Daniel Ioniță – Martie 1990 Spre Moarte îi mână stihia, și-n Noapte, cărările Apelor zguduie Cerul. Cazând coplesiti, disperați, într-o barcă, o mână de oameni dezleagă Misterul. Că-n ceasul din urmă, nimic din ce-ai face, nimic din ce-ai zice, nimic ce-ai gândi… nu-mparte o clipă suflarii-n adaos, al vieții sfânt foc de-ațipește-a muri. […]
