Daniel Ioniță – Martie 1990
Spre Moarte îi mână stihia, și-n Noapte,
cărările Apelor zguduie Cerul.
Cazând coplesiti, disperați, într-o barcă,
o mână de oameni dezleagă Misterul.
Că-n ceasul din urmă, nimic din ce-ai face,
nimic din ce-ai zice, nimic ce-ai gândi…
nu-mparte o clipă suflarii-n adaos,
al vieții sfânt foc de-ațipește-a muri.
Și ce este viața, și ce este clipa?
Aceleași sunt. Toate s-adună a vis –
doar prinse-ntr-o noima, și-o surdă uitare,
când valul te-mpinge spre negrul abis.
O, Doamne-al Cărărilor veșnic părinte,
speranța se duce, și-n vane crispări
spre tine se-ndreapt-acum ultime gânduri-
tu, cel ce veghezi și veniri, și plecări…
Când timpul e gata să spintece clipa,
al Vieții Izvor peste ape pășește –
renunță, vâslaș, la obsesia Salvării.
odihna și pacea la El o gasește.
___________________
Afla mai multe despre poeziile lui Daniel Ionita, despre volumul “Testament” si cum poti sa cumperi cartea oriunde in lume:http://intercer.net/editoriale/lansarea-volumului-testament-de-daniel-ionita.html
