Alejandro Bullon; „st5 Botezul şi umplerea cu Duh Sfânt ” Lectiune AZS (Audio)
Comentariu realizat de pastorul Alejandro Bullon
STUDIUL 5
BOTEZUL SI UMPLEREA CU DUH SFÂNT
Bună prietene! În această săptămână vom studia despre botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt. Există multă confuzie cu privire la această temă. De exemplu unii cred că botezul cu Duhul Sfânt reprezintă un moment care se întâmplă imediat după botezul cu apă şi că de obicei botezul cu Duhul Sfânt este relaţionat cu minuni sau senzaţii extraordinare şi pline de emoţii surprinzătoare. Pericolul constă în a mistifica botezul cu Duhul Sfânt. Vom începe studiul citind 1 Corinteni 12,13:
13Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh
Privind cu atenţie vedem că aici Pavel vorbeşte despre botezul cu Duhul Sfânt dar în acelaşi timp vorbeşte despre botezul cu apă, prin intermediul botezului cu apă ne unim corpului bisericii. Dar Pavel spune că în acel moment suntem de asemenea botezaţi de Duhul, iudei, greci, toţi cei care cred şi aceeptă pe Isus Hristos sunt botezaţi cu apă şi primesc în acelaşi timp primesc Duhul care îi va conduce în viata creştină consolându-i când sunt trişti şi când trec prin greutăţi, întărindu-i pentru a infrunta ispitele şi a duce la bun sfârşit misiunea încredinţată. Botezul cu Duhul Sfânt nu este un privilegiu numai pentru unii ci conform mărturiei lui Pavel este pentru toţi, toţi creştinii care cred în Isus şi sunt botezaţi în apă de asemenea sunt botezaţi în Duhul. Această declaraţie devine clară în ceea ce spune Petru înainte de Cincizecime. Această declaraţie este consemnată în Fapte 2,38-39:
38″Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”
Conform acestui text prima dată vine pocăinţa apoi botezul şi instantaneu cel care se botează primeşte şi darul Duhului Sfânt, iar conform părerii lui Petru, acesta era valabil pentru toţi creştinii acelor timpuri, pentru fii lor şi pentru toţi cei pe care Domnul i-ar chema de-a lungul timpurilor. Aşa spune Petru, botezul cu Duhul nu este ceva spectaculos şi cu multă vâlvă ci este ceva senin dar eficient. Duhul lucrează în interiorul inimii fiinţei umane şi astfel omul ascultă şi umblă pe căile lui Dumnezeu, iar viată sa se transformă într-o viaţă plină de putere şi ispiraţie pentru cei care îi înconjoară. Aşa s-a întâmplat cu Isus. Să citim Matei 3,16 şi 4,1 pp:
16De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
Înţelegi? Isus a fost botezat, iar în momentul în care era botezat a văzut pe Duhul Sfânt coborându-se asupra Sa sub formă de porumbel. Odată coborât Duhul lui Dumnezeu, Acesta l-a dus în deşert. Aşadar odată ce te botezi te uneşti cu Biserica lui Dumnezeu, primeşti Duhul Sfânt iar acum eşti condus de Duhul Sfânt. Dar oare cum te conduce Duhul Sfânt? Despre aceasta vom vorbi mai târziu.
Vom trece la partea a doua a studiului. Vom vorbi aici despre ce înseamnă să fim plini cu Duhul Sfânt. Vom citi Efeseni 5,17:
17De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
Aici Pavel spune că ar trebui să fim plini de Duhul Sfânt în loc de senzaţii naucitoare pe care le experimentează cel beat când se umple de vin. Aici vrea să spună că este posibil să fii plin de Duhul Sfânt, dar a fi aşa nu înseamnă a fi plin de senzaţii, emoţii ieşite din comun. Fără îndoială că trebuie să fie ceva senin, clar, profund, care lucrează înlăuntru. Să citim acuma Fapte 13,52:
52în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.
Această expresie „erau plini de Duh Sfânt” în originalul grecesc îl găsim la gerundiv (formă a participiului prezent), adică nu se vorbeşte despre un fapt sau eveniment terminat, ci este vorba de ceva care se întâmplă continuu, constant în toate zilele, în fiecare moment. A fi plin de Duhul nu înseamnă că cineva poate să spună „eu am fost plin de Duhul Sfânt în acea zi la Serviciul Divin, El a coborât peste mine…”. Nu, nimeni nu poate spune aşa. Umplerea cu Duhul Sfânt este un fapt care se întâmplă constant, în fiecare zi, în toate zilele suntem plini de Duhul Sfânt. Acuma să vedem ce spune Romani 8,9:
9Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Cei care sunt plini de Duhul sunt cei care sunt au din plin pe Isus în ei, acei care Îl caută în toate zilele, sunt dispuşi în fiecare zi a asculta Vocea Sa. Şi cum vorbeşte Isus? Prin intermediul Duhului. Şi cu vorbeşte Duhul? Prin intermediul învăţăturilor Bibliei. Nu aştepta să vină Duhul şi să auzi, fizic vorbind, ceea ce îţi spune să faci. Te rog să deschizi Cuvântul lui Dumnezeu, El este Cel care a inspirat scriitorii biblici, aceştia nu au vorbit din proprie inspiraţie, aşa că deschide Biblia, iar când o vei deschide şi vei începe să studiezi ceea ce Dumnezeu vrea să îţi spună atunci se va întâmpla tocmai ceea ce spune Isaia 30,21:
21Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ,Iată drumul, mergeţi pe el!’ Când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.
Ştii, prietenul meu, mulţi creştini riscă de a cădea în misticism religios mergând prin viaţă încercând să „audă” vocea lui Dumnezeu în loc de a deshide Sfintele Scripturi,Cuvântul Sau, pentru a ne ajuta pe cale, pentru a ne orienta, sfătui. De aceea psalmitul a spus că „Cuvântul Tău este o lampa pentru picioarele mele şi o lumina pe cărarea mea”. Nu spune că vocea Ta va fi o lampa pentru picioare, lampa pe care o voi vedea prin Duhul în fiecare zi, ci spune că lampă pentru picioarele mele îmi este Cuvântul Tău. Dumnezeu îţi vorbeşte dar prin intermediul Cuvântului Său. Problema este că noi nu vrem să studiem Cuvântul, nu ne rezervăm timp a căuta ceea ce Dumnezeu a pus în Cuvântul scris. În schimb dorim că El să ne vorbească, de exemplu mă opresc aici pentru a vedea dacă aud Vocea lui Dumnezeu, să văd ce îmi spune El… Eu îţi spun ceva, dacă El doreşte să îţi vorbească în mod personal, poate să o facă, sigur că da, dar numai atunci când nu ţi-a vorbit deja prin Cuvântul Său. Aşa că atunci când tu cauţi răspunsuri pentru viaţa ta, pentru început citeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă în Cuvântul lui Dumnezeu nu găseşti răspunsuri, atunci Dumnezeu prin dragostea să minunată, pentru că nu te va lasă fără sfat, orientare, îţi va vorbi şi fizic vorbind. Dar în primul rând trebuie să înţelegi că Dumnezeu nu lucrează în acest fel ci prin Cuvântul Sau iar acolo sunt sfaturi pentru toate circumstanţele ce întâmpini în viaţă.
În a treia şi a patra parte a studiului vom analiza condiţiile pentru a fi plini de Duhul Sfânt. O dată pentru totdeauna să înţelegem că a fi plini de Duhul nu este o experienţă mistică ci una clară de ascultare a instrucţiunilor Duhului care ne-au fost lăsate în Cuvântul Său. Prima condiţie a fost prezentată de apostolul Petru cu ocazia Cincizecimii. El a spus aşa în Fapte 2,37-38:
37După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
38″Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
Când vor primi ei Duhul Sfânt? Cuvântul cheie aici este pocăinţa. Şi cum apare, cum are loc pocăinţa? Pocăinţa este un dar divin pe care Dumnezeu îl dă celor ce merg la El şi ascultă vocea Duhului. Ioan 16,8 spune:
8Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
Duhul este cel care convinge de păcat, nu este pastorul, tata sau mama, nu este fratele. Când fiinţele umane ne vorbesc în general noi încercăm să argumentăm, să ne apărăm, să dăm explicaţii pentru a explica greşelile şi păcatele noastre. Dar când Duhul Sfânt vorbeşte nu avem unde să fugim, să scăpăm. Aşa că îl auzim şi ne pocăim. Dacă nu alegem acest drum al ascultării şi pocăinţei luăm celălalt drum al refuzului, al încăpăţânării, iar aici suntem în pericolul păcatului împotriva Duhului Sfânt. Dar pentru a fi plini de Duhul Sfânt, primul lucru pe care trebuie să îl facem este curăţirea inimii iar această lucrare o poate face numai Isus, dacă mergem la El şi îi cerem să o facă. Dar înainte avem nevoie de a fi convinşi că suntem păcătoşi, pentru că, cum vei merge la Isus să îi ceri să te cureţe dacă nu eşti convis că eşti păcătos. Şi cine te convinge că eşti păcătos? Duhul Sfânt!
Alt lucru care e necesar este faptul că a te încrede în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că prin intermediul Lui Duhul îţi vorbeşte. De aceea spune aşa în Iacov 1,6-8:
6Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
8căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale
Ceea ce spune aici Iacov este faptul că numai Duhul Sfânt poate să ia controlul total al inimii dacă avem credinţă în El şi dacă îi dăm permisiunea să o facă. Indoiala este ca şi o piatră gigant care închide poarta inimii. Dacă crezi, cu toată siguranţă că Îl vei căuta şi Îi vei cere, iar cu cât vei cere mai mult cu atât mai mult vei primi. Aceasta este făgăduinţa lui Isus. Luca 11.9-13, spune:
9De aceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.
10Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
11Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?
12Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie?
13Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
Îţi dai seama că în aceste texte Isus nu spune că poţi să ceri orice lucru. Este clar că putem aplica principiul de a cere referindu-ne numai la ceea ce avem nevoie, dar în acest text Isus vorbeşte în mod concret despre Duhul Sfânt. Spune că dacă părinţii umani nu refuză lucruri bune copiilor lor cu cât mai mult Duhul Sfânt nu va refuza, dar dacă Îi cerem. Aşa că trebuie să cerem, să cerem, să cerem… Rugăciunea constantă, insistentă nu schimbă inima lui Dumnezeu pentru ca să te ajute, ci schimbă inima ta pentru ca Duhul Să ia controlul absolut al fiinţei tale. Dacă nu primim binecuvântările divine nu este datorită faptului că Dumnezeu nu vrea să ni le dea ci pentru că noi nu suntem pregătiţi. Îi cerem lui Dumnezeu ploaia târzie a Duhului Sfânt, Doamne… botezul cu Duhul Sfânt!!! Dar nu renunţăm la egoismul nostru, la lucrurile noastre umane, asa că nu primim Duhul.
În partea a patra vom continua discuţia noastră despre condiţiile necesare pentru a fi plini de Duhul Sfânt. În următorul text găsim o condiţie. Fapte 5,32:
32Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
Ascultarea este o altă condiţie pentru a primi Duhul Sfânt. Şi cum are loc acest lucru? Am văzut că primul lucru pe care trebuie să îl facă Duhul Sfânt în viată unui creştin este să îl convingă de păcat. Şi cum se face aceasta? Prin intermediul Cuvântului Său. Dacă omul studiază Cuvântul lui Dumnezeu şi Il ascultă, Dumnezeu îi va da şi mai multă lumina, iar dacă este ascultător i se va da şi mai multă lumină, până la umplerea totală cu Duhul Sfânt. Ascultarea este un punct care dotează fiinţă umană pentru a primi şi mai multe adevăruri din Duhul Sfânt, iar pe măsură ce este ascultător şi implinitor devine şi mai sensibil în discernerea vocii Duhului, ajungând la primirea ploii târzii în experienta sa. Dar ce se întâmplă dacă citeşti Cuvântul şi nu eşti şi implinitor? Inima se va închide tot mai mult până vei ajunge să comiţi păcatul împotriva Duhului Sfânt. Păcatul împotriva Duhului Sfânt nu este de neiertat pentru că Dumnezeu nu ar vrea să te mai ierte, ci pentru că omul însuşi îşi impetresce inima sa încât numai aude vocea Duhului, nu se mai pocăieşte, iar fără pocăinţă nu există iertare pentru că Dumnezeu nu poate să ierte pe cineva cu forţa. Omul trebuie să ceară iertare pentru a fi iertat. Dar dacă nu este ascultător Cuvântului, nu crede în Cuvânt sau nu crede în Duhul care îl covinge de păcat, atunci pentru acea persoană nu există iertare.
Ajungem la sfârşitul acestui studiu şi vom vorbi despre viaţa transformată de Duhul. Când ne deschidem inima Duhului El ia stăpânirea inimii noastre şi imediat eul nostru începe să dispară. Numai trăim noi, ci Hristos trăieşte în noi prin intermediul Duhului Său Sfânt. Dar ce înseamnă că eul dispare, se da la o parte? Noi trăim într-un context istoric când se vorbeşte despre putere interioară, forţă interioară, energia pe care toţi o avem în noi… Umanismul ne-a învaţat să ne încredem numai în fiinţa umană şi în lucrurile pe care ea le poate obţine cum ar fi ştiinţa, tehnologia sau alte lucruri de acest gen. Dar nu este nimic gresit în a crede în ştiinţă sau tehnologie, problema este în faptul că atunci când credem că fiinţa umană nu are nevoie de Dumnezeu şi că soluţia este în noi, aici putem să intrăm în teribile probleme, pentru că fiinţa umană prin însăşi natura sa este coruptă şi perversă, păcatul este înrădăcinat în fiinţă noastră. Suntem răi şi egoişti, dorim să trăim, ne place să trăim numai conform tendinţelor noastre păcătoase fără să ne pese de ceilalţi din jurul nostru, fără să ne pese de Dumnezeu. Această manieră egoistă de a trăi ne conduce negreşit către propia noastră distrugere. De aceea avem nevoie să fim conduşi de Duhul Sfânt către Adevăr şi să ne conducă paşii noştri pe cărarea dreptăţii. Dar Duhul nu poate să facă acest lucru fără acceptul nostru, noi trebuie să lăsăm voinţa noastră lui Dumnezeu spunându-i: „Doamne eu nu pot, dacă depinde de mine, sunt pierdut, am nevoie ca tu să iei controlul vieţii mele, eu te autorizez, ia viaţă mea. ” Numai că aceasta nu se face numai cu simplu cuvânt, tu poţi să spui de o sută de ori „Doamne ia controlul vieţii mele” , este vorba de atitudine. Ce atitudine? Trebuie să deschid în fiecare zi Cuvântul lui Dumnezeu, iar prin Cuvânt trebuie să aud Vocea Să de fiecare dată când îmi vorbeşte, iar de fiecare dată când îmi vorbește trebuie să fiu sensibil la ceea ce îmi vorbeşti prin Cuvântul Sau. Dacă nu fac aşa şi zic: „Doamne, ia viaţa mea…” Ce viaţă, dacă eu nu îi ofer viaţa mea, nu studiez Cuvântul lui Dumnezeu?
Pentru a termina doresc să citez o frază din Spiritul Profetic şi se găseşte în Hristos Lumina Lumii cap. 17:
„Viaţa de creştin nu este o modificare sau de îmbunătăţire a celei vechi, ci o transformare a firii. Se produce moartea faţă de eu şi faţă de păcat şi apare o viaţă cu totul nouă. Schimbarea acesta nu se poate produce decât prin lucrarea puternică a Duhului Sfânt.”
Aici nu putem spune că înainte eram păcătos iar acuma sunt mai bine. Nu eşti mai bine, ci este vorba de o nouă viaţă, complet diferită vieţii trăite fără Hristos. Această lucrare poate fi făcută numai de Duhul Sfânt. De aceea, cel care nu crede în Duhul, trăieşte o situaţie tristă, cine oare îl va putea ajuta?
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Traducere și tehnoredactare: Gabriel Radu
www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
Scoala de sabat
