Daniela Măgureanu & Emanuel Grecu 1.2 Lumea creată, o licărire a slavei lui Dumnezeu (st1 Creaţia lui Dumnezeu)
Duminică, 30 iunie – Lumea creată, o licărire a slavei lui Dumnezeu
Această lume şi tot ce are viaţă în ea, viaţa noastră şi tot ce facem cu ea, vieţile tuturor celor din jurul nostru şi modul în care interacţionăm cu ei, viaţa însăşi şi cât de bine este trăită – toate acestea încep cu Dumnezeu: „Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele 17:28).
Relatarea biblică începe aşa: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Faptul că El a rostit un cuvânt şi ce a spus a luat fiinţă ne îndreaptă atenţia spre o putere şi un proces pe care noi nu putem să le înţelegem.
Şi totuşi, Dumnezeu nu a creat de la distanţă, ci a fost implicat personal, în special când l-a creat pe primul om (vezi Geneza 2:7).
1. Ce lucruri importante ne spune despre Dumnezeu relatarea despre crearea omului? Ce lucruri importante ne spune despre oameni? Geneza 1:26-31
S-a afirmat că putem afla multe despre Dumnezeu, privind lucrurile create de El şi văzând în ele licăriri ale caracterului Creatorului. Dar putem vedea licăriri ale modului în care Dumnezeu a creat lumea şi dacă examinăm înţelegerea pe care o avem cu privire la Dumnezeu. De exemplu, dacă El este un Dumnezeu al ordinii, e de aşteptat să găsim ordine în creaţia Sa. Sau, dacă noi credem că este un Dumnezeu al creativităţii, nu ar trebui să fim surprinşi când găsim nenumărate dovezi ale creativităţii Sale în lumea pe care a făcut-o.
Tot aşa, noi credem că El este un Dumnezeu al relaţiilor şi vedem că relaţiile sunt un element esenţial în modul în care Dumnezeu a alcătuit lumea. El a creat fiecare element din această lume în relaţie cu celelalte. El a creat animalele în armonie relaţională. El a creat fiinţele în relaţie cu El însuşi, unele cu altele şi cu restul creaţiunii.
Deşi, în multe aspecte, înţelegerea noastră despre Dumnezeu este limitată, ceea ce descoperim despre caracterul Său ar trebui să fie un indiciu despre cum ar trebui să fie lumea.
Poţi înţelege lumea mai bine dacă o priveşti ca pe o reflectare a caracterului lui Dumnezeu, chiar şi aşa distrusă de păcat?
