Gabriel Radu „1.5 Dumnezeirea (st1 Evanghelia de pe Patmos)”
Miercuri, 2 ianuarie – Dumnezeirea
Apocalipsa se deschide cu un salut similar celor din epistolele lui Pavel. Iniţial, ea a fost trimisă ca scrisoare către cele şapte biserici din Asia Mică din timpul lui Ioan (Apocalipsa 1:11). Însă comentatorii sunt de acord că destinatarii ei sunt toate generaţiile de creştini din toate secolele.
4. Care este salutul în următoarele texte şi cine sunt cei salutaţi? Apocalipsa 1:4,5; Romani 1:7
În ambele pasaje găsim salutul epistolar: „Har şi pace vouă!” Expresia este formată din salutul grecesc charis („har”) şi cel evreiesc shalom („pace”, „bunăstare”). Observăm că harul şi pacea vin din partea celor trei Persoane ale Dumnezeirii care, şi aici, şi în tot restul cărţii, sunt identificate prin limbaj simbolic.
Dumnezeu Tatăl este numit „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine” (Apocalipsa 1:8; 4:8), făcând referire la numele Yahwé, „EU SUNT CEL CE SUNT” (Exodul 3:14), care indică existenţa eternă a lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt este menţionat prin expresia „cele şapte duhuri” (compară cu Apocalipsa 4:5 şi 5:6), Şapte este numărul desăvârşirii. „Cele şapte duhuri” corespund celor şapte biserici în care lucrează Duhul. Imaginea aceasta indică universalitatea lucrării Duhului Sfânt în poporul lui Dumnezeu de-a lungul istoriei, El fiind cel care le dă credincioşilor puterea necesară pentru a-şi împlini chemarea.
Isus Hristos este identificat prin următoarele trei titluri: „Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului” (Apocalipsa 1:5), care indică moartea Sa pe cruce, învierea Sa şi domnia Sa în cer. Apoi se spune ce a făcut şi face: „ne iubeşte,… ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său (vers. 5,6).
„Ne iubeşte” exprima o acţiune care acoperă trecutul, prezentul şi viitorul – o dragoste nepieritoare. Cel care ne iubeşte ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său. În greacă, aici este o acţiune încheiată într-un moment din trecut: El ne-a spălat de păcatele noastre pentru totdeauna atunci când a murit pe cruce.
Ce se spune în Efeseni 2:6 şi Filipeni 3:20? Ce înseamnă aceasta şi cum ne bucurăm de statutul de „împăraţi şi preoţi” acum, când trăim în lumea aceasta a păcatului? Ce impact ar trebui să aibă acest fapt asupra modului în care trăim?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatoarele link-uri:
http://www.7adventist.com/studiu/evanghelia-de-pe-patmos/
http://ellenwhiteaudio.org/ro/istoria-mantuirii/
