“Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămânem […]

Se spune că timpul fuge şi nu se mai întoarce. Se pare că şi noi fugim, câteodată mai repede ca el. Nu mai avem timp de nimic. Avem zile grele, lungi, pline cu mărunţişuri inutile şi uităm adesea să ne bucurăm de lucrurile mici care odinioară ne trezeau interes. › citește în continuare