“Fiule, nu uita invataturile mele, si pastreaza in inima ta sfaturile mele !”
Traim vremuri profetice si noile generatii de astazi au cu totul alt comportament in viata sociala de familie sau individual. Incet, incet, si noi Adventistii de Ziua a Saptea, preluam stiluri noi de comportament in relatiile cu semenii nostri. De ce? Deoarece, obiceiurile de alta data, nu fileaza cu noua nebunie a secolului in care traim, si atunci apar noi reguli in Biserica Adventa, bazate pe toleranta si o totala ingaduinta in atitudinea fata de faradelege si pacat. Si te intrebi de ce tanara din Biserica mea are un prieten cu care intretine relatii sexuale, sau de ce baiatul are mai multe prietene cu care se distreaza cand vrea si unde vrea ?
Pai, acest haos este permis si aparat pe motiv ca, azi, acest tineret mai libertin si fara frau, face parte din viata moderna, societatea permite asa ceva, marile Scoli si de ce nu si Universitati, pregatesc un cadru favorabil intelegerii fenomenului sexual, iar noi, si conducerea Bisericii, nu spunem nimic in sensul acesta, adica nici da, dar nici nu. Oare Biserica Adventa admite numai partea teoretica a Legii Divine, si inchide ochii la partea practica a lucrurilor, cautand motive de convenienta si intelegere la nivel social. Mai reprezinta familia, aceea celula a societatii unde copiii invata de mici, cum sa invete, sa se comporte in societate, sa iubeasca pe mama si pe tata, sa fie ascultatori de parinti, sa fie supusi, iar la vremea adolescentei tanarul si tanara sa faca din parintii lui/ei, adevarati prieteni in discutiile despre dragoste, boli, sex, viata si sanatate, afinitate fata de un baiat sau o fata, etc.?
Mai explica mama fiicei ei, cum vine dragostea ? Sau, fiica da lectii si meditatii mamei ei, despre sex, schimbarea partenerului cand nu corespunde, comportament aparte in alegerea noului partener de sex, sau, alegerea partenerului de acelasi sex, de ce nu si alte nebunii permise in lumea civilizata a secolului in care traim ? Baiatul mamei, se descurca, este destept, nu trebuie sa-l controlez, el stie mai bine ce face. A invatat multe pe internet, este versat, da lectii si lui taticu dar si mamei, iar ei parintii de odinioara, vor nu vor, trebuie sa fie de acord, cu podoaba lor, ce, a crescut in inaltime, dar, mai putin in intelepciune. Dupa asta vine plansul si vaicareala de tip adventist in Biserica Adventa.
Vai, Doamne, intoarce pe fiul si pe fiica mea la credinta, caci nu am avut timp de cresterea lui/ei, cand trebuia, acum la batranete, am ceva timp. Dumnezeu asculta o rugaciune adevarata si total sincera, dar, foarte multi parinti, au tolerat cand nu trebuia, prea mult. Rezultatul, familia a ajuns o citadela sfaramata, fara stalpii ei sapati frumos, fara plafon si pardoseala, fara ferestre, iar vantul cu spice de gheata, strabate si striga a urlet de durere si necaz. Mama, cu ochii in lacrimi mai spera ca, odata si odata, fiica/fiul ei va reveni acasa, lasand loc unei sperante in inima ei de mama.
Timpul trece, si ea se roaga, si plange dupa cei dragi de odinioara, si mai spera ca,……..candva in pribegia pe acest pamant, Isus va face o minune cu el/ea, in……veci Amin !
Arch. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.
