Prințesă în rochie-albastră
La margine dantelată,
Asemeni cu viața noastră
Ești calmă, ori zbuciumată.
La orizont vechi partener
Ce te privește ne-ncetat
Seninul, bosumflatul cer
Te vrea mireasă imediat.
Indiferentă la dureri
Ce-ți pasă câte vieți ai luat!?
Cu lăcomie mereu ceri
Tributul scump, vas sfărâmat…
Amăgitoare ape vor
Să-mi spună cât de dulce ești
Fugind sub greul tălpilor
Spre-adânc tărâm ce stăpânești.
Mă las purtat de al tău val
Cu doruri, vise în priviri,
Departe sunt acum de mal…
Mă-ntorc la zilnice slujiri.
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
