În grădina minunată
sub copacii verzi, bogați,
Lumea vie se arată
ochilor senini, mirați…
Cer și ape, munți și dealuri
revărsare de frumos.
Păsări două sus pe ramuri
pe Adam fac invidios.
Bucuria se împarte,
fericirea tot la fel.
Călătorind mai departe
amic nu găsi defel.
Cine inima-și deschide
să-mi primească dragostea?
Cine delicat permite
să mă ia în grija sa?
Ce făptură mă-nsoțește
veselă, vorbind mereu,
La muncă și la plimbare,
un al doilea eu al meu?
Cine mă îmbogățește,
prin cuvinte, caracter,
Și zilnic se străduiește
viața să-mi îndrept spre cer?
Calea mai frumoasă pare
lângă darul Tău divin,
Doamne, lâng-această floare
ce mi-ai dat, cânt și mă-nchin!…
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
