S-a așternut zăpada cea pufoasă
Peste oraș, pe străzi și pe copaci
Ca o mantie albă, groasă
Peste bogați și peste cei săraci.
Au scuturat din cer plăpumi și perne
Toți norii bosumflați și somnoroși
Lăsând din străluciri eterne
Atâția fulgi de nea frumoși.
Și-au apărut deodat albi gardieni
Mai triști, mai veseli, bine înarmați
Însoțitori întârziatei ierni,
De glasuri cristaline aclamați…
Și-am devenit pe loc iarăși copii
Cu zâmbetul înfloritor pe fețe
Ce atingând inimi la mii și mii
Doreau iubirea să învețe.
Înflăcărați de-atâta puritate
Imaculat veșmânt venit din cer
Gonim invidii, răutate,
Îndepărtăm pete din caracter…
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
