Mergeam pe drum sălbatec
Daniel Ionita – 2010
Mergeam pe drum sălbatec, în noaptea-nfricosată
Ciocnidu-mă de stâncă, și-n ape șiruind,
Rotind în minte soarta aceolor ce ‘nainte-mi
Murit-au din poteca, prin hăuri nimerind.
Urlă plângândă noaptea pe crunta vijelie
Crengi vii si Frunze moarte spre mine azvârlind
Și fără tihnă pasu-mi cu greu acum păseste
Dorind în van limanul, și soarele visând.
Ci inima-mi străpunsă în crunta bătălie,
De paloșele vieții și-a limbii sabie rea.
Izbea în chin disprețul, și țepii de mânie
Îmi străpungeau nădejdea ce-n suflet pribegea.
De unde-mi vine plânsul, de unde disperarea?
Coșmaruri curg și celor cu pleoapele în sus?
Sau poate daca ruga mi-ar lumina cărarea,
Susurul blând al Șoaptei l-aș auzi supus?…
