SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 4 – 2022
DESPRE MOARTE ȘI SPERANȚA VIEȚII VEȘNICE
1. Mare e şi astăzi taina, cum a început în cer
Patima nelegiuirii-n heruvimul Lucifer!
El a vrut doar în putere-a egala pe Cel Prea’nalt,
Nu şi-n caracter şi-n viaţă, cum perfect a fost creat!
Chiar când înger de lumină încă-n ceruri el era,
A-nceput să submineze pe Hristos şi Legea Sa!
Marele război din ceruri s-a extins înspre pământ,
Unde Lucifer continuă să acuze pe Cel Sfânt.
Lupta începută-n ceruri între Diavol și Hristos,
Pe pământ diseminează-n fiecare păcătos.
Dar balaurul, la cruce, biruit este de Miel.
Pentru-nsângerata jertfă, veșnic vreau să-I fiu fidel.
2. Este uimitor cum moartea și păcatu-au apărut
Într-o lume-așa perfectă, cea creată la-nceput!
Nu reptila îi vorbește Evei, ci chiar Lucifer,
Vrând s-o ducă în eroare și să cadă, ca și el!
Dacă Eva, ispitită, a crezut fals diabolic,
Nu ne disculpăm: „De vină este el!”, spunând laconic.
Dar nici Domnul nu-i de vină! Omu-a fost avertizat
Și, cu liberă voință de-a alege, înzestrat.
Orice act de neascultare are-urmări pe termen lung,
Dar, prin Planul mântuirii, toți ce Domnului răspund,
Vor lupta cu„vrăjmășie” contra oricărui păcat.
„Unde ești?” – aud azi tainic. „Sunt, prin jertfa Ta, salvat!”
3. Hrist trimite-a Sa suflare și Adam e-un suflet viu,
Dar când mor, și el, și Eva, chiar nimic ei nu mai știu.
Cert e: omul n-are suflet; este suflet, o persoană;
E completă entitate, a Creației coroană.
Nemurirea sufletului are origini păgâne,
De Balaur inspirate, vrând pe oameni a-i răpune.
Viața veșnică e darul lui Hristos pentru-orice om,
Care Îl primește-n viață ca Mântuitor și Domn.
Gândul veșniciei, de-astăzi, ca a lui Brâncuși coloană,
Tot mai sus să ne înalțe din vrăjita lumii goană
Și, privind spre Cel ce spune: „Moarte-n veci nu va mai fi”,
Să fim rodul biruinței Dragostei ce Se jertfi!
4. Raze de speranță vie, din Eden, și azi străbat;
Viața și-nvierea-s daruri de la Cel ce ne-a creat.
„Știu că Răscumpărătorul meu e viu și-L voi vedea”,
Cu încredere Iov spune-n suferința cea mai grea.
Și fiii lui Core speră că, din moarte, într-o zi,
Domnu-i va chema la viață; cu-al Său glas îi va trezi.
„Din adâncurile Terrei, iarăși, Doamne, mă vei scoate;
Te voi lăuda cu harpa, azi și în eternitate”!
Spun profeții de pe vremuri: „Morții Tăi vor învia;
Cei neprihăniți primi-vor răsplătiri din partea Ta”.
Domnul domnilor, Mesia, va-mplini al Său Cuvânt!
Vrei să fii cu El, în ceruri? Alb să fie-al tău veșmânt!
5. Cel ce-i „Viața și-Învierea” pe mulți oameni i-a-nviat
Și ’nainte de Golgota; celor dragi El i-a redat.
Primul înviat e Moise și, apoi, e luat la cer.
Toți cei ce pe Hrist L-ascultă, înviați vor fi ca el.
În Sarepta, Domnul face o minune, prin Ilie:
Fiul văduvei sărmane el, prin rugă, îl învie.
Sunamita plânge-n taină; peste fiul ei iubit,
Moartea-ntinde-o neagră haină și un viitor cernit.
Dar se roagă și așteaptă… Dumnezeu, prin Elisei,
Îi redă nu doar copilul, ci și sensul vieții ei.
Domnul, viață readuce în fetița lui Iair
Și în fiul ce murise-al unei mame din Nain.
În Betania, când ninge cu fulgi negri, doar Hristos,
Din al morții somn, pe Lazăr îl trezește, victorios.
Și pe noi, Biruitorul peste moarte și păcat,
Ne va învia, doar dacă L-am iubit și L-am urmat.
6. „De la-ntemeierea lumii”, moartea răscumpărătoare
A lui Hrist pentru-omenire este singura salvare.
Domnul pe „altarul crucii”, de iubire mistuit,
S-a adus ca jertfă vie. Ceru-ntreg a fost uimit!
Cine L-a ucis pe cruce?!… Oare preoţii, Pilat?
Sau iudeii, sau romanii? Nu, al meu sordid păcat!
Când „S-a isprăvit!” El spune, Satan’ e pe veci înfrânt!
Moartea Lui e-a mea-nfiere-n veșnicul Său Legământ!
Mulțumire-n veci, Isuse, pentru că n-ai conceput
Să petreci eternitatea fără omul cel pierdut!
Eu sunt, Doamne, omu-acela! Cu întreaga mea ființă
Te iubesc și Te slujesc azi! Veșnică recunoștință!
7. Moartea nu-L putea reține pe Hristos ’n-adânc mormânt!
Vestea învierii Sale a cuprins întreg pământ.
Iar dovezile sunt certe: și-azi mormântul Său e gol!
Hrist, deasupra lui proclamă că e-n veci biruitor!
Cei ce-au înviat cu Domnul în cetate se arată;
Mărturia lor nu poate ca să fie infirmată.
Nici o urmă-a suferinței nu mai poartă-n trupul lor.
Doar Isus păstra-va semne de Miel răscumpărător.
Cel ce-i viu pentru vecie și pe noi ne va-nvia,
Credincioși dacă-I rămânem pân’ la revenirea Sa.
Inima, tron de iubire, Ție, Doamne, Ți-o închin
Și-n castelul veșniciei Rege Tu-mi vei fi! Amin!
8. Când a spus: „Mă voi întoarce”, Domnul ne-a asigurat
Că, pe norul alb, cu slavă reveni-va ca-Mpărat.
Pentru mine nu contează când Se-ntoarce iar Isus;
Certitudinea că vine mi-este de-orice mai presus.
La al trâmbițelor sunet, cei ce-n Hrist au adormit
Înviați vor fi de Domnul în corp nou, desăvârșit
Și, cu-acei rămași în viață, într-o clipă transformați,
Îl vor aclama pe Domnul și la cer vor fi-nălțați.
Nu va fi-n secret „răpire”! E prea clar Cuvântul sfânt,
Ci măreața întâlnire-a celor drepți de pe pământ.
Am un dor fierbinte-n suflet, Doamne, să Te văd pe nori,
Să Te-ador și să-Ți cânt veșnic cu toți cei biruitori!
9. Nu sunt nicicum în Scriptură texte ce se contrazic
Pentru cel care se roagă și în ochii săi e „mic”.
Pilda cu săracul Lazăr ne învață că doar azi
Hotărâm, și nu „post-mortem”, Domnului să-I fim urmași.
Când, tâlharului, pe cruce, Hrist îi dă asigurare
Că „va fi cu El în ceruri”, îi acordă-a Sa iertare
Și-i promite veșnicia lângă El, când va veni,
Nicidecum în ziua-aceea, după ce ei vor muri.
„Să mă mut să fiu cu Domnul” este un altfel de-a zice
Că, dacă-ar muri degrabă, Pavel ar fi mai ferice.
Încercat la culme, totuși, „în Cine credea” știa
Și-aștepta „ziua cea mare”, când Hrist îl va-ncorona.
Exprimate metaforic, „suflete de sub altar”
Sau „duhuri din închisoare” nu sunt oameni vii, real,
Ci simbol al strigătului de dreptate pe pământ.
Cu același dor, Isuse, Te-așteptăm să vii curând!
10. În metafora cu „viermii care sunt nemuritori”,
Până nu-și încheie lucrul de distrugere, nu mor.
Tot la fel e „focul veșnic”, care mistuie deplin
Tot ce-i rău, ireversibil, „ramură și rădăcini”.
Nu există-n Cartea sfântă niciun text care s-arate
Că, în purgatoriu, unii curățiți sunt după moarte.
După ce murim, nimica nu mai poate fi schimbat!
Doar în viață avem șansa pocăinței de păcat.
Nu, cei drepți nu urcă-n ceruri, după ce ei au murit,
Ci vor fi-nviați de Domnul, când pe nori va fi venit.
Numai azi putem alege: ori cu El, în veșnicie,
Ori pedeapsa neascultării! Cât e har, Isus ne-mbie:
„Vino! Vreau să-Mi fii comoară în eterna-Mpărăție!”
11. Pentru vremea cea din urmă, alte noi înșelăciuni
Pregătește-Arhivrăjmașul, însoțite de minuni.
Misticismu-nlocuiește autoritatea sfântă
A Scripturii cu concepții false, ce pe mulți frământă.
Așa-zise experiențe din a morții-apropiere
Sunt tot forme de-nșelare prin satanica putere.
Cât despre reîncarnare, nu e biblică deloc!
Doar în viață-i pregătirea spre-a avea în cer un loc.
N-acceptăm necromanția și cultul strămoșilor!
Dumnezeu le interzice! Vă rugați stăruitor
Ca să fiți feriți de ele și de alte-nșelăciuni
Ale lui Satan’, în criza din sfârșitu-acestei lumi!
Tari să fim! Hrist ne așteaptă cu mii harpe și cununi!
12. „Dumnezeul păcii, Însuși, să sfințească pe deplin
Sufletul și duhul nostru, trupul”, cât aici trăim,
Ca s-avem întotdeauna caracter armonios,
Gingășia și iubirea Domnului Isus Hristos.
„Trupul nostru este templul Spiritului Sfânt”. El vrea
Chipul Lui să îl refacă-n noi, spre-a fi oglinda Sa.
De aceea, „s-avem pururi gândul lui Hristos în noi”
Și, uniți cu El, s-ajungem roditor ceresc altoi.
Duhul Sfânt ne dă putere să-nțelegem, să trăim
Slova sacră a Scripturii; astăzi să ne pregătim,
Pe genunchi, în consacrare, biruind tot ce e rău.
Vino-n viața mea, o, Doamne! Vreau să fiu pe veci al Tău!
13. Înainte ca păcatul să apară-n cer, deja,
Golgota a fost răspunsul hotărât spre-a ne salva.
Tot ce spunem, tot ce facem, va veni la judecată
Și, pe baza Legii sfinte, judecata va fi dreaptă.
Prima fază, preadventă, are loc acum în cer,
Judecați fiind cei ce-n viață-au onorat divinul Miel.
Faza-a doua este-n timpul celor o mie de ani
Pentru cei ce-n răzvrătire L-au respins pe Suveran.
Dumneze este iubire, dar El face și dreptate,
Răsplătind și ascultarea, dar și răzvrătite fapte.
Nu-mi doresc a treia fază, cea executorie,
Ci cu Tine-o veșnicie, Doamne, să-Ți cânt glorie!
14. „Iată, toate lucrurile noi le fac: cer și pământ”,
Spune Dumnezeu! Veridic e în veci al Său Cuvânt!
Sanctuarul este locul, cât păcatul va dura,
Unde mijlocește Domnul, gata încă de-a ierta.
Va redeveni sfânt Templu, unde îngeri, marea gloată
Închinare-I vor aduce, și-n veci, adorarea toată!
Cei cu inima curată, ce-mplinesc Cuvântul Său,
Nu-n credință, ci aievea vor vedea pe Dumnezeu!
Moarte, lacrimi și suspine niciodat’ nu vor mai fi!
Eu aleg să fiu cu Domnul, și acum, și-n veșnicii!
El va scrie al Său Nume pe-ale noastre frunți sfințite
Și-ale noastre vieți, cu slavă-n veci vor fi împodobite.
„Dumnezeu este IUBIRE” – cu-ntreg cerul vom cânta.
Glorie Lui, căci este vrednic! Aleluia! Osana!
Magdalena Toma, 22 decembrie 2022
