Metodele își schimbă, Satana când lucrează,
Amestecă tradiții cu adevărul sfânt,
Poporul rătăcește, pe mulți dezinformează
Negând fără-ncetare al Domnului Cuvânt.

E interzisă Biblia. Prin ea ce-i amăgire
Se vede foarte bine. Cel rău e supărat.
Și zeități păgâne cu falsă strălucire
Devin de-acuma sfinte, bune de închinat.

Lupi răpitori înșală, aduc doar erezie
Sub aparența dulce că-i pentru lucrare.
Biblia e standardul, și adevărul fie
Sădit adânc prin Isus și-al Său plan de salvare.

Rațiunea cea umană nu este suficientă
Să înțelegem voia lui Dumnezeu și clar.
Călăuzirea blândă prin Duh Sfânt eficientă,
Cunoașterea Scripturii, Cuvântul plin de har.

Mândrie, înălțare și lumea sclipitoare
Ocupă total mintea prin voia lui Satan.
Doar Evanghelia vie e mijloc de scăpare
Căci jertfa de pe Cruce n-a fost deloc în van.

Arhiamăgitorul ne spune că suntem
Autonomi și veșnici și, iată, dumnezei,
În sfera spirituală, eterică de vrem,
Că pașii de credință sunt aspri, mult prea grei.

Pe cine-asculți, creștine? Dovezile sunt multe.
Iubirea a dat totul, pe Prințul Minunat.
Căci El e Viața, Calea – cer și pământ făcute
De vocea Sa divină – Adevăr întrupat. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

The post Compromisul first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 8.6 O chestiune de închinare (st8 Alege viaţa)

Un aspect esenţial legat de relaţia de legământ dintre Domnul şi Israel a fost închinarea. Faptul că israeliţii erau singura naţiune care se închina la adevăratul Dumnezeu îi făcea diferiţi de restul lumii din jurul lor, în contrast cu zeii şi cu zeiţele false ale lumii păgâne, care, în realitate, nu erau nicidecum dumnezei. „Să ştiţi dar că Eu sunt Dumnezeu şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine” (Deuteronomul 32:39).

6. Care este avertizarea comună în aceste versete? De ce era ea esenţială pentru poporul Israel? Deuteronomul 4:19; 8:19; 11:16; 30:17

Cu mii de ani în urmă, la fel ca în zilele noastre, copiii lui Dumnezeu au trăit într-o cultură şi într-un mediu care, în majoritatea cazurilor, aveau standarde, tradiţii şi concepte care erau în conflict cu credinţa lor. Astfel, poporul lui Dumnezeu trebuie să fie mereu în gardă, ca nu cumva căile, idolii şi „dumnezeii” lumii să devină şi obiecte ale închinării lor.

Dumnezeul nostru este un „Dumnezeu gelos” (Deuteronomul 4:24; 5:9; 6:15) şi doar El, în calitate de Creator şi de Răscumpărător, este demn de închinarea noastră. Nici aici nu există cale de mijloc: noi fie ne închinăm Domnului, care aduce viaţă, bine şi binecuvântări, fie ne închinăm oricărui alt dumnezeu, care aduce rău, blesteme şi moarte.

7. Citeşte Apocalipsa 13:1-15 şi concentrează-te asupra modului în care este prezentată închinarea aici. Apoi, pune în contrast aceste versete cu cele din Apocalipsa 14:6-12. Cum reflectă pasajul din Apocalipsa avertizarea dată în Deuteronomul (şi în toată Scriptura, de fapt) cu privire la închinarea falsă?

Oricât de diferit este contextul, problema este aceeaşi: se vor închina oamenii la adevăratul Dumnezeu şi vor avea viaţă, sau vor ceda presiunii (fie aceasta evidentă sau subtilă) de a renunţa la supunerea lor faţă de El şi se vor confrunta cu moartea? În cele din urmă, răspunsul se găseşte în fiecare inimă în parte. Dumnezeu nu i-a forţat pe israeliţii din vechime să-L urmeze şi nu ne va forţa nici pe noi. Aşa cum vedem în Apocalipsa 13, fiara şi icoana ei vor folosi forţa. Dumnezeu, prin contrast, lucrează prin dragoste.

Cum putem fi siguri că, nici măcar într-un mod subtil, nu renunţăm la supunerea noastră faţă de Isus pentru vreun alt dumnezeu?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 8.6 O chestiune de închinare – st8 Alege viaţa first appeared on Intercer.

Daniela Petre si Nicu Calin 9.7 Un gând de încheiere (st9 Semnul legământului)

Cele Zece Porunci definesc în mod cuprinzător şi fundamental relaţia dintre Dumnezeu şi om şi relaţia dintre oameni. Porunca din centrul Decalogului este cea despre Sabat. Ea Îl identifică pe Domnul Sabatului într-un mod cu totul deosebit şi menţionează sfera Lui de autoritate şi de stăpânire. Observă următoarele două aspecte: (1) identitatea Divinităţii: Iehova (Domnul), care este Creatorul (Exodul 20:11; 31:17) şi care deţine, astfel, o poziţie unică; (2) sfera Lui de stăpânire şi de autoritate: „cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele” (Exodul 20:11, compară cu Exodul 31:17). Potrivit acestor două aspecte, porunca despre Sabat are caracteristicile tipice sigiliilor din documentele tratatelor din Orientul Apropiat antic.

„Sfinţirea realizată de Duhul Sfânt subliniază diferenţa dintre cei care au sigiliul lui Dumnezeu şi cei care ţin o zi de odihnă falsă. Când va veni încercarea, se va arăta limpede care este semnul fiarei: Este respectarea duminicii.” – Ellen G. White, The SDA Bible Commentary, vol. 7, pp. 980-981.

Rezumat: Sabatul este un semn al legământului care ajunge până în vremea când planul de mântuire va fi împlinit. El arată înapoi spre Creaţiune, iar ca semn al legământului harului arată spre re-creaţiunea finală, când Dumnezeu va face toate lucrurile noi.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Matei 17-23
1. Completează textul: „Fiindcă nu se poate să …… .”
2. Cine îi certa pe cei doi orbi să tacă?
3. Completează textul: „Când a intrat în Ierusalim …… .”
4. Care sunt „cele mai însemnate lucruri din Lege”?

Evanghelizare, Secţiunea 14, subcapitolul „Lucrarea personală şi sfătuirea înţeleaptă”
5. În ce condiţii bisericile noastre vor avea acea vitalitate de care au nevoie de multă vreme?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 9.7 Un gând de încheiere – st9 Semnul legământului first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 6.5 Poarta cerului (Isaia 13-14) (st6 Demascare şi judecată)

În Isaia 14, ironizarea lui Satana, „Luceafărul strălucitor” (Lucifer), „fiul zorilor” este împletită cu căderea împăratului Babilonului. De ce? În Apocalipsa 12:1-9, un balaur, identificat cu Satana, încearcă să nimicească un copil imediat ce se naşte. În mod clar, aici copilul este Isus Hristos. Dar cel care a încercat să-l omoare pe copilaş a fost regele Irod (Matei 2). Balaurul este atât Satana, cât şi agenţii omeneşti prin care lucrează (aici, Irod). În acelaşi fel, Satana a fost puterea din spatele Babilonului şi al prinţului Tirului (Ezechiel 28).

4. De ce mai târziu termenul „Babilon” se referă la Roma (1 Petru 5:13) şi la o putere malefică în Apocalipsa 14:8; 16:19; 17:5; 18:2,10,21?

La fel ca Babilonul literal, Roma şi „Babilonul” din Apocalipsa sunt puteri trufaşe şi nemiloase, care asupresc poporul lui Dumnezeu. În Apocalipsa 17:6 se spune că este „îmbătat de sângele sfinţilor”. Aceste puteri se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, idee exprimată chiar de numele „Babilon”. În limba babiloniană, numele bab ili înseamnă: „poarta zeului (zeilor)”, cu referire la locul de acces spre tărâmul divin. Compară cu Geneza 11, în care oamenii construiesc Turnul Babel ca să atingă cerul şi să nu mai fie nevoiţi să dea socoteală de nimic înaintea lui Dumnezeu.

Când s-a trezit din visul cu scara ce lega cerul de pământ, Iacov a exclamat: „Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28:17). „Casa lui Dumnezeu” este „poarta cerurilor”, adică este calea de acces spre cer. „Poarta cerului” la Betel şi „poarta zeului” la Babilon erau două căi opuse de a ajunge la cer. Scara lui Iacov îşi avea originea în cer, era descoperită de sus, de Dumnezeu. Dar Babilonul, cu turnurile şi templele sale, era construit de oameni, de jos. Aceste căi opuse reprezintă două drumuri spre mântuire: harul oferit de Dumnezeu şi faptele omului. Adevărata religie este bazată pe modelul de la Betel: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă” (Efeseni 2:8,9). Orice „religie” falsă, inclusiv formalismul şi umanismul secular, se bazează pe modelul trufaş al Babilonului. Vezi şi parabola Domnului Isus despre fariseu şi vameş (Luca 18:9-14).

După ce a stat câţiva ani într-o mănăstire Zen, compozitorul canadian Leonard Cohen a spus într-un interviu: „Nu sunt salvat.” Care crezi că era problema lui? Ce nu înţelesese despre mântuire?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 6.5 Poarta cerului (Isaia 13-14) – st6 Demascare şi judecată first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 10.6 Răspunsul Domnului (st10 Educaţia în artă şi ştiinţe)

7. Biblia spune că Dumnezeu nu este doar Creator, ci și Susținător al tuturor formelor de viață. Cunoscând acest adevăr important, cum ar trebui să înțelegem artele și științele?
Iov 38:4-12,37-41___________________________________________________

„MuIți învață că materia are energie vitală, că materiei îi sunt date anumi­ te proprietăți și apoi ea este lăsată să acționeze prin propria energie; că lu­crurile din natură sunt conduse în armonie cu niște legi fixe, în care nici chiar Dumnezeu nu poate interveni. Aceasta este o falsă știință și nu este susținută de Cuvântul lui Dumnezeu. Natura este la dispoziția Creatorului ei. … Natura mărturisește despre o inteligență, o prezență, o energie activă, care lucrează în și prin legile ei. în natură se vădește continua lucrare a Tatălui și a Fiului. Hristos spune: «Tatăl Meu lucrează până acum și Eu, de asemenenea , lucrez» (loan 5:17).” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 114

Din nefericire, o mare parte din știință se bazează pe ipoteze ateiste și ma­terialiste. Un om de știință ar putea privi ceva foarte frumos, cu cel mai înalt grad de complexitate, sau chiar o îmbinare a celor două, și totuși să susțină că a apărut la întâmplare, fără nicio intenționalitate sau vreun plan anterior.

Aceasta pretinde știința în permanență. Viața pe pământ, în toată frumusețea și complexitatea ei, este explicată ca fiind doar urmarea fuzionării întâmplătoare a unor substanțe chimice în urmă cu miliarde de ani, ce a dus la o formă simplă de viață, prin intermediul unei selecții naturale și al unor mutații aleatorii, care a evoluat în tot ceea ce astăzi trăiește, respiră și se mișcă.

Știința, așa cum s-a constituit în prezent, susține că însăși ideea unui Creator supranatural este „neștiințifică”, deoarece nu poate fi dovedită în mod științific, deci este o noțiune de care știința nu se poate ocupa. Această ipoteză nu re­ prezintă nimic din ceea ce știința însăși învață, ci este doar un punct de vedere
filozofic impus acestei materii de studiu de oamenii de știință. De fapt, știința învață opusul: toată frumusețea și complexitatea lumii arată spre un Creator!

Totuși, Scriptura învață că Dumnezeu nu doar a creat totul, ci și susține toa­te lucrurile. Deci adevărata educație creștină despre știință ar trebui să por­nească de la premise radical diferite de ceea ce știința pretinde în general. în mod inevitabil vor avea loc ciocniri, mai ales cu privire la origini.

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 10.6 Răspunsul Domnului – st10 Educaţia în artă şi ştiinţe first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 7.6 Idolatria în educație (st7 Închinarea şi educaţia)

Israelul din vechime fusese înconjurat de popoare foarte religioase, oameni atât de dedicați închinării și îmbunării zeilor, încât își sacrificau chiar copiii. Un exemplu de devotament! Prin urmare, închinarea, adevărata închinare la ade­văratul Dumnezeu, era un element important în protejarea evreilor de a nu se lăsa implicați în idolatria și în închinarea falsă care îi înconjura. Și totuși, în ciuda tuturor avertismentelor, ei au ajuns să aibă obiceiurile idolatre împotriva cărora fuseseră în mod specific avertizați.

Dar cum este cu noi astăzi? De ce ar fi atât de importantă închinarea la ade­văratul Dumnezeu, rememorând tot ce a făcut El pentru noi, mai ales în fața pericolelor idolatriei moderne?

7. Ce principiu găsim în versetele 7-9 din pasajul următor, care s-ar putea apli­ca astăzi educației creștine cu privire la pericolul de a accepta învățături false, nebiblice, preluate din practici și idei greșite, care ar putea avea un impact negativ asupra trăirii credinței noastre?
Marcu 7:1-13 ______________________________________________________

Astăzi, multe dintre marile idei intelectuale din lume sunt întemeiate pe un punct de vedere naturalist al realității. Azi, multe materii de studiu din școală sunt cercetate din această perspectivă, ceea ce înseamnă că, adesea, ce se predă va fi în contradicție cu Scriptura. Putem fi ispitiți să acceptăm idei care au fost postulate, teoretizate și puse în practică. De asemenea, putem și să zeificăm mințile sclipitoare ale filozofilor, oamenilor de știință și ale matema­ ticienilor care au lansat acele idei. Problema este că, de multe ori, aceste idei pot fi în conflict cu Scriptura și, întrucât ele sunt predate și considerate a fi adevărate, oamenii încearcă să le înglobeze în educația creștină. însă acest lu­cru este compromiterea credinței, pentru că, de multe ori, presupune sucirea și denaturarea Scripturilor pentru a le face să se potrivească ideilor respective.

Ce teorii care contrazic Scripturile sunt foarte răspândite astăzi? Cum pu­tem să ne ferim, ca biserică, să le introducem în sistemul nostru educațional?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 7.6 Idolatria în educație – st7 Închinarea şi educaţia first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 2.5 Rolul părinților (st2 Familia)

Părinții au o responsabilitate extraordinară. Tatăl este capul familiei, iar fa­milia este pepiniera bisericii, a școlii și a societății. Dacă tatăl este slab, ires­ponsabil și incompetent, atunci familia, biserica, școala și societatea vor su­feri consecințele. Tații trebuie să se străduiască să manifeste roada Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22,23). Iar mamele au poate cel mai important rol în orice societate. Ele au o mare influență în modelarea caracterului copiilor lor și în a da tonul și starea de spirit în cămin. Tații trebuie să facă tot ce pot pentru a lucra cu mamele la educarea copiilor lor.

4. Ce pot învăța tații și mamele din următoarele texte?

Efeseni 5:22,23,25,26________________________________________________
1 Corinteni 11:3 ____________________________________________________
2 Corinteni 6:14 ___ ________________________________________________
Romani 13:13 _____________________________________________________
2 Petru 1:5-7 _______________________________________________________
Filipeni 4:8

Părinții creștini au obligația morală de a oferi, prin comportamentul lor, un model biblic despre Hristos și biserică. Relația de căsătorie este un simbol al relației lui Isus cu biserica Sa. Când refuză să-și asume rolul de conducători sau conduc tiranic, părinții creează o imagine falsă a lui Hristos înaintea copiilor și înaintea lumii. Dumnezeu le poruncește tuturor părinților să își învețe cu sârguință copiii (Deuteronomul 6:7). Ei au răspunderea de a-și învăța copiii să-L iubească pe Domnul cu toată inima lor, de a-i învăța frica de Domnul și un de­ votament total, plin de iubire, și supunerea față de El.

Israeliților li s-au dat instrucțiuni specifice de a-i învăța pe copiii lor despre tot ce făcuse Domnul pentru ei. Oricât de măreață a fost istoria pe care bătrânii au trebuit să le-o spună atunci copiilor, noi, cei care trăim după evenimentele de la cruce, avem un mesaj cu mult mai bun de transmis.

Educația este o lucrare proactivă, în curs de desfășurare, prin care sădim adevărul lui Dumnezeu în copiii noștri și îi pregătim pentru relația lor personală cu Hristos. Totuși, tuturor ni s-a dat darul inviolabil al liberului-arbitru. în ultimă instanță, copiii noștri vor trebui să dea socoteală pentru ei înșiși înaintea lui Dumnezeu, când vor fi adulți.

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 2.5 Rolul părinților – st2 Familia first appeared on Intercer.

SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 3 – 2020
BUCURIA MISIUNII

1. Cea mai mare bucurie pentru bunul Domn Hristos
Este să dăm mărturie-oricărui suflet păcătos
Despre jertfa-I salvatoare, sus, pe crucea Golgotei
Și ne dă acreditarea: „Voi sunteți martorii Mei”!

Dacă inima îmi bate, cu a Lui, la unison,
N-am altă prioritate decât El ca singur Domn,
Despre care, tuturora, voi vorbi înflăcărat,
Povestindu-mi experiența, de iubire motivat.
Doar când oferim vom crește! Chipul Lui îl vom purta
Și-n coroana slavei Sale stele mii vom aduna!

2. Cât de mare e puterea mărturiei personale!
Du-te, tuturor le spune transformarea vieții tale
Și-astfel vor dori să vină să-L cunoască pe Isus,
Să-L urmeze, să-L iubească decât orice mai presus!

Fii un Pavel, o Maria, un Ioan; tu, însuți, sol!
Povestește cu ardoare despre haru-I salvator!
Experiența personală și un caracter model
Sunt un argumnent puternic, conducând pe mulți la cer.

3. Dacă vom privi pe oameni ca Isus, prin ochii Săi,
Vom putea ca să-i conducem pe-ale cerului noi căi.
Pe cei orbi, către Lumina lumii îi vom îndruma…
Și spre Cel ce-i Apa vie, pe cei din Samaria.

Ca Andrei, celor din casă, dimprejur sau grecilor
Să le spunem cu iubire că avem Mântuitor!
Orice om este-un posibil candidat la-Mpărăție.
Fii un Filip, Pavel, Petru! Fii o mărturie vie!

4. Mare, mare e puterea rugilor de mijlocire!
Dumnezeu le prețuiește și revarsă-a Sa iubire
Peste cei ce îi aducem cu credință-n fața Sa,
Spre-a le oferi iertare și a-i binecuvânta.

Ca lui Petru, Hrist ne spune: „Eu Mă rog și pentru tine,
Ca să nu îți pierzi credința!… Sunt în jurul tău mulțime…
Pentru ei, și tu te roagă! Îi iubesc și vreau să știe
Că spre ei revărs, prin tine, armonii de veșnicie!”

5. Misiunea-ncredințată nouă pe acest pământ
O îndeplinim doar dacă suntem plini de Duhul Sfânt.
Ca-n biserica primară, El lucrează cu putere,
Ca să strângem în coroana Domnului mulțimi de stele.

Când pornim în misiune, ne ajută îngerii
Și cu Duhul Sfânt, ce scoate mii din Valea plângerii.
Ca și Crisp sau temnicerul, Lidia și-alți muritori,
Mulți azi caută pe Domnul. Să-i conducem la Izvor!

6. Duhul Sfânt e Cel ce-mparte daruri bune tuturor,
Spre-a fi binecuvântare și în lume-ai păcii soli.
Deși diferiți toți suntem, în mod cert și tu ai daruri.
Spre folosul semenilor, azi, avântă-te în „lanuri”!

Ca și Domnul, fă mult bine, tot mergând din loc în loc,
Vindecând inimi rănite și stingând al urii foc.
Nu îți îngropa talantul! Pune-l azi la schimbător
Ca s-aduni bogate roade pentru Domnul domnilor!

7. E perfectă armonie-ntre Cuvântul scris în Carte
Și Cuvântul viu – Acela care ne-a salvat din moarte!
Ni-e Lumină, Foc, Sămânță și Puterea creatoare,
Care „zice și se face”, chip nou luând în fiecare.

Duhul pregătește inimi și ocazii noi creează.
Pe cel ce le folosește, Domnu-l binecuvântează.
„Mergeți, răspândiți Cuvântul, căci la Mine niciun bob
De-adevăr nu se întoarce fără să aducă rod”!

8. Tot ce e mai bun în oameni, Domnul la lumină-a scos.
I-a apreciat, să simtă c-orice om e prețios.
Trestia frântă n-a zdrobit-o; El n-a stins mucul arzând,
Ci i-a înțeles pe oameni, predicând și vindecând.

Seamănă și tu iubire! Să slujești ca și Isus!
De sărmani te îngrijește ca un soare fără-apus!
Fii fecioară înțeleaptă și o mărturie vie!
Pe oricare om privește-l candidat la–Mpărăție!

9. Să nu ocoliți pe nimeni, să nu marginalizați!
În „Samaria” de astăzi slova sacră semănați!
Atitudinea contează! Fiți prietenoși și buni
Și mulți vor primi credința-n mijlocul acestei lumi!

„Dacă am fi buni cu alții, o sută de convertiri
Ar fi unde-i azi doar una”! Purtați dragostea-n priviri!
Îmbinată cu-Adevărul, dragostea înduioșează,
Cucerește multe inimi… Ceru-n suflet le așază!

10. Hrist, în corpul nostru, tainic, multe-organe a creat,
Care interacționează-n mici sisteme, minunat!
Tot la fel, în misiune, noi în grupe mici lucrând,
Ne vom bucura de roade, fiind conduși de Duhul Sfânt.

Avem daruri diferite, însă numai împreună,
În slujire și în rugă, vom vedea cum se adună
Tot mai mulți în Casa păcii, devenind ei înșiși soli.
Mare este secerișul! Să fim harnici lucrători!

11. Când ne consacrăm cu totul lui Hristos, iubirea Sa,
Prin a noastră viață nouă, spre-alții se va revărsa!
Ioan, „fiu al tunetului”, devenit plin de iubire;
Gadareanul, care are din „robie” slobozire,

Sunt doar câteva exemple de sublimele schimbări
Prin puterea Celui care-oferă binecuvântări.
Mergi și tuturor le spune ce-a făcut El pentru tine,
Cum e viața ta schimbată!.. Lângă El, cât e de bine!…

12. Știți care-i mesajul nostru, tuturor spre-a-l proclama?
E solia revenirii Domnului în slava Sa
Și ne cheamă la-nchinare numai Creatorului,
Cu respect și teamă sfântă, ce-n veci se cuvin doar Lui!

Închinarea-adevărată are-n centru pe Hristos
Cu a Sa neprihănire, și Sabatul prețios.
Orice altă-nvățătură este falsă! Tu ce-alegi?
Babilonul… sau pe-Acela care-i Rege peste regi!?

13. Doar atunci când înțelegem la ce-a renunțat Isus,
Cât de mare-i sacrificiul când, ca jertfă, S-a adus,
„Vom avea gândul acesta”, ce-L călăuzea pe El:
De-altruism, de ascultare, de smerire ca un „Miel”.

Ca pe-apostoli, El ne cheamă la angajament înalt,
La un nou pas prin credință, la un misionar asalt,
Fiecare să devină, ca și Pavel, „vas ales”
Și, ca pentru Petru, Domnul fie-al vieții lui nou sens.

EPILOG
Cupa misiunii tale plină-i cu a Sa iubire?
Ea revarsă peste alții, în cascade, fericire?
Nicio jertfă nu-i prea mare din păcat spre a-i salva!
În coroana Maiestății străluci-vei ca o stea!

Magdalena Toma, 21 septembrie 2020

The post SINTEZE BIBLICE MAJORI, TRIM. 3, 2020 first appeared on Intercer.

SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 3 – 2020
BUCURIA MISIUNII

1. Cea mai mare bucurie pentru bunul Domn Hristos
Este să dăm mărturie-oricărui suflet păcătos
Despre jertfa-I salvatoare, sus, pe crucea Golgotei
Și ne dă acreditarea: „Voi sunteți martorii Mei”!

Dacă inima îmi bate, cu a Lui, la unison,
N-am altă prioritate decât El ca singur Domn,
Despre care, tuturora, voi vorbi înflăcărat,
Povestindu-mi experiența, de iubire motivat.
Doar când oferim vom crește! Chipul Lui îl vom purta
Și-n coroana slavei Sale stele mii vom aduna!

2. Cât de mare e puterea mărturiei personale!
Du-te, tuturor le spune transformarea vieții tale
Și-astfel vor dori să vină să-L cunoască pe Isus,
Să-L urmeze, să-L iubească decât orice mai presus!

Fii un Pavel, o Maria, un Ioan; tu, însuți, sol!
Povestește cu ardoare despre haru-I salvator!
Experiența personală și un caracter model
Sunt un argumnent puternic, conducând pe mulți la cer.

3. Dacă vom privi pe oameni ca Isus, prin ochii Săi,
Vom putea ca să-i conducem pe-ale cerului noi căi.
Pe cei orbi, către Lumina lumii îi vom îndruma…
Și spre Cel ce-i Apa vie, pe cei din Samaria.

Ca Andrei, celor din casă, dimprejur sau grecilor
Să le spunem cu iubire că avem Mântuitor!
Orice om este-un posibil candidat la-Mpărăție.
Fii un Filip, Pavel, Petru! Fii o mărturie vie!

4. Mare, mare e puterea rugilor de mijlocire!
Dumnezeu le prețuiește și revarsă-a Sa iubire
Peste cei ce îi aducem cu credință-n fața Sa,
Spre-a le oferi iertare și a-i binecuvânta.

Ca lui Petru, Hrist ne spune: „Eu Mă rog și pentru tine,
Ca să nu îți pierzi credința!… Sunt în jurul tău mulțime…
Pentru ei, și tu te roagă! Îi iubesc și vreau să știe
Că spre ei revărs, prin tine, armonii de veșnicie!”

5. Misiunea-ncredințată nouă pe acest pământ
O îndeplinim doar dacă suntem plini de Duhul Sfânt.
Ca-n biserica primară, El lucrează cu putere,
Ca să strângem în coroana Domnului mulțimi de stele.

Când pornim în misiune, ne ajută îngerii
Și cu Duhul Sfânt, ce scoate mii din Valea plângerii.
Ca și Crisp sau temnicerul, Lidia și-alți muritori,
Mulți azi caută pe Domnul. Să-i conducem la Izvor!

6. Duhul Sfânt e Cel ce-mparte daruri bune tuturor,
Spre-a fi binecuvântare și în lume-ai păcii soli.
Deși diferiți toți suntem, în mod cert și tu ai daruri.
Spre folosul semenilor, azi, avântă-te în „lanuri”!

Ca și Domnul, fă mult bine, tot mergând din loc în loc,
Vindecând inimi rănite și stingând al urii foc.
Nu îți îngropa talantul! Pune-l azi la schimbător
Ca s-aduni bogate roade pentru Domnul domnilor!

7. E perfectă armonie-ntre Cuvântul scris în Carte
Și Cuvântul viu – Acela care ne-a salvat din moarte!
Ni-e Lumină, Foc, Sămânță și Puterea creatoare,
Care „zice și se face”, chip nou luând în fiecare.

Duhul pregătește inimi și ocazii noi creează.
Pe cel ce le folosește, Domnu-l binecuvântează.
„Mergeți, răspândiți Cuvântul, căci la Mine niciun bob
De-adevăr nu se întoarce fără să aducă rod”!

8. Tot ce e mai bun în oameni, Domnul la lumină-a scos.
I-a apreciat, să simtă c-orice om e prețios.
Trestia frântă n-a zdrobit-o; El n-a stins mucul arzând,
Ci i-a înțeles pe oameni, predicând și vindecând.

Seamănă și tu iubire! Să slujești ca și Isus!
De sărmani te îngrijește ca un soare fără-apus!
Fii fecioară înțeleaptă și o mărturie vie!
Pe oricare om privește-l candidat la–Mpărăție!

9. Să nu ocoliți pe nimeni, să nu marginalizați!
În „Samaria” de astăzi slova sacră semănați!
Atitudinea contează! Fiți prietenoși și buni
Și mulți vor primi credința-n mijlocul acestei lumi!

„Dacă am fi buni cu alții, o sută de convertiri
Ar fi unde-i azi doar una”! Purtați dragostea-n priviri!
Îmbinată cu-Adevărul, dragostea înduioșează,
Cucerește multe inimi… Ceru-n suflet le așază!

10. Hrist, în corpul nostru, tainic, multe-organe a creat,
Care interacționează-n mici sisteme, minunat!
Tot la fel, în misiune, noi în grupe mici lucrând,
Ne vom bucura de roade, fiind conduși de Duhul Sfânt.

Avem daruri diferite, însă numai împreună,
În slujire și în rugă, vom vedea cum se adună
Tot mai mulți în Casa păcii, devenind ei înșiși soli.
Mare este secerișul! Să fim harnici lucrători!

11. Când ne consacrăm cu totul lui Hristos, iubirea Sa,
Prin a noastră viață nouă, spre-alții se va revărsa!
Ioan, „fiu al tunetului”, devenit plin de iubire;
Gadareanul, care are din „robie” slobozire,

Sunt doar câteva exemple de sublimele schimbări
Prin puterea Celui care-oferă binecuvântări.
Mergi și tuturor le spune ce-a făcut El pentru tine,
Cum e viața ta schimbată!.. Lângă El, cât e de bine!…

12. Știți care-i mesajul nostru, tuturor spre-a-l proclama?
E solia revenirii Domnului în slava Sa
Și ne cheamă la-nchinare numai Creatorului,
Cu respect și teamă sfântă, ce-n veci se cuvin doar Lui!

Închinarea-adevărată are-n centru pe Hristos
Cu a Sa neprihănire, și Sabatul prețios.
Orice altă-nvățătură este falsă! Tu ce-alegi?
Babilonul… sau pe-Acela care-i Rege peste regi!?

13. Doar atunci când înțelegem la ce-a renunțat Isus,
Cât de mare-i sacrificiul când, ca jertfă, S-a adus,
„Vom avea gândul acesta”, ce-L călăuzea pe El:
De-altruism, de ascultare, de smerire ca un „Miel”.

Ca pe-apostoli, El ne cheamă la angajament înalt,
La un nou pas prin credință, la un misionar asalt,
Fiecare să devină, ca și Pavel, „vas ales”
Și, ca pentru Petru, Domnul fie-al vieții lui nou sens.

EPILOG
Cupa misiunii tale plină-i cu a Sa iubire?
Ea revarsă peste alții, în cascade, fericire?
Nicio jertfă nu-i prea mare din păcat spre a-i salva!
În coroana Maiestății străluci-vei ca o stea!

Magdalena Toma, 21 septembrie 2020

The post SINTEZE BIBLICE MAJORI, TRIM. 3, 2020 first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 13.7 Un gând de încheiere (st13 Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu)

„Ochiul firesc nu poate privi niciodată farmecul şi frumuseţea lui Hristos. Doar iluminarea interioară a Duhului Sfânt, care îi descoperă sufletului starea sa lipsită de speranţă şi ajutor fără mila şi iertarea Purtătorului de păcate şi fără jertfa desăvârşită a lui Hristos, poate să îl facă în stare pe om să discearnă mila Sa infinită, dragostea Sa nemărginită, bunăvoinţa şi slava Sa.” – Ellen G. White, The Upward Look, p. 155

„Porţiuni din Scriptură, chiar capitole întregi, pot fi învăţate pe de rost pentru a fi repetate când Satana vine cu ispitele sale. … Când Satana vrea să conducă mintea să zăbovească asupra lucrurilor lumeşti şi senzuale, cea mai eficientă împotrivire este: Stă scris” – The Advent Review and Sabbath Herald, 18 aprilie 1884

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Calea către Hristos, cap. 11 „Înaltul privilegiu al rugăciunii”.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Psalmii 132-138
1. Cu ce anume compară psalmistul locuirea fraţilor împreună?
2. Care era concepţia psalmistului despre locul de unde „scotea” Domnul vântul?
3. Ce anume solicitau biruitorii de la prizonierii iudei?
4. Ce anume vede şi cunoaşte Domnul, deşi este „înălţat”?

Evanghelizare, Secţiunea 8, subcapitolul „Adevărul despre sanctuar”
5. Ce teorie falsă menţionează Ellen G. White că va introduce vrăjmaşul, printre altele?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 13.7 Un gând de încheiere – st13 Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu first appeared on Intercer.

SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 1 – 2020

DANIEL

1. În profetica sa carte, Daniel în centru-așază
Pe Hristos, ce-apocaliptic în istorie guvernează.
Daniel și cei trei tineri sunt, de-a lungul timpului,
Vii modele de credință, ce se-nchină numai Lui!

Suveran și-al vieții noastre să rămână Dumnezeu
În istoria ce-o scriem, slavă dând Numelui Său!
Roagă-te, de la citire la-nțelegere, smerit!
Ca și Daniel, și tu ești scump, ales și preaiubit!

2. Cine-ar crede că-n robie poți rămâne credincios?
Daniel și cei trei tineri Îi acordă lui Hristos
Primul loc și-n libertate, și ca robi în Babilon,
Unde testele credinței spun că Hrist le este Domn.

„A mânca” după porunca Celui Sfânt, Neprihănit,
Sau „a nu mânca” ce este zeilor, pe-altar, jertfit,
Pentru Daniel cel nobil și cei trei, în deportare,
Mai presus decât dieta este-un act de închinare.
Nici tu compromis nu face niciodat’, de dragul Lui!
Nu-ți uita apartenența: tu ești fiu al Regelui!

3. Nebucadnețar primește-un vis de-origine cerească;
Dintre vrăjitori nu-i nimeni care să i-l tălmăcească.
Prințul Daniel, cu cei trei, în genunchi se pleacă-n rugă
Și, primind descoperire, roagă pe-Arioc să-l ducă,

Regelui să-i spună visul și profeticu-nțeles
Despre Cel ce ține-n mână și veghează-al lumii mers.
Dacă până-acuma totul s-a-mplinit în profeție,
Mai urmează Piatra care e cereasca-Mpărăție.

4. Regele, din aur toarnă chipu-ntreg, spre închinare!!!
Ce vor face cei trei tineri în această grea-ncercare?

„Știm că Dumnezeul nostru poate să ne scoată-acum
Din cuptoru-ncins puternic, spre a ne preface-n scrum.
Dar…, chiar de nu ne va scoate, împărate, vrem să știi
Că nu ne-nchinăm la idoli și nici nu le vom sluji!”
Cu credință neclintită stăm și noi lângă Isus
Și-L iubim până la jertfă, decât orice mai presus!

5. Nebucadnețar, o vreme, L-a slăvit pe Dumnezeu,
Dar se-ngâmfă iar și face, din propriul lui eu, un zeu.
Domnu-n marea-I bunătate, îi trimite încă-un vis
C-un copac înalt, cu roade și-un Străjer ceresc, distins,

Ce-l anunță că, în ceruri, judecata-i pe-ncheiere;
Că mândria îi va smulge și coroană, și putere.
După șapte ani – pedeapsă-n crize de zoantropie,
Împăratul își revine și-n întreaga-mpărăție
El proclamă că Cel Veșnic este-acum lauda sa
Și dă ordin, în imperiu, slavă toți doar Lui să-I dea!

6. Nabonid pe tron urmează; Belșațar e coregent
Și e plin de aroganță și-n păcate-i persistent,
Turnând vin în vase sfinte și sfidând pe Cel Prea’nalt!
Dar… o mână nevăzută pe zid scrie: „Numărat”…

„Numărat și cântărit” ești și ai fost găsit ușor
„Și-mpărțit” va fi regatul sub domnia perșilor!
Suflet scump, vezi că oricine Îl sfidează pe Hristos,
La distrugere ajunge. Fii-I, mai bine, credincios!

7. Cir înfrânge „capul de-aur”. Darius urcă-acum pe tron.
Daniel, tot prim-ministru este, ca în Babilon.
Când invidia conduce diplomat spre un decret,
Care interzice ruga, Daniel cel înțelept
Nu se teme de porunca aspră a haldeilor,
Ci se pleacă-n rugă zilnic și-i dat pradă leilor.

Dacă azi s-ar interzice rugăciunea, prin decret,
Cu ferestrele deschise te-ai ruga?… sau în secret?!
Lei și protectorii îngeri– vor fi până la sfârșit!
Ești un „Daniel”, prin care Dumnezeu e proslăvit?
8. Atât chipul din metale, care-a devenit un idol,
Cât și fiarele-n simboluri, din al șaptelea capitol,
Reprezintă mari imperii ce-n istorie se succed
Cu exactitate, precum profețiile prevăd.

Din cea de a patra fiară se ridică un corn mic
Și, pentru creștini, el fi-va cel mai aprig inamic.
Dar, la urmă, Domnul nostru va învinge pe dușman
Și oricine-n El rămâne, lupta-i nu va fi în van!
Astăzi noi putem decide unde fi-vom în vecii?!
Eu am hotărât: cu Domnul! Vrei și tu cu El să fii?!

9. Cornul mic din profeție smulge jertfa necurmată,
Propagând concepții false despre marea judecată:
Judecata cercetării-n cer de marele-Mpărat,
Unde sanctuarul este curățit de-orice păcat.

Cornul mic ia Adevărul și-l trântește la pământ;
Pe creștini îi persecută, pângărind ce este sfânt.
Se încumetă să schimbe vremile și Legea Lui
Și rostește blasfemie împotriva Domnului.
Toate-au fost înregistrate-n pagini de istorie;
Milioane-au scris cu sânge a credinței glorie!

10. Precum Daniel citește-n sulul cărții Ieremia,
Șaptezeci de ani trecut-au, cum arată profeția,
Care-ncheie perioada de exil și de robie,
Când poporul se va-ntoarce-acasă, în străbuna glie.

El înalță-o rugăciune sinceră de mijlocire,
Implorând har și iertare, mângâiere, izbăvire
Și-nțelege profeția până la Hristos, Cel Uns:
Nașterea, botezul, moartea și-nălțarea-n ceruri, sus.
Tu-nțelegi timpul profetic pe care-l trăim acum?
Mijlocește-n post și rugă, mulți s-aleagă drumul bun!

11. Douăzeci și una zile, Daniel e-n post și rugă.
Rugăciunea mișcă Cerul și Vrăjmașul îl alungă.
Gabriel și Voievodul Mihail îl biruiesc
Și pe Cirus îl inspiră c-un decret împărătesc
Ca-n Ierusalim să fie din nou Templul rezidit.
Lupta cosmică e mare, dar, cu Domnu-au biruit.
Când Vrăjmașul și pe tine te atacă, nu uita:
Rugăciunea mișcă Cerul… pentru biruința ta!

12. Precum profeția spune, marile puteri, luptând,
Se ridică și apun doar după planul Celui Sfânt.
Babilonul, Medo-Persia, apoi Grecia și Roma,
Cea păgână, cea papală, care tot va sfărâma,

Impunând călcarea Legii și o falsă închinare
Și-atacând poporul care Domnului Îi dă onoare.
Tu, de ce parte te afli? Te invit să vii cu mine,
Să trăim dreapta credință în sfințenie pân’ la fine!

13. Pe ecranul panoramic al previziunii Sale,
Hrist lui Daniel explică scena luptelor finale.
„Vremea-aceea” e sfârșitul timpului ce îl trăim,
Când Isus, Conducătorul nostru de putere plin,

E Ocrotitoru-acelor scriși cu sânge-n Cartea vieții,
Care auzi-vor glasu-I scump în zorii Dimineții
Și vor fi-nviați spre slavă, ca nemuritor trofeu,
Căci pe mulți ei învățat-au Calea către Dumnezeu.

EPILOG

Înspre cer, inimi curate și priviri de dor ’nălțăm.
Ca și Daniel, pe Tine, Te-adorăm și Te-așteptăm.
Straja zorilor ne-anunță că doar clipe-au mai rămas!
Vino…, vino cât mai grabnic, să ne iei cu Tine-acas’! AMIN

Magdalena Toma, 19 martie 2020

The post SINTEZE BIBLICE MAJORI-DANIEL-trim.1, 2020 first appeared on Intercer.

SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 1 – 2020

DANIEL

1. În profetica sa carte, Daniel în centru-așază
Pe Hristos, ce-apocaliptic în istorie guvernează.
Daniel și cei trei tineri sunt, de-a lungul timpului,
Vii modele de credință, ce se-nchină numai Lui!

Suveran și-al vieții noastre să rămână Dumnezeu
În istoria ce-o scriem, slavă dând Numelui Său!
Roagă-te, de la citire la-nțelegere, smerit!
Ca și Daniel, și tu ești scump, ales și preaiubit!

2. Cine-ar crede că-n robie poți rămâne credincios?
Daniel și cei trei tineri Îi acordă lui Hristos
Primul loc și-n libertate, și ca robi în Babilon,
Unde testele credinței spun că Hrist le este Domn.

„A mânca” după porunca Celui Sfânt, Neprihănit,
Sau „a nu mânca” ce este zeilor, pe-altar, jertfit,
Pentru Daniel cel nobil și cei trei, în deportare,
Mai presus decât dieta este-un act de închinare.
Nici tu compromis nu face niciodat’, de dragul Lui!
Nu-ți uita apartenența: tu ești fiu al Regelui!

3. Nebucadnețar primește-un vis de-origine cerească;
Dintre vrăjitori nu-i nimeni care să i-l tălmăcească.
Prințul Daniel, cu cei trei, în genunchi se pleacă-n rugă
Și, primind descoperire, roagă pe-Arioc să-l ducă,

Regelui să-i spună visul și profeticu-nțeles
Despre Cel ce ține-n mână și veghează-al lumii mers.
Dacă până-acuma totul s-a-mplinit în profeție,
Mai urmează Piatra care e cereasca-Mpărăție.

4. Regele, din aur toarnă chipu-ntreg, spre închinare!!!
Ce vor face cei trei tineri în această grea-ncercare?
„Știm că Dumnezeul nostru poate să ne scoată-acum
Din cuptoru-ncins puternic, spre a ne preface-n scrum.

Dar…, chiar de nu ne va scoate, împărate, vrem să știi
Că nu ne-nchinăm la idoli și nici nu le vom sluji!”
Cu credință neclintită stăm și noi lângă Isus
Și-L iubim până la jertfă, decât orice mai presus!

5. Nebucadnețar, o vreme, L-a slăvit pe Dumnezeu,
Dar se-ngâmfă iar și face, din propriul lui eu, un zeu.
Domnu-n marea-I bunătate, îi trimite încă-un vis
C-un copac înalt, cu roade și-un Străjer ceresc, distins,

Ce-l anunță că, în ceruri, judecata-i pe-ncheiere;
Că mândria îi va smulge și coroană, și putere.
După șapte ani – pedeapsă-n crize de zoantropie,
Împăratul își revine și-n întreaga-mpărăție
El proclamă că Cel Veșnic este-acum lauda sa
Și dă ordin, în imperiu, slavă toți doar Lui să-I dea!

6. Nabonid pe tron urmează; Belșațar e coregent
Și e plin de aroganță și-n păcate-i persistent,
Turnând vin în vase sfinte și sfidând pe Cel Prea’nalt!
Dar… o mână nevăzută pe zid scrie: „Numărat”…

„Numărat și cântărit” ești și ai fost găsit ușor
„Și-mpărțit” va fi regatul sub domnia perșilor!
Suflet scump, vezi că oricine Îl sfidează pe Hristos,
La distrugere ajunge. Fii-I, mai bine, credincios!

7. Cir înfrânge „capul de-aur”. Darius urcă-acum pe tron.
Daniel, tot prim-ministru este, ca în Babilon.
Când invidia conduce diplomat spre un decret,
Care interzice ruga, Daniel cel înțelept
Nu se teme de porunca aspră a haldeilor,
Ci se pleacă-n rugă zilnic și-i dat pradă leilor.

Dacă azi s-ar interzice rugăciunea, prin decret,
Cu ferestrele deschise te-ai ruga?… sau în secret?!
Lei și protectorii îngeri– vor fi până la sfârșit!
Ești un „Daniel”, prin care Dumnezeu e proslăvit?

8. Atât chipul din metale, care-a devenit un idol,
Cât și fiarele-n simboluri, din al șaptelea capitol,
Reprezintă mari imperii ce-n istorie se succed
Cu exactitate, precum profețiile prevăd.

Din cea de a patra fiară se ridică un corn mic
Și, pentru creștini, el fi-va cel mai aprig inamic.
Dar, la urmă, Domnul nostru va învinge pe dușman
Și oricine-n El rămâne, lupta-i nu va fi în van!
Astăzi noi putem decide unde fi-vom în vecii?!
Eu am hotărât: cu Domnul! Vrei și tu cu El să fii?!

9. Cornul mic din profeție smulge jertfa necurmată,
Propagând concepții false despre marea judecată:
Judecata cercetării-n cer de marele-Mpărat,
Unde sanctuarul este curățit de-orice păcat.

Cornul mic ia Adevărul și-l trântește la pământ;
Pe creștini îi persecută, pângărind ce este sfânt.
Se încumetă să schimbe vremile și Legea Lui
Și rostește blasfemie împotriva Domnului.
Toate-au fost înregistrate-n pagini de istorie;
Milioane-au scris cu sânge a credinței glorie!

10. Precum Daniel citește-n sulul cărții Ieremia,
Șaptezeci de ani trecut-au, cum arată profeția,
Care-ncheie perioada de exil și de robie,
Când poporul se va-ntoarce-acasă, în străbuna glie.

El înalță-o rugăciune sinceră de mijlocire,
Implorând har și iertare, mângâiere, izbăvire
Și-nțelege profeția până la Hristos, Cel Uns:
Nașterea, botezul, moartea și-nălțarea-n ceruri, sus.
Tu-nțelegi timpul profetic pe care-l trăim acum?
Mijlocește-n post și rugă, mulți s-aleagă drumul bun!

11. Douăzeci și una zile, Daniel e-n post și rugă.
Rugăciunea mișcă Cerul și Vrăjmașul îl alungă.
Gabriel și Voievodul Mihail îl biruiesc
Și pe Cirus îl inspiră c-un decret împărătesc

Ca-n Ierusalim să fie din nou Templul rezidit.
Lupta cosmică e mare, dar, cu Domnu-au biruit.
Când Vrăjmașul și pe tine te atacă, nu uita:
Rugăciunea mișcă Cerul… pentru biruința ta!

12. Precum profeția spune, marile puteri, luptând,
Se ridică și apun doar după planul Celui Sfânt.
Babilonul, Medo-Persia, apoi Grecia și Roma,
Cea păgână, cea papală, care tot va sfărâma,

Impunând călcarea Legii și o falsă închinare
Și-atacând poporul care Domnului Îi dă onoare.
Tu, de ce parte te afli? Te invit să vii cu mine,
Să trăim dreapta credință în sfințenie pân’ la fine!

13. Pe ecranul panoramic al previziunii Sale,
Hrist lui Daniel explică scena luptelor finale.
„Vremea-aceea” e sfârșitul timpului ce îl trăim,
Când Isus, Conducătorul nostru de putere plin,

E Ocrotitoru-acelor scriși cu sânge-n Cartea vieții,
Care auzi-vor glasu-I scump în zorii Dimineții
Și vor fi-nviați spre slavă, ca nemuritor trofeu,
Căci pe mulți ei învățat-au Calea către Dumnezeu.

EPILOG

Înspre cer, inimi curate și priviri de dor ’nălțăm.
Ca și Daniel, pe Tine, Te-adorăm și Te-așteptăm.
Straja zorilor ne-anunță că doar clipe-au mai rămas!
Vino…, vino cât mai grabnic, să ne iei cu Tine-acas’! AMIN

Magdalena Toma, 19 martie 2020

The post SINTEZE BIBLICE MAJORI, TRIM. 1, 2020 first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 9.4 Atacul asupra sanctuarului (st9 Curăţirea sanctuarului)

3. Ce ni se spune că va face cornul cel mic? Daniel 8:10-12

În Daniel 8:10, cornul cel mic încearcă să „copieze”, la nivel spiritual, eforturile constructorilor Turnului Babei (Geneza 11:4). Termenii „oştire” şi „stele” pot desemna poporul lui Dumnezeu în Vechiul Testament. Israel este numit „oştirea Domnului” (Exodul 12:41). Daniel îi prezintă pe copiii credincioşi ai lui Dumnezeu ca stele strălucitoare (Daniel 12:3). În mod evident, aici nu este vorba de un atac literal asupra corpurilor cereşti, ci despre persecutarea copiilor lui Dumnezeu, a căror „cetăţenie este în ceruri” (Filipeni 3:20). Deşi mii de creştini au fost ucişi de împăraţii păgâni, relatarea se concentrează pe acţiunile cornului mic îndreptate împotriva sanctuarului. Împlinirea finală a acestei profeţii trebuie să fie legată de Roma papală şi persecuţia exercitată de ea de-a lungul secolelor.

De asemenea, Daniel 8:11 vorbeşte despre „căpetenia oştirii” (n.tr.: prinţul oştirii, KJV), care în alt loc este numit de Daniel „Unsul” (Daniel 9:25; n.tr.: Prinţul Mesia, KJV), „voievodul vostru Mihail” (Daniel 10:21- prinţul Mihail, KJV) şi „marele voievod Mihail” (Daniel 12:1). Această expresie nu poate fi folosită pentru nimeni altcineva decât pentru Isus Hristos. El este Prinţul „oştirii” menţionate mai sus şi Marele-Preot din ceruri. Astfel, papalitatea şi sistemul religios pe care îl reprezintă umbresc şi încearcă să preia rolul preoţesc al lui Isus.

În Daniel 8:11, „jertfa necurmată” aminteşte ce se întâmpla în sanctuarul pământesc pentru a marca aspectele diverse şi continue ale serviciilor ceremoniale – jertfele şi mijlocirea. Prin aceste servicii, păcătoşii erau iertaţi şi păcatele lor erau transferate asupra sanctuarului. Acest sistem pământesc reprezenta lucrarea de mijlocire a lui Hristos în sanctuarul ceresc. După cum arată profeţia, papalitatea a schimbat mijlocirea lui Hristos cu mijlocirea preoţilor. Prin această închinare falsă, cornul cel mic „atacă” lucrarea de mijlocire a lui Hristos din sanctuar.

„Cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început” (Daniel 8:12). Însuşi Isus spune despre El că este adevărul (Ioan 14:6) şi ne îndreaptă privirea spre Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind adevărul (Ioan 17:17). Papalitatea a interzis traducerea Bibliei în limba poporului, a pus interpretarea Bibliei sub autoritatea bisericii şi a ridicat tradiţia la acelaşi nivel cu Biblia în teorie, dar, în practică, tradiţia este pusă mai sus decât Biblia ca îndreptar suprem al credinţei.

De ce trebuie să cunoaştem şi să respectăm adevărul biblic, mai presus decât tradiţia?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 9.4 Atacul asupra sanctuarului – st9 Curăţirea sanctuarului first appeared on Intercer.

STUDIUL 6
De la aroganta la distrugere

In visul lui Nebucadnetar pe care l-am vazut in capitolul 2 din cartea Daniel, profetia spunea ca dupa Imperiul Babilon avea sa vina Imperiu Medo-Persan. Babilonul era reprezentat in vis de capul de aur dar urmau bratele si pieptul de argint. Nebucadnetar, plin de mandrie, a decis ca imparatia lui avea sa fie eterna si a trimis sa se faca o imagine de aur masiv, spunand lumii ca imparatia lui nu avea sa se sfarseasca. Dar Nebucadnetar era doar un om care nu stia ce face. In general oamenii care nu au in mana Cuvantul lui Dumnezeu nu stiu ce fac. El nu stia ca Dumnezeu este acela care inalta pe imparati si tot El ii da jos. Mandria lui Nebucadnetar s-a dus cand Dumnezeu l-a trimis sa stea cu animalele pe camp si a inceput sa semene cu un animal salbatic. Acolo, in mijlocul smeririi sale, a recunoscut ca Dumnezeu este cel care stapaneste peste tot pamantul si Dumnezeu l-a ridicat din praf si si-a redat demnitatea. Nebucadnetar a invatat, dar cei care au venit dupa el se pare ca nu au invatat nimic. Nepotul lui, Belsatar, a venit la putere si se simtea ca un Dumnezeu. Sa citim Daniel 5:1-4 :
„Imparatul Belsatar a facut un mare ospat celor o mie de mai mari ai lui si a baut vin inaintea lor. Si, in cheful vinului, a poruncit sa aduca vasele de aur si de argint pe care le luase tatal sau, Nebucadnetar, din Templul de la Ierusalim, ca sa bea cu ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui. Au adus indata vasele de aur care fusesera luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, si au baut din ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui. Au baut vin si au laudat pe dumnezeii de aur, de argint, de arama si de fier, de lemn si de piatra.”
Iti aduci aminte ca atunci cand Nebucadnetar a cucerit Iuda a trimis sa aduca vasele sfinte din templu si le-a pus in templul dumnezeilor din Babilon. Cel putin el a demonstrat respect fata de vasele din casa lui Dumnezeu, dar Belsatar le-a scos si a servit vin cu ele pentru invitatii lui, lucru care a reprezentat o lipsa de respect fara egal, o agresiune uriasa. Atat Nebucadnetar cat si Belsatar sunt marionete in mainile lui Lucifer care vrea sa-I spuna lui Isus ca ascultarea si inchinarea ii apartin lui si nu Domnului Isus. Babilonul simbolizeaza puterea dusmanului care nu slujeste si nici nu se inchina lui Dumnezeu sau, cel putin, nu ii slujesc cum doreste Dumnezeu ci cum vor ei. In biblie vinul simbolizeaza doctrina. Belsatar serveste vinul in vasele sfinte si imbata pe oameni. In mod simbolic vom vedea ce se va intampla in timpul sfarsitului. Citim Apocalipsa 17:4-6 :
„Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taina: „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului.” Si am vazut pe femeia aceasta, imbatata de sangele sfintilor si de sangele mucenicilor lui Isus. Cand am vazut-o, m-am mirat minune mare.”
Femeia este simbolul bisericii. In timpul sfarsitului exista o biserica plina de lux si spectacol. Aceasta femeie (biserica) are in mana un potir plin cu spurcaciuni, vinul inseamna doctrina falsa. Aceasta biserica a persecutat pe crestini de-a lungul istoriei. Este aceasta doar o coincidenta? Pe vremea lui Belsatar, in vasele sfinte, se pune vin fermentat care confunda pe oameni si in timpul sfarsitului o femeie, simbolul Babilonului, are in mana un potir cu vin fermentat, adica doctrina stricata care ii face pe oameni confuzi. Care este mesajul pe care il vedem aici?
A doua parte. Aici vom vedeam cum in mijlocul petrecerii a aparut cineva care nu fusese invitat. Daniel 5:5-8 spune:
„In clipa aceea, s-au aratat degetele unei maini de om si au scris in fata sfesnicului, pe tencuiala zidului palatului imparatesc. Imparatul a vazut aceasta bucata de mana care a scris. Atunci imparatul a ingalbenit, si gandurile atat l-au tulburat, ca i s-au desfacut incheieturile soldurilor, si genunchii i s-au izbit unul de altul. Imparatul a strigat in gura mare sa i se aduca cititorii in stele, haldeii si ghicitorii. Apoi imparatul a luat cuvantul si a zis inteleptilor Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta si mi-o va talcui va fi imbracat cu purpura, va purta un lantisor de aur la gat si va avea locul al treilea in carmuirea imparatiei.” Toti inteleptii imparatului au intrat, dar n-au putut nici sa citeasca scrisoarea si nici s-o talcuiasca imparatului.”
Intrebarea este: de ce ofera Belsatar locul al treilea in imparatie aceluia care avea sa interpreteze scrierea de pe perete? Este interesant ca istoria nu spune nimic despre Belsatar ca imparat. Adevaratul imparat era Nabonido, tatal lui Belsatar, dar acest imparat ii daduse administrarea Babilonului lui Belsatar. Din punct de vedere istoric imparatul este Nabonido care traia in Tema, un oras in mijlocul desertului. Rezultatul final a fost ca nimeni dintre intelepti nu a putut sa interpreteze scrierea.
Partea a treia. Aici intervine imparateasa. Citim Daniel 5:9-15 :
„Din pricina aceasta, imparatul Belsatar s-a inspaimantat foarte tare, fata i s-a ingalbenit, si mai marii lui au ramas incremeniti. Imparateasa, la auzul cuvintelor imparatului si mai marilor lui, a intrat in odaia ospatului, a luat cuvantul si a vorbit astfel: „Sa traiesti vesnic, imparate! Sa nu te tulbure gandurile tale si sa nu ti se ingalbeneasca fata! In imparatia ta este un om care are in el duhul dumnezeilor celor sfinti; si pe vremea tatalui tau, s-a gasit la el lumina, pricepere si o intelepciune dumnezeiasca. De aceea, imparatul Nebucadnetar, tatal tau, da, tatal tau, imparate, l-a pus mai mare peste vrajitori, cititori in stele, haldei, ghicitori, si anume, pentru ca s-a gasit la el, la Daniel, numit de imparat Beltsatar, un duh inalt, stiinta si pricepere, putinta sa talcuiasca visele, sa lamureasca intrebarile grele si sa dezlege lucrurile incalcite. Sa fie chemat, dar, Daniel, si el iti va da talcuirea!”Atunci Daniel a fost adus inaintea imparatului. Imparatul a luat cuvantul si a zis lui Daniel: „Tu esti Daniel acela, unul din prinsii de razboi ai lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda, tatal meu, imparatul? Am aflat despre tine ca ai in tine duhul dumnezeilor si ca la tine se gaseste lumina, pricepere si o intelepciune nemaipomenita. Au adus inaintea mea pe intelepti si pe cititorii in stele ca sa citeasca scrierea aceasta si sa mi-o talcuiasca; dar n-au putut sa talcuiasca aceste cuvinte.”
Ce inseamna „ la auzul cuvintelor imparatului” ? Inseamna ca i s-a dat permisul. Imparateasa nu putea sa vorbeasca nniciodata cu imparatul fara permisiunea lui. Sa ne aducem aminte ca aceasta femeie era o femeie pagana dar care avea o sensibilitate spirituala deoarece isi aducea aminte de istorie si stia ca Nebucadnetar fusese ajutat de Daniel in interpretarea viselor. Cunoasterea ei era un pic primitiva pentru ca a spus ca in Daniel se afla duhul dumnezeilor si nu exista dumnezei. Dar, indiferent de acest lucru, ea intelegea ca exista un Dumnezeu adevarat si ca acesta putea sa-l ajute. Ea stia povestea lui Nebucadnetar care fusese trimis sa triasca cu fiarele pe camp atatia ani. Ea nu uitase acest lucru dar imparatul uitase. Cuvantul lui Dumnezeu este semanat si unii ca Nebucadnetar il accepta, altii ca imparateasa il accepta doar in parte si altii ca Belsatar nu il inteleg si il resping. Ne intrebam de ce Belsatar ignorase pe Daneil? Pasajul nu ne raspunde dar putem sa spunem ca probabil Daniel iesise la pensie pentru ca avea deja in jur de 80 de ani. Indiferent de motiv era uimitor ca cineva cu o traiectorie ca a lui Daniel sa poata fi uitat asa de repede. In mintea oamenilor seculari si credinciosi aceste lucruri intra pe o ureche si ies pe alta si nu-si aduc aminte de nimic. Dar imparateasa si-a adus aminte.
Partea a patra. Aici vom vorbi de expresia „ ai fost cantarit si ai fost gasit usor”. In aceasta viata vine momentul in care toti trebuie sa dam socoteala. Danie a venit si i-a adus aminte lui Belsatar de povestea lui Nebucadnetar si de mandria pe care el a avut-o pana ce Dumnezeu l-a smerit si i-a dat sentinta din partea lui Dumnezeu. Daniel 5:23-28 spune:
„Ci te-ai inaltat impotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse inaintea ta si ati baut vin cu ele, tu si mai marii tai, nevestele si tiitoarele tale; ai laudat pe dumnezeii de argint, de aur, de arama, de fier, de lemn si de piatra, care nici nu vad, nici n-aud si nici nu pricep nimic si n-ai slavit pe Dumnezeul in mana caruia este suflarea ta si toate caile tale! De aceea a trimis El acest cap de mana care a scris scrierea aceasta. Iata insa scrierea care a fost scrisa: „Numarat, numarat, cantarit si impartit!” Si iata talcuirea acestor cuvinte: Numarat inseamna ca Dumnezeu ti-a numarat zilele domniei si i-a pus capat. Cantarit inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor! Impartit inseamna ca imparatia ta va fi impartita si data mezilor si persilor!”
Aici gasim o mare lectie: Nebucadnetar a fost smerit, a cazut la pamant si a recunoscut pe Dumnezeu. Este necesar ca toti oamenii sa cadem la pamant intr-o zi asa cum a cazut Saul din Tars? Este necasar sa plangem lacrimi amare ca sa intelegem ca ne jucam cu harul divin? Saracul Belsatar! El a crezut ca imparatia lui era eterna, s-a imbatat cu vinul puterii, s-a inchinat unor dumnezei falsi, a dispretuit pe Dumnezeul lui Israel in ciuda tuturor lucrurilor pe care istoria le spunea despre El, a crezut ca imparatia lui nu se va termina. Acum vine mana lui Dumnezeu si da o sentinta crunta. Cu alte cuvinte i se spune: Belsatar, ti s-a dat timp ca sa crezi, ti s-au dat sanse dar in loc sa le accepti le-ai respins. A venit ceasul cand imparatia ta va fi data altuia, ai fost cantarit si ai fost gasit usor. Adevarul este ca toti suntem cantariti. Judecata de cercetare se face chiar acum si de aceea ni se spune: astazi daca auziti glasul. Exista speranta de mantuire pentru toti. Nu conteaza ceea ce ai facut in trecut, nu conteaza de cate ori ti-ai astupat urechile la indemnurile Duhului Sfant, azi este ziua vestilor bune pentru ca va veni o zi cand se va da un verdict: s-a terminat timpul tau. Ai avut toate sansele ca sa accepti dar le-ai respins.
Ajungem la safrsitul acestui studiu si citim versetele 29-31:
„Indata Belsatar a dat porunca, si au imbracat pe Daniel cu purpura, i-au pus un lantisor de aur la gat si au dat de stire ca va avea locul al treilea in carmuirea imparatiei. Dar chiar in noaptea aceea, Belsatar, imparatul haldeilor, a fost omorat. Si a pus mana pe imparatie Darius, medul, care era in varsta de saizeci si doi de ani.”
Este interesant. Iti aduci aminte ca atunci cand Daniel a fost chemat si s-a prezentat in fata imparatului, i-a fost promis locul al treilea in imparatie si un lant de aur si Daniel nu a acceptat. Acum, cand imparatul a auzit verdictul si stia ca a fost cantarit si gasit usor, stia ca era pierdut, acum, vrea sa „cumpere” mantuirea cu fapte dand lui Daniel ceea ce ii promisese. Acum este prea tarziu. Ziua dureaza doar 12 ore. Mai tarziu soarele apune si vine intunericul. Chiar in acea noapte Dariu a invadat cu armata sa, a distrus Babilonul si marele imperiu reprezentat de chipul de aur a ajuns la sfarsit. Intrebarea mea este: eu cum sunt? Sunt incapatanat sau profit de sansele pe care mi le da Dumnezeu? Sunt eu sensibil la vocea Duhului Sfant? Dar tu? De cate ori a batut Isus la usa inimii tale? De cate ori te-a cautat? Ai luat decizia sa te botezi, ai luat decizia sa te intorci in biserica? Te rog sa nu crezi ca doar pentru ca asculti acest comentariu esti intr-o relatie buna cu Dumnezeu. Este un loc pentru tine in biserica. Este familia ta, familia lui Dumnezeu asa slaba si cu defecte cum este. Intoarce-te la Isus si boteaza-te! Cauta pe Dumnezeu! Deschide-ti inima! Iti aduci aminte care este titlul studiului din aceasta saptamana? De la aroganta la distrugere. Un imparat arogant care s-a jucat cu rabdarea lui Dumnezeu si si-a batut joc de El, care a baut vin in vasele sfinte din casa lui Dumnezeu, a murit pentru totdeauna pentru ca nu a stiut sa profite de sansa care i s-a dat. Duhul Sfant sa lucreze in inima ta in asa fel incat tu sa te predai lui Isus!
Domnul sa te binecuvinteze!

Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea
www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com

The post Studiul 6 – Comentariu de Alejandro Bullon first appeared on Intercer.

Nina si Raul Nitu 1.7 Un gând de încheiere (st1 Să înţelegem istoria: Zorobabel şi Ezr)

Vineri, 4 octombrie – Un gând de încheiere

Să ne gândim la munca sârguincioasă a lui Ezra. … Pe măsură ce le transmitea altora adevărurile pe care le învăţase, puterea sa de muncă creştea. El a devenit un bărbat plin de evlavie şi de zel. Era martorul lui Dumnezeu pentru lume cu privire la puterea adevărului biblic de a înnobila viaţa zilnică.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 609

„În lucrarea de reformă care urmează să fie făcută astăzi este nevoie de bărbaţi care, asemenea lui Ezra şi Neemia, nu vor acoperi şi nu vor scuza păcatul, nici nu se vor da înapoi de la a apăra onoarea lui Dumnezeu. Aceia asupra cărora zace povara acestei lucrări nu-şi vor găsi pacea când se săvârşeşte răul şi nici nu vor acoperi păcatul cu un veşmânt de milă falsă. Ei îşi vor aduce aminte că Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor şi că asprimea pentru câţiva se poate dovedi a fi milă pentru mulţi. De asemenea, îşi vor aminti că, în acela care mustră păcatul, întotdeauna se va da pe faţă spiritul lui Hristos.” – Ibidem, p. 675

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:

Să înţelegem istoria: Zorobabel şi Ezra

The post 1.7 Un gând de încheiere – st1 Să înţelegem istoria: Zorobabel şi Ezra first appeared on Intercer.

Gertrud si Gabriel Radu 10.6 Evanghelia veşnică (st10 Evanghelia pusă în practică)

Invitaţia transformatoare şi apelul adresat „oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apocalipsa 14:6) au continuat de-a lungul istoriei creştine. Totuşi Apocalipsa descrie o proclamare reînnoită a acestei solii – vestea bună despre Isus şi tot ce cuprinde ea – la timpul sfârşitului.

7. Cum se poate include percepţia generală a Evangheliei – cel mai adesea rezumată prin Ioan 3:16 – în solia primului înger? Apocalipsa 14:6,7

Apocalipsa 14:7 reuneşte trei elemente-cheie menţionate deja în studiul despre preocuparea lui Dumnezeu pentru rău, sărăcie şi asuprire în toată relatarea biblică:

Judecată. Apelul la judecată – pentru a se face dreptate – a fost un strigăt repetat al celor asupriţi de-a lungul istoriei. Dar Biblia îl prezintă pe Dumnezeu ca pe Unul care aude strigătele celor aflaţi în nevoie. Psalmii arată adesea cum, cei nedreptăţiţi privesc judecata ca pe o veste bună.

Închinare. Scrierile profeţilor evrei leagă subiectul închinării de cel al faptelor bune, în special când compară închinarea celor care pretind a fi poporul lui Dumnezeu cu relele pe care le-au făcut şi continuă să le facă. De exemplu, în Isaia 58 Dumnezeu spune clar că închinarea pe care o doreşte El sunt faptele de bunătate şi grija faţă de săraci şi nevoiaşi (vers. 6,7).

Recunoaşterea Creatorului. Unul dintre elementele fundamentale ale apelului lui Dumnezeu la judecată este faptul că toţi oamenii sunt ai Lui, El este Tatăl tuturor. Toţi am fost creaţi după chipul Său şi suntem iubiţi de El, toţi avem valoare în ochii Lui şi nimeni nu ar trebui exploatat sau asuprit pentru un câştig nedrept şi din cauza lăcomiei altora. Proclamarea Evangheliei în timpul sfârşitului este un apel cuprinzător şi extins pentru a accepta mântuirea, răscumpărarea şi restaurarea oferite de Dumnezeu omenirii căzute. Astfel, chiar în disputa dintre falsa şi adevărata închinare şi în timp de persecuţie (Apocalipsa 14:8-12), Dumnezeu va avea un popor care va sta de partea dreptăţii, de partea poruncilor Sale şi va ţine credinţa lui Isus chiar când răul pare să biruie.

Cum putem găsi modalităţi de a le sluji celor în nevoie si, în acelaşi timp, să le împărtăşim speranţa şi avertizările din întreita solie îngerească?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/www.7adventist.com/studiu/www.7adventist.com/studiu/

The post 10.6 Evanghelia veşnică – Evanghelia pusă în practică first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 8.7 Un gand de incheiere (st8 „Acesti foarte neinsemnati frati ai mei”)

„Măsura regulii de aur este adevărata măsură a creştinismului. Tot ce este mai puţin înseamnă amăgire. O religie care îi face pe oameni să pună un preţ mai mic pe fiinţele omeneşti pe care Hristos le-a preţuit atât de mult, încât şi-a dat viaţa pentru ele, o religie care ne face să fim nepăsători faţă de nevoile, suferinţele sau drepturile omului este o religie greşită, falsă. Când dispreţuim cerinţele celui sărman, suferind şi plin de păcate, îl trădăm pe Hristos. Creştinismul are o putere atât de mică în lume, pentru că oamenii se fălesc cu Numele lui Hristos, dar, prin viaţa lor îi tăgăduiesc caracterul.” – Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 136
Rezumat: învăţătura lui Isus stabileşte un alt mod de a trăi pentru cei care sunt cetăţeni şi vestitori ai împărăţiei lui Dumnezeu. Construind pe temelia Scripturii Vechiului Testament, El a repetat şi a extins ideea de a ne îngriji de cei săraci şi asupriţi, evidenţiind faptul că urmaşii Săi vor da dovadă de milă şi har în timp ce aşteaptă revenirea Sa.
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, capitolele „Samariteanul milos” şi „Aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei”; Parabolele Domnului Hristos, capitolele „Omul bogat şi săracul Lazăr” şi „Cine este aproapele meu?”.

The post 8.7 Un gand de incheiere first appeared on Intercer.

In studiul din aceasta sapatamana vom vedea strigatul profetilor impotriva nedreptatilor pe care guvernatorii si oamenii cu influenta le faceau in Israel. In aceasta lume vom gasi mereu nedreptati, inegalitate sociala, economica, rasiala… Aceste probleme sunt propii lumii pline de pacat in care traim. De ce? Din cauza caracterului desfigurat al omului. Numai ca acest lucru nu este o justificare pentru a acepta in mod tacit problemele. Crestinii trebuie sa schimbe lumea dar mai intai trebuie sa-i ceara lui Dumnezeu sa le schimbe caracterul. Nedreptatile, inegalitatea nu vor lua sfarsit datorita omului sau schimbarilor politice. Politicienii pot promite multe lucruri dar nimic nu se va realiza pana ce inima omului nu va fi transformata si acest lucru il poate face doar Domnul Isus. Orice doctrina politica poate fi minnunata ca teorie dar realitatea este diferita din cauza egoismului omenesc. Israel a invatat aceasta lectie foarte devreme in istoria lui. Intr-o zi ei au privit la celelalte natiuni si i-au cerut lui Dumnezeu prin Samuel un rege. Poporul lui Dumnezeu nu avea nevoie de un rege pentru ca Dumnezeu Insusi era marele Rege. Samuel a venit din partea lui Dumnezeu si le-a spus ce avea sa se intample in ziua cand aveau sa aiba un rege. Aceasta se gaseste in 1 Samuel 8:1014 Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un imparat. El a zis: „Iata care va fi dreptul imparatului care va domni peste voi: el va lua pe fiii vostri, ii va pune la carele sale si intre calaretii lui, ca sa alerge inaintea carului lui; ii va pune capetenii peste o mie si capetenii peste cincizeci si-i va intrebuinta la aratul pamanturilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de razboi si a uneltelor carelor lui. Va lua pe fetele voastre sa-i faca miresme de mancare si paine. Va lua cea mai buna parte din campiile voastre, din viile voastre si din maslinii vostri si o va da slujitorilor lui. Si chiar asa s-a intamplat. In Israel au fost de-a lungul timpului regi rai si idolatrii iar poporul si-a dat seama ca niciun sistem de legi omenesti nu poate face dreptate intre oameni. Acesta a fost motivul pentru care s-au ridicat profetii si anume sa le spuna ca intr-o zi vor trebui sa dea socoteala lui Dumnezeu de faptul cum imparteau dreptatea. Serva Domnului spune in cartea Profetii: Lucrurile care ii inspaimantau pe profeti sunt intalnite si in zilele noastre peste tot in lume… Faptul ca ei nu puteau sa rabde nedreptatea poate parea exagerat. Si noi suntem martori la fapte de nedreptate, ipocrizie, falsitate, crime, saracie, dar rareori suntem indignati sau prea tulburati. Pentru profeti, chiar si o fapta minora de nedreptate avea proportii cosmice. Aceste lucruri sunt adevarate, in spatele tuturor luptelor exista o lupta intre satana si Hristos. Satana incearca intotdeauna sa desfigureze caracterul lui Hristos in fata oamenilor si sa-i faca sa aiba o imagine falsa a ceea ce inseamna viata crestina.

Partea a doua. Aici vom vedea ce a spus profetul Amos in fata nedreptatii din zilele lui. Amos 7:14,15 se spune: Amos a raspuns lui Amatia: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc; ci sunt pastor si strangator de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi si Domnul mi-a zis: „Du-te si proroceste poporului Meu, Israel!” In biblie vedem cum chemarea profetilor incepe in Dumnezeu si nu in profeti. Nimeni nu este profet pentru ca asa vrea. Alegerea profetului este facuta de Dumnezeu ca si in cazul lui Amos, un om simplu, un taran care intr-o zi a primit porunca divina sa profetizeze impotriva nedreptatilor pe care oamenii le faceau impotriva celor mai umili. Amos incepe prin a vorbi de rautatile facute de natiunile vecine cu Israel, printre care Siria, Fenicia, Filistea, Edom si Moab. El le spune ca Dumnezeu nu va considera inocent pe cel care este vinovat. Filistenilor le spune urmatoarele in Amos: 1:6-8 Asa vorbeste Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Gazei, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea, pentru ca au luat pe toti oamenii prinsi de razboi si i-au dat Edomului: de aceea voi trimite foc in zidurile Gazei, si-i va mistui palatele. Voi nimici cu desavarsire pe locuitorii din Asdod si pe cel ce tine toiagul imparatesc in Ascalon; Imi voi intoarce mana impotriva Ecronului, si ce va mai ramane din filisteni va pieri, zice Domnul Dumnezeu.” Cand au
auzit condamnarea pentru popoarele vecine poporul Israel nu s-a simtit vinovat impreuna cu acei oameni rai, deoarece ei erau la fel ca noi care vedem cu usurinta paiul din ochiul vecinului dar nu vedem barna din ochiul nostru. Totusi Amos, dupa ca a condamnat comportamentul natiunilor vecine incepe sa profetizeze impotriva lui Iuda, regatul din sud si dupa aceea impotriva lui Israel. Mesajul lui spune ca toti vom da socoteala de felul cum administram dreptatea. Dumnezeu nu face exceptii si nici noi nu trebuie sa facem. Nedreptatea nu se face doar intre oamneii care nu cunosc pe Dumnezeu, ea se practica si intre cei care spun ca iubesc pe Dumnezeu. Daca eu as putea sa fac un rezumat al cartii Amos acesta ar fi: De aceea, pentru ca pe sarac il calcati in picioare si luati daruri de grau de la el, macar ca ati zidit case de piatra cioplita, nu le veti locui; macar ca ati sadit vii foarte bune, nu veti bea din vinul lor! „Caci Eu stiu ca nelegiuirile voastre sunt multe si ca pacatele voastre sunt fara numar: asupriti pe cel drept, luati mita si calcati in picioare la poarta cetatii dreptul saracilor.” De aceea, in vremuri ca acestea, inteleptul trebuie sa taca; caci sunt vremuri rele.( Amos 5:11-13) Aceste lucruri le-a spus profetul pentru poporul lui Dumnezeu si trebuie sa ne faca sa gandim. In ce fel se pot vedea aceste lucruri azi in poporul lui Dumnezeu? Cand studiem aceasta lectiune nu este doar pentru a spune ca Israel si Iuda au facut rau, ci si pentru a vedea cum acelasi lucruri care se intamplau atunci se intampla si azi si cum se pot corecta.

Partea a treia. Aici vom vedea ceea ce a spus Mica in legatura cu nedreptatea. In capitolul 6:8 spune: Ti s-a aratat, omule, ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau? Pentru a intelege corect acest verset este nevoie sa stim cum funcioneaza mintea ebraica deoarece noi cu mintea noastra latina punem lucrurile in felul urmator: primul lucru ar fi sa facem dreptate, apoi sa iubim mila si dupa aceea sa umblam smeriti cu Dumnezeu. In mentalitatea ebraica cel mai important lucru nu se pune pe primul loc ci pe ultimul. Asa ca lucrul cel mai important este sa umbli smerit cu Dumnezeu, sa traiesti o viata de comuniune cu El si sa te supui Lui iar rezultatul va fi ca vei iubi mila si vei face dreptate. Cu alte cuvinte, cand o persoana se consacra lui Dumnezeu caracterul acelui om se schimba si daca se schimba caracterul se vor schimba si relatiile cu ceilalti oameni. Realitatea insa, in timpul lui Mica era ca oamenii nu se preocupau sa iubeasca pe Dumnezeu si ca rezultat nu faceau dreptate. Sa citim Mica 2:8-10 De multa vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrajmas; voi rapiti mantaua de pe hainele celor ce trec linistiti si n-au gust de razboi. Voi izgoniti din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luati pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor. Sculati-va si plecati, caci aici nu este odihna pentru voi; caci, din pricina spurcaciunii, vor fi dureri, dureri puternice. Voi explica situatia: pe vremea imparatului Ahaz poporul a decazut din punct de vedere spiritual. Idolatria si alte practici pagane au crescut, saracii erau exploatati. Mica ca si alti profeti contemporani cu el este un profet de condamnare. Trei capitole din cartea lui sunt pline de mania lui Dumnezeu pentru raul pe care poporul il facea. Mica a anuntat distrugerea lui Israel din cauza acelor lucruri care nu placeau lui Dumnezeu si pe care poporul le facea. Dar Dumnezeu nu abandonase pe poporul Sau, pana si condamnarile erau o dovada de interes a lui Dumnezeu pentru ei. I-a avertizar dar dorea sa-i ierte si sa-i restaureze. Poporul, insa era atat de preocupat cu ceremonialele ca uitau sa fie spirituali si acesta este pericolul si pentru noi azi. Putem sa fim preocupati in a face cutare lucru dar uitam sa fim drepti cu oamenii care trec prin momente dificile.

Partea a patra. Aici vom vorbi despre Ezechiel. Sa citim Ezechiel 16:49 Iata care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era ingamfata, traia in belsug si intr-o liniste nepasatoare, ea si fiicele ei, si nu sprijinea mana celui nenorocit si celui lipsit. Aici Dumnezeu compara pe poporul Sau cu Sodoma dar nu in pacatele carnale ci in idiferenta fata de persoanele care au fost lovite de viata. Spune versetul: nu sprijinea mana celui nenorocit si celui lipsit. Este posibil ca aceste pacate de nedreptate si lipsa de mila sa fie la fel de grave ca pacatele de adulter si homosexualitate? Sa incercam sa intelegem aceste lucruri deoarece pentru noi pacatele carnale nu au iertare dar nedreptatea nu este ceva atat de grav. Trebuie sa vedem totul din perspectiva lui Dumnezeu. Profetia lui Ezechiel avertizeaza in legatura cu distrugerea care va veni. In capitolul 34: 2-4 se spune: „Fiul omului, proroceste impotriva pastorilor sufletesti ai lui Israel! Proroceste si spune-le lor, pastorilor: „Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Vai de pastorii lui Israel, care se pasc pe ei insisi! Nu trebuie pastorii sa pasca turma? Voi mancati grasimea, va imbracati cu lana, taiati ce e gras, dar nu pasteti oile. Nu intariti pe cele slabe, nu vindecati pe cea bolnava, nu legati pe cea ranita; n-aduceti inapoi pe cea ratacita, nu cautati pe cea pierduta, ci le stapaniti cu asuprire si cu asprime! Pastorii sunt oameni cu influenta in biserica si aceasta avertizare este pentru ei si pentru mine. Aceste versete imi spun ca eu ca pastor trebuie sa-mi revizuiesc atitudinea in fiecare zi. Sunt eu oare
pastorul care vre sa profite de pe urma bisericii sau sunt pastorul care vrea sa dea ce este mai bun din el bisericii? Este o avertizare serioasa deoarece noi vom trebui sa dam socotela de tot ceea ce am facut cand Domnul Isus va reveni. Totusi, dupa ce Israel cade in mainile Babilonului si este dus in robie, accentul este pus pe promisiunile de restaurare. Aici vedem ca Dumnezeu nu doreste suferinta copiilor Lui si chiar cand acestia gresesc El este gata sa-i readuca la starea initiala. Este teribil sa pacatuiesti dar mai rau este sa ramai in pacat. Advertismentul nu este: daca pacatuiesti te voi pedepsi ci daca pacatuiesti, vino la Mine si te voi restaura. In ciuda faptului ca poporul lui era atat de rau incat era comparat cu Sodoma, Domnul se apropia de ei cu speranta de a-i indrepta. In planul lui Dumnezeu poporul avea sa se intoarca in Ierusalim si Templul avea sa fie reconstruit. Ei aveau sa sarbatoreasca sarbatorile pe care Dumnezeu le-a dat si pamantul avea sa fie impartiti in parti egale poporului ca mostenire. Aici este clar ca planul pe care Dumnezeu il avea pentru poporul Sau si pe care l-a dat lui Moise avea sa se implineasca cu intoarcerea poporului Israel din robie. Acest lucru includea preocuparea pentru membrii cei mai saraci ai societatii. Planul lui Dumnezeu a fost ca in mijlocul poporului Sau sa existe dreptate. Ajungem la sfarsitul acestui studiu sa vorbim de Isaia. Capitolul 1:15-20 spune: Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi; si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! – Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana. De veti voi si veti asculta, veti manca cele mai bune roade ale tarii; dar de nu veti voi si nu veti asculta, de sabie veti fi inghititi, caci gura Domnului a vorbit.” Aici spune ca daca tu nu faci bine Dumnezeu nu te poate binecuvanta. Dumnezeu crede in om si in restaurarea lui. Cand noi studiem aceste lucruri nu trebuie sa disperam ci sa ne faca sa gandim si sa corectam ce este de corectat, sa cerem mila de la Dumnezeu, sa invatam sa fim drepti cu fratii nostrii, sa iertam daca vrem sa ni se ierte, sa invatam sa binecuvantam daca vrem sa fim binecuvantati.
Domnul sa te binecuvinteze!
Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com

The post St5 Strigatul profetilor – comentariu de Alejandro Bullon first appeared on Intercer.

Daniela Petre & Emanuel Grecu 12.1 Introducere în studiul 12: „Judecarea Babilonului”

Primele şase plăgi determină secarea Eufratului – oamenii dezamăgiţi nu mai sprijină Babilonul. În ciuda pierderii acestui suport, căderea Babilonului este însoţită de o activitate intensă a demonilor care contrafac lucrarea lui Dumnezeu prin minuni, chiar foc coborât din cer, ceea ce constituie probabil o falsă redeşteptare religioasă (Apocalipsa 13:13). Lucrarea demonilor uneşte întreaga lume în pregătirea pentru bătălia de la Armaghedon.

Chiar la începutul bătăliei finale are loc un mare cutremur, ca parte a plăgii a şaptea, şi Babilonul este împărţit în trei (Apocalipsa 16:18,19). Babilonul din timpul sfârşitului este înfăţişat prin imaginea unei cetăţi, ca simbol al unirii de scurtă durată a triadei satanice – balaurul, fiara ridicată din mare şi fiara ridicată din pământ – cu puterile religioase ale lumii împotriva poporului lui Dumnezeu. Unirea aceasta este distrusă, iar rezultatul este dezintegrarea Babilonului.

Apocalipsa 16:19 doar anunţă prăbuşirea Babilonului, iar capitolele 17 şi 18 arată cum va avea loc efectiv această prăbuşire.

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatoarele link-uri:

http://www.7adventist.com/studiu/judecarea-babilonului/

http://ellenwhiteaudio.org/ro/istoria-mantuirii/

The post 12.1 Introducere în studiul 12: „Judecarea Babilonului” first appeared on Intercer.

Claudia Mihăilă & Tibi Merticariu 11.5 Ultima mare amăgire plănuită de Satana (st11 Ultimile sapte urgii)”

Miercuri, 13 martie – Ultima mare amăgire plănuită de Satana
Apocalipsa 16:12 ne spune că Eufratul „a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit”. În Vechiul Testament, împăraţii aceştia au fost Cirus şi oştile lui venite din Răsărit împotriva Babilonului (Isaia 41:25). Cucerirea de atunci a Babilonului a făcut posibilă întoarcerea în patrie a poporului lui Dumnezeu (Isaia 44:27,28). La fel, secarea simbolică a Eufratului pregăteşte calea pentru eliberarea poporului lui Dumnezeu din timpul sfârşitului. Împăraţii din Răsărit, din Apocalipsa 16:12, sunt Hristos şi oştirea Sa de credincioşi. Sigur că Isus va reveni însoţit de îngerii cereşti, însă Apocalipsa 17:14 arată că bătălia finală se va da între Hristos şi rămăşiţa Lui de credincioşi şi forţele satanice. Isus conduce oştile din cer „îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat” (Apocalipsa 19:14), haina miresei Mielului din Apocalipsa 19:8. Ca echivalent pe pământ, în Apocalipsa 7, cei 144 000 sunt înfăţişaţi ca o armată aflată pe punctul de a intra în ultima luptă.
5. Ce rol au în pregătirea pentru bătălia finală cele trei duhuri care seamănă cu nişte broaşte? Ce argumente avem că ele reprezintă contrafacerea soliilor celor trei îngeri din Apocalipsa 14? Apocalipsa 16:13,14
Secarea Eufratului zguduie triada satanică. În acest moment, Ioan vede ieşind din gurile membrilor triadei trei spirite demonice, asemănătoare cu nişte broaşte. În Egipt, broaştele au fost ultima plagă pe care au mai reuşit vrăjitorii să o reproducă (Exodul 8:1-15). Demonii care seamănă cu nişte broaşte reprezintă ultima încercare a lui Satana de a contraface lucrarea lui Dumnezeu.
Cele trei spirite demonice primesc de la Satana puterea de a face semne nemaipomenite, ca acelea făcute de fiara cu coarne ca de miel (Apocalipsa 13:13,14), unde se include şi spiritismul. Semnele nemaipomenite fac parte din strategia lui Satana din timpul sfârşitului de a-i convinge pe locuitorii pământului să-l urmeze pe el şi nu pe Dumnezeul adevărat (2 Tesaloniceni 2:9-12).
Spiritele acestea sunt trimise în lume cu o evanghelie falsă ca să-i amăgească pe oameni să li se alăture în lupta împotriva poporului lui Dumnezeu. Deşi decepţionaţi, conducătorii lumii se lasă amăgiţi din nou şi se supun lui Satana. Acum, scena este pregătită pentru bătălia finală care duce la sfârşitul lumii, bătălia cunoscută sub numele de Armaghedon.

The post 11.5 Ultima mare amăgire plănuită de Satana (st11 Ultimile sapte urgii)” first appeared on Intercer.