CRONICA IDEILOR 46 – AHAB S-A DUS ACASA TRIST SI MANIOS, SI A AJUNS LA SAMARIA

CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 46 – AHAB S-A DUS ACASA TRIST SI MANIOS, SI A AJUNS LA SAMARIA

Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA

1 Regi 20, 35-36
• 35 Unul din fiii* prorocilor a zis tovarăşului său, după porunca** Domnului: „Loveşte-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească.
• * 2 Imp 2:3; 2 Imp 2:5; 2 Imp 2:7; 2 Imp 2:15; ** 1 Imp 13:17; 1 Imp 13:18;
• 36 Atunci, el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.” Şi, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu* şi l-a omorât.
Aici, cele doua versete se refera printr-un exemplu adevarat despre atitudinea lui Ahah, cu totul alta decat a lui Dumnezeu, in privinta regelui Siriei generalul Ben-Hadad. Intru-cat Ahab i-a salvat viata dusmanului poporului Israel si al Dumnezeului Cel Viu si Adevarat, si nu a ascultat porunca Divina trimisa prin proorocul Domnului, Ahab a mai pierdut o lupta de neascultare cu Dumnezeul lui Israel. Constiinta lui incarcata de idolii straini ai Orientului Antic, nici de asta data nu a reusit sa treaca un examen foarte important din viata lui zbuciumata ca rege al lui Israel. Cele doua texte scot in evidenta nesupunere la unul dintre prooroci, de Dumnezeul Cerului. Neascultarea l-a costat chiar viata. L-a omorat o fiara salbatica, un leu simbolizand puterea si forta in lumea salbatica a animalelor. Atentie, porunca nu era de la unul din fiii proorocilor ci insusi de la Marele Eu Sant. Ahab a facut la fel, nu l-a omorat pe Ben-Hadad, nesocotind astfel spusele proorocului Domnului. Ba mai mult, imparatul lui Israel, l-a luat in carul lui, l-a plimbat pe unde a dorit el. Intr-un final, Ahab a facaut un legamnt cu Ben-Hadad si, i-a dat drumul.

1Regi 20, 37-43
• 37 A găsit pe un alt om şi a zis: „Loveşte-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit şi l-a rănit.
•
• 38 Prorocul s-a dus şi s-a aşezat pe drumul împăratului şi s-a legat la ochi.
•
• 39 Când a trecut împăratul*, prorocul a strigat şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicând: ‘Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa** lui sau vei plăti un talant de argint!’
• * 2 Sam 12:1; ** 2 Imp 10:24;
• 40 Şi, pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o.”
•
• 41 Îndată, prorocul şi-a scos legătura de la ochi, şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din proroci.
•
• 42 El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că* ai lăsat să-ţi scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui şi poporul tău, pentru poporul lui’.”
• * 1 Imp 22:31-37; 1 Imp 22:20;
• 43 Împăratul lui Israel s-a dus* acasă trist şi mânios şi a ajuns la Samaria.
• * 1 Imp 21:4;

Acelasi prooroc al Domnului a gasit pe altcineva, (alt om) si i-a ordonat sa-l loveasca pe prooroc. L-a lovit si l-a ranit. Proorocul ranit s-a legat la ochi si s-a asezat pe drumul imparatului. A spus cateva cuvinte proorocul ranit cand a trecut imparatul. Imparatul a recunoscut ca omul legat la ochi era un prooroc. Numai ca proorocul Domnului a rostit osanda asupra lui Ahab prin cuvintele descrise in versetul 42. Imparatul s-a dus acasa trist si manios. De data aceasta i-a parut rau in sinea lui caci Domnul l-a scapat de multe ori din mana lui Ben-Hadad, si el de fiecare data a lucrat altfel. Nestatornic in pazirea poruncilor lui Dumnezeu, las si fara pic de simtire fata de Iehova. L-a ajutat sa ucida cu o mica armata, marele taifun militar Sirian, unde Iehova i-a fost zid de protectie militara, a luptat pentru el si poporul Israel. Nu a invatat nimic din toate acestea. Mai presus de toate la iubirea data te Tatal Ceresc, lui Ahab, acest imparat uns cu tot raul din Orientul Antic, nu a putut sa-l paraseasca pe Lucifer si sa se tina tare de Domnul.

Ahab reprezinta clasa perfida si fara caracter a omului de pe pamant sortit mortii in pacat si fara sanse de a mosteni viata vesnica. Un imparat fara scrupule fata de tot ce este curat si drept. A dus in groapa pieirii, un popor predispus la rau, incapatanat, fara dragoste de un Dumnezeu al Universului Intreg, ce, Si-a manifestat Puterea de fiecare data cand Israel a avut nevoie de ajutor Divin. Ce nu a inteles coroana regala a poporului lui Israel de altadata este ca: ori slujesti Dumnezeului lui Israel, ori, dumnezeilor din piatra, lemn, metal sau alte materiale pamantesti fara suflare de viata in ei. Ahab si Izabela au trait toata viata lor in pacatele vremii servind pana la moarte Baalilor si Astarteeilor, ce a dus in pacat un popor intreg, pe numele lui adevarat, Israel. Exista totusi o deosebire intre Ahab si Izabela. Ahab a vrut in felul lui sa se apropie de Dumnezeu dar, versata regina Izabela, l-a tras de partea ei, de fiecare data. Ahab a fost imun la multele minuni ale Domnului. Cu toate ca se simtea bine cand Dumnezeu ajuta coroana regala de fiecare data cand era in impas, Ahab, a ramas nepasasator si slab la ajutorul lui Iehova. Ahab si Izabela raman doua personaje pacatoase in Israel.
Acum, traim din pacate aceleasi sentimente de nestatornicie si traire in greselile vremii de astazi caci, nu-l lasam pe Isus sa ne conduca mintea si inima noastra ci, mai degraba pentru o viata usoara, alegem, fara sa stim pe, Lucifer. Frica de evenimentele de azi, instabilitatea zilei de maine, confuzia si mai ales razboaiele programate de forte conduse de acest Lucifer cazut, cresc in mintea multora dintre noi nesiguranta vietii. Cresc pe zi ce trece, independenta omului si a femeii,unul fata de celalalt, prin conturi bancare separate. Viata in doi nu mai exista ca altadata iar locul din sacrul familial din trecutul nu prea indepartat, a disparut. Familia se strangea la masa de seara, si era frumos si Isus era de fata ca sa ne binecuvinteze pe toti. Azi, acest moment in familia crestina de ieri, nu mai exista nici, ca parte umana dar, nici ca piesa decorativo-mobilistica in marea bucatarie romaneasco-taraneasca de ieri.

Ca o amintire sumbra dar adevarata, a fost camera de zi a comunismului totalitar de origina romana, dimensionata la standardul de viata cu salariul fix si insuficient pentru o familie unita in felul ei prin legi comuniste, dar, fara libertate religioasa. Si totusi, acolo in comunism, familia era mai adunata, masa de seara era la locul ei cu putin sau mult, era, dar ca nivel de trai era greu, dar credinta era mare. Cu mic cu mare veneam la Templul Romanesc Adventist de Ziua a Saptea, numit de multe ori, „Casa de Rugaciune”, ori „Adunare”, si mai putin,….. „Biserica”. Tinerii veneau la repetitiile de cor si in cursul saptamanii, se realizau programe muzicale aproape profesioniste, iar „Adunarea” de atunci era ca un magnet ce atragea tanara generatie de ieri. Nu aveam masini personale, caci „Adunarea”, ne primea si fara automobil personal. Mergeam pe jos si nu eram obezi, caci faceam multa miscare. In aceste conditii erau multe botezuri ilegale, cu un numar impresionant de noi membrii in „Casa de Rugaciune”,….comunista.

Astazi, familiile adventistilor de ziua a saptea din lumea libera tot de tip romanesc, au alte conotatii. Adventistul modern de tip romanesc are casa cu Porch, (Portico), (Veranda), la intrare, nu cu prispa. Poseda holul de intrare cu intrari si iesiri separate (sistem decomandat), apoi apare Living-Room-ul de mari dimensiuni, cu loc de conversatii, apoi Dining-room-ul pentru luat masa, cu terasa si piscina, cu o amenajare peisagistica pe placul fiecaruia, cu dormitoare separate pentru baieti si fete, cu pian sau pianina, si era sa uit un garaj de doua sau trei locuri pentru transpotul elegant al familiei moderne de azi, cu bolizi de marca, dupa posibilitati si mofturi. Numai ca, baiatul e la Paris, fata la Londra, unul din parinti lucreaza la Roma, iar cel mic, a ramas acasa cu mamica intr-o casa cu patru camere. Ce lipsesc din acest camin adventist? Familia si Credinta.

Dumnezeu binecuvinteaza si azi ca pe timpuri. Avraam, Isac, Iacov, Iosif, Moise, David, Solomon, Zacheu, Iosif din Arimatea, Nicodim, etc., sant numai cativa din oamenii binecuvantati de Dumnezeu, si au avut tot ce le-a dorit pofta sufletului lor. Numai ca, Solomon inspirat de Dumnezeu a scris Cartea minunata a Proverbelor, ca fiecare dintre noi sa intelegem mai bine sensurile vietii din timpurile noastre moderne din aceasta epoca electronico-computerizata. Ahab si Izabela au condus poporul Israel spre dezmat si idolatrie cum nu a existat pana atunci. In cele doua razboaie cu Sirienii, au murit peste 227000 de Sirieni. Prada luata din aceste doua razboaie, au marit visteria casei regale dar si a Copiilor lui Israel.

Apoi comertul condus abil de fenicianca Izabela, regina poporului Israel, a dezvoltat un comert infloritor pe marea Mediterana. Dar, totul s-a prabusit odata cu respingerea Dumnezeului Israel. Cum a fost in timpul lui Ahab si Izabela, asa este si azi in lumea noastra adventa moderna, electronica, computerizata etc.
Avem de toate, dar nu avem o familie bine inchegata, nu avem un altar familiar, nu mai frecventam adunarea AZS ca pe vremuri, avem doar o forma de evlavie a credintei in Isus. Si atunci pentru ce avem unii dintre noi doua sa trei job-uri? Vrem sa servim la maximum sclaviei timpului in care traim? Vrem sa marim averea efemera castigand un ban in plus, pentru ca in finalul vietii sa-l dam pe medicamente si interventii chirurgicale complicate? Mai studiem lectiunea scolii de Sabat in fiecare dimineata? Dar cu Biblia la rand, unde am ajuns? Mai abordam subiecte de credinta cu cei care nu cunosc drumul spre o vesnicie viitoare? Tinere, mai ai placere de Isus? Mai este Biserica in care te-ai nascut si ai crescut lacasul de veselie si bucurie advento-religioasa? Pare stupid dar adevarul acesta este. Tineretul de astazi nu mai crede in Isus. Pacat. AMIN!