Studiul 8 – Comentariu de Alejandro Bullon

Views

Cartea Geneza si facerea lumii (I)
Inainte de a incepe cu comentariul de aceasta saptamana vreau sa va spun ca in acest timp de criza trebuie sa ne ridicam ochii spre cer pentru a-L vedea pe Dumnezeul suveran si Atotputernic, Creatorul cerului si al pamantului care este la controlul evenimentelor. Nimic nu se intampla aici pe pamant fara permisiunea lui Dumnezeu si nu trebuie sa ne fie teama de noapte, de plagi sau de boala. Nimic nu trebuie sa ne faca sa ne temem. De aceea atunci cand te simti frustrat si vezi ca nu poti sa faci nimic, nu mai ai loc de munca si lucrurile nu merg bine, ridica-ti ochii spre cer si vei vedea ca Dumnezeu nu te-a lasat niciodata. El este la controlul vietii tale. In al doilea rand trebuie sa ne ridicam ochii spre cer ca sa vedem ca rascumpararea noastra este aproape. Tot ceea ce vedem nu este decat un anunt al revenirii Domnului Hristos. Este impresionant cum Dumnezeu a inspirat pe scriitorii biblici. Daca mergem la cartea Geneza vedem ca gasim un rezumat al majoritatii doctrinelor biblice: originea tuturor lucrurilor, acctiunea celor trei fiinte ale dumnezeirii in creatiune, natura omului, starea omului in moarte, sabatul, planul de mantuire si familia, etc… Toate doctrinele sunt sintetizate in Geneza capitolele 1,2 si 3. Vom incepe cu Geneza 1:1 care spune: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” Zilele trecute m-am intalnit cu o persoana careia nu-i iese nimic bine in viata. Mi-a spus ca viata lui nu are sens si ca mai bine nu s-ar fi nascut. Eu inteleg ca aceasta persoana este ranita de circumstante si ceea ce mi-a spus era un strigat de durere, dar daca stam sa ne gandim vom vedea ca exista multi oameni care nu stiu de unde vin si incotro se indreapta sau de ce exista pe acest pamant. De aceea este extrem de important sa ne cunoastem originile si scopul acestei lectiunii si a urmatoarei este sa ne aduca aminte de creatiune. Este necesar deoarece umanismul, care ne spune ca omul este centrul universului, se infiltreaza pe nesimtite in cercurile crestine. Trebuie sa ne punem urmatoarea intrebare: de ce este important sa credem ca suntem creati de Dumnezeu? Dintr-un motiv simplu: exista doar doua puncte de vedere in relatie cu origine omului. Noi credem ca Dumnezeu ne-a creat dar exista multi oameni inteligenti care nu cred acest lucru. Acesti oameni cred ca omul este rezultatul unui proces de evolutie in urma unei explozii cosmice care a fost originea vietii. Daca suntem rezultatul evolutiei atunci viata noastra este doar o intamplare, nimic nu are sens si nici scop. Am fi putut sa aparem sau nu, si acest lucru nu ar fi avut nicio importanta. Daca suntem aici din intamplare, ne intrebam de ce ne-am nascut. Dar, daca suntem rezultatul creatiei lui Dumnezeu, atunci totul capata sens. Suntem rezultatul iubirii lui Dumnezeu si El nu face nimic fara un scop anume. El a planificat existenta noastra si totul, chiar si lucrurile dureroase care ni se intampla, au un sens. Faptul ca Dumnezeu nu face nimic fara un scop anume este prezentat chiar in relatarea creatiunii. Geneza 1:1 spune: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” Aceste verset prezinta relatarea creatiunii in general si incepand cu versetul 2 se intra in detalii despre cum Dumnezeu a creat totul. Este ca si cum eu as spune ca am fost in Israel. Este un rezumat scurt. Apoi incep sa dau detalii despre calatoria mea si spun ca am fost cu prieteni, cu o anumita companie aeriana, am ajuns prima data in Egipt si de acolo am plecat spre Israel, etc… Exista multi teologi care spun ca Dumnezeu a creat pamantul intr-un anume moment al istoriei si ca acel pamant a ramas abandonat timp de milioane de ani pana cand El a decis sa faca ordine pe pamant. Aceasta idee poate sa para interesanta dar nu reflecta caracterul lui Dumnezeu. Ce sens ar fi avut ca El sa creeze un pamant ca apoi sa-l lase abandonat timp de milioane de ani? Versetul 1 ne prezinta o relatare generala si de la versetul 2 incepe sa dea detalii. Versetul 1 este rezumatul: la inceput a creat Dumnezeu cerurile si pamantul. Dumnezeu a creat si cum a facut El acest lucru vom
vedea incepand cu versetul 2. Alt lucru care trebuie sa fie clar este ca Isus a fost Cel prin care au fost create toate. Ioan 1:3 spune: „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” Evrei 1:1 si 2 spune ca Isus a facut universul si datorita acestui lucru noi avem speranta ca El va termina ceea ce a inceput. Viata noastra este centrata pe Isus Hristos si din acest motiv noua nu trebuie sa ne fie teama. Este acelasi Isus care a fost prezent la creatiune, a fost prezent la rascumparare si este prezent in viata fiecarui copil al Lui. Partea a doua. Aici vedem cele sase zile ale creatiunii: in primele trei El a facut ordine pe pamant si in urmatoarele trei a umplut pamantul. In ziua a saptea El s-a odihnit de lucrearea Lui. In ultima vreme exista o tendinta ca sa se considere ca cele sapte zile nu au fost zile literale ci o zi poate a insemnat 1000 de ani sau 1.000000 si saptamana creatiunii este doar o metafora, o parabola sau chiar un mit. Acest fel de gandire s-a nascut din teoria evolutiei deoarece evolutia inseamna lungi perioade de timp care explica dezvoltarea vietii pe pamant. Dar sa vedem ce ne invata Biblia despre acest lucru. De ce zilele creatiunii trebuiesc intelese ca zile literale si nu simbolice. De fiecare data scriitorul spune ca „ a fost o seara si o dimineata”. Cuvantul zi in ebraica este yôm si se refera la o zi de 24 de ore, nu este nimic simbolic, este o zi literala. Vedem natura cuvantului zi atunci cand Dumnezeu a scris porunca a patra indicand ca fundamentul pentru odihna de sabat se bazeaza pe fundamentul unei secvente literale ale celor sapte zile ale creatiunii. Partea a treia. Aici vom studia relatia dintre creatiune si sabat. Cuvantul sabat in ebraica este shabbat si inseamna odihna. Aici vedem importanta de a sti in ce limba a fost scrisa Biblia. Dumnezeu este un Dumnezeu al pacii (shalom), al linistii si al odihnei. Cand El a creat pe om nu a fost ca sa traiasca viata pe care el o traieste azi, ci ca sa aiba pace si timp din belsug ca se se bucure de toate lucrurile bune pe care El vroia sa le dea. De aceea Dumnezeu a stabilit ziua de odihna. Geneza 2:1-3 spune: „ Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.” Daca Dumnezeu s-a odihnit sambata nu a fost pentru ca era obosit, Dumnezeu nu oboseste niciodata. De ce s-a odihnit? Ca sa arate omului sa gaseasca odihna, deoarece El stia ca daca omul nu isi ia o zi ca sa se odihneasca si sa se gandeasca le El, omul ar fi uitat de Dumnezeu. Odihna nu este o zi, si nu te speria ca voi spune un lucru: sambata , in esenta, este o zi ca oricare alta, are 24 de ore, are zi si noapte. Ce face ca aceasta zi sa fie diferita de celelalte? Faptul ca Dumnezeu s-a odihnit sambata, a binecuvantat-o si a sfintit-o, adica a separat-o de celelalte. Daca Dumnezeu binecuviteaza un lucru, acel lucru nu mai este oarecare ci este binecuvantat. Daca Dumnezeu sfinteste un lucru atunci acel lucru este sfant. Asa ca ziua sambetei se transforma intr-o zi binecuvantata si sfanta deoarece Dumnezeu asa a vrut. El a facut aceasta zi diferita nu in esenta ei ci in semnificatie. De ce a facut Dumnezeu acest lucru? Ca oamenii sa gaseasca odihna. Ce este odihna? Isus a spus: „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si veti afla odihna”. Ceea ce ne da odihna nu este ziua ci Isus. Pentru multi oameni este important sa nu lucreze in sabat, dar pentru Isus sabatul este ca sa ne intalnim cu El, deoarece odihna vine de la El. Partea a patra. Creatiunea si casatoria. Sa citim Geneza 1:27,28: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Este necesar sa cunoastem ebraica in care a fost scrisa cartea Geneza. Textul in ebraica spune ca Dumnezeu a creat pe sacar dupa chipul Lui, a creat pe hadam si nechebah. Exista trei cuvinte: sacar (omul ), hadam (barbat) si nechebah (femeie). Dumnezeu nu a creat doi barbati ci a creat un barbat si o femeie. Aici vedem principiul familiei. O familie este formata dintr-un barbat si o femeie si de aceea le da porunca sa se inmulteasca, sa creasca si sa umple pamantul cu copiii lor. Omul poate face ce vrea, poate sa gandeasca cum vrea, poate sa-si justifice atitudinea, poate sa
accepte casatoria dintre doua persoane de acelasi sex, dar acest lucru este impotriva invataturilor divine deoarece Dumnezeu a creat barbat si femeie si acesta este nucleul familiei. Doar un barbat impreuna cu o femeie au capacitatea de a se inmulti. Dumnezeu nu a creat pe Petru si Luis, nu a creat pe Maria si Ioana, El a creat pe Adam si Eva. Oamenii pot spune ce vor si cultura poate sa se schimbe, dar Biblia este clara cu privire la acest lucru. Ajungem la sfarsitul acestui studiu sa vorbim de creatiune, caderea in pacat si rascumparare. Aici vom vorbi despre cruce si creatiune. Vom citi Ioan 1:1-3 „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” Acest verset vorbeste despre Cuvantul care s-a facut trup si a murit pe cruce pentru pacatosi ca sa restaureze in om slava divina care se pierduse. Ce nevoie era ca Ioan sa mentioneze creatiunea cand a vorbit de intrupare? Este simplu. In mintea divina nu exista rascumparare fara creatiune. Vrea sa spuna ca intruparea si moartea pe cruce a fost din cauza creatiei lui Dumnezeu care s-a stricat din pricina pacatului. In timp ce evolutionismul ne invata ca omul vine dintr-o forma inferioara de viata si pentru ei omul a fost un simplu animal care a evoluat pana ce a ajuns unde este astazi, creationismul ne spune ca omul s-a deteriorat din cauza pacatului pana ce a ajuns acel om mezchin, egoist si capabil sa comita cele mai mari atrocitati. De aceea moartea lui Hristos pe cruce este una dintre cele mai mari dovezi ale unei creatiuni perfecte. Ce nevoie avea Dumnezeu sa trimita pe Fiul Sau sa moara pentru oameni daca omenirea evolutiona in bine? De ce sa opreasca o traiectorie a progresului? Pavel ne spune urmatoarele in Romani 5:12: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.” Pacatul a intrat printr-un om, Adam si prin el a trecut la toti oamenii. Aici incepe un proces degenerativ si de aceea vine Isus ca sa ne impace cu Dumnezeu si sa inceapa procesul de restaurare. Daca ne uitam la Isus, daca mergem cu El si avem comuniune cu El, caracterul nostru va fi din ce in ce mai asemanator cu acela al lui Dumnezeu. In cer toti cei rascumparati vor urma pe Miel oriunde va merge pentru ca vor avea pe fruntile lor Numele lui Hristos, adica caracterul Sau.

Domnul sa te binecuvinteze!

Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea
www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com

Studiul 8 – Comentariu de Alejandro Bullon

Despre autor
-