioara, Daniel, Genica, Leonte şi Ilie, având ca fraţi mai mici pe Mieluş şi Petrică. Dumnezeu a binecuvântat această familie cu nouă copii, […]