Fără Tine Nu mi-e bine. Singur sunt Pe-acest pământ. Stele mor Sau fug din cer, Păsări nu Mai cântă, pier. Pomii plâng, Ramuri se frâng. Izvor de argint Curge tresărind. Piscuri se unesc Peste tot și cresc. Florile se-nclină Caută lumină. Sunt trist, apăsat, Din porți alungat. Mă topesc, mă sting, Te caut, Te strig… […]

Aspru timp de strâmtorare cu nori negri se arată, criza vine tot mai mare, hrana este limitată. Catastrofe naturale, secetă sau inundații, cutremure, uragane, accidente, radiații… Nu scutit de încercare caracter se șlefuiește. Prin rugă stăruitoare creștinul ocrotit este. Sub a Cerului aripă, prin har de sus îndurate, încercările de-o clipă calități dezvoltă toate. Suferința […]

Primăvara vieții trece ca un vis dulce în zbor. Vara nimeni n-o întrece în muncă, efort cu spor. Toamna roadele culege și copiii-s aranjați, Dar acum veți înțelege – Iarna vine, gata stați! Puterile scad deodată, ce-ați păstrat, ah, s-a topit. Pentru cine munca toată? Vise nu s-au împlinit… Domnul nu ne părăsește promisiunea Lui […]

În grădina minunată sub copacii verzi, bogați, Lumea vie se arată ochilor senini, mirați… Cer și ape, munți și dealuri revărsare de frumos. Păsări două sus pe ramuri pe Adam fac invidios. Bucuria se împarte, fericirea tot la fel. Călătorind mai departe amic nu găsi defel. Cine inima-și deschide să-mi primească dragostea? Cine delicat permite […]

Ne rugăm spre mângâiere În această grea durere. Seceriș negru imens Moartea crudă a cules. Hrană și-alte ajutoare Vă trimitem căci ne doare, Întristați ne frământăm Cât mai mulți vrem să salvăm. Cu uimire, bucurie Vrem miracole să fie, Vieții șanse noi să dea Evitând calea cea rea. Nu plângeți, nu sunteți singuri! Chiar în […]

Ah, Doamne, nu sunt pregătit! Acoperișul vieții mi-este spart, În zidul de credință am găsit Fisuri de nepăsare ce n-am observat. De valul lumii m-am lăsat purtat. M-am închinat la zei străini, La trei servicii am lucrat, Sclav modelor de oameni fini. Mai am afaceri și copiii-s mici, Dator pe viață, iar în Sabat dorm, […]

E doliu-n cer și lacrimi pe pământ căci mii de oameni astăzi nu mai sunt… Nimic nu e stabil, e zguduire, și fără de sfârșit în omenire. Pe veci sunt îngropate vise, speranțele pier sub moloz, capitole de viață-nchise, o noapte grea alungă ce-a fost roz… Floare de colț Aviva Aurelia Evghenie

Mai e puțin… se va deschide cerul și Prințul nostru va veni pe nori, Își va lua cu Sine tot poporul, pe toți cei credincioși, buni, iubitori. Mai e puțin… din locuri de tăcere cei mântuiți s-or ridica uimiți văzând pe Domnu-n slavă cu putere, și re-ntâlnirea cu cei preaiubiți. Mai e puțin… să cercetăm […]

S-a așternut zăpada cea pufoasă Peste oraș, pe străzi și pe copaci Ca o mantie albă, groasă Peste bogați și peste cei săraci. Au scuturat din cer plăpumi și perne Toți norii bosumflați și somnoroși Lăsând din străluciri eterne Atâția fulgi de nea frumoși. Și-au apărut deodat albi gardieni Mai triști, mai veseli, bine înarmați […]