Evghenie Aviva Aurelia

E doliu-n cer și lacrimi pe pământ căci mii de oameni astăzi nu mai sunt… Nimic nu e stabil, e zguduire, și fără de sfârșit în omenire. Pe veci sunt îngropate vise, speranțele pier sub moloz, capitole de viață-nchise, o noapte grea alungă ce-a fost roz… Floare de colț Aviva Aurelia Evghenie

Mai e puțin… se va deschide cerul și Prințul nostru va veni pe nori, Își va lua cu Sine tot poporul, pe toți cei credincioși, buni, iubitori. Mai e puțin… din locuri de tăcere cei mântuiți s-or ridica uimiți văzând pe Domnu-n slavă cu putere, și re-ntâlnirea cu cei preaiubiți. Mai e puțin… să cercetăm […]

S-a așternut zăpada cea pufoasă Peste oraș, pe străzi și pe copaci Ca o mantie albă, groasă Peste bogați și peste cei săraci. Au scuturat din cer plăpumi și perne Toți norii bosumflați și somnoroși Lăsând din străluciri eterne Atâția fulgi de nea frumoși. Și-au apărut deodat albi gardieni Mai triști, mai veseli, bine înarmați […]