Groparii (partea a II-a) – cu Nicu Butoi

Cel mai important este sa cunosc valoarea lucrurilor. „Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul si nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Ps. 103:2) Tot ce s-a intamplat in viata ta are valoare extrema! Nu poti sa treci cu vederea peste aceste lucruri ca si cand ti s-ar fi cuvenit. Daca faci aceasta, intr-o zi o sa crezi ca ti se cuvine si pacatul. Se va sfarsi groaznic!

Tine minte toate binecuvantarile lui Dumnezeu fata de tine si marturiseste-le tuturor, pentru ca ele te vor indatora fata de El si te vor ajuta sa spui in fata provocarilor, ca Iosif: „Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9) Daca tii minte binecuvantarile Sale, daca esti recunoscator fata de ce a facut Dumnezeu pentru tine, nu vei mai pacatui atat de lesne.

Am gasit un dialog intre doua personaje potrivit ca ilustratie. Unul dintre ele spune celuilalt: „Acum, poti sa te mânii pentru cateva minute!” Celalalt ii raspunde: „Eu sunt continuu mâniat!” Intrebarea se pune si in dreptul nostru: „Care este relatia dintre tine si pacat?” Te mânii pe pacat numai cand vezi ca te-a prins, sau ai o continua mânie fata de el?

Niciunul dintre oamenii mari ai lui Dumnezeu, nu ar fi mers pe drumul lor de biruinta daca nu ar fi fost mâniați pe pacat. Continuu mâniați! Daca ai ajuns la o intelegere cu pacatul, daca ai ajuns cat de cat sa convietuiesti cu el, sa-l adopti, intr-o zi ti se va parea un nimic. Dumnezeu a impacat lumea cu Sine, dar nu lumescul cu Sine! Intre Dumnezeu si pacat niciodata nu a intervenit pacea. Aceeasi mânie aprinsa a lui Dumnezeu, pe care ma rog s-o avem si noi in suflet, se pastreaza si va fi intotdeauna fata de ceea ce este stramb, urat si rau. Pastreaza mereu in suflet aceasta atitudine de mânie fata de pacat!