“Omul pe care îl aștept îmi va aduce bucurii simple. Îmi va spune că am vocea ca o pâine, ca lucrul care i-ar plăcea cel mai mult ar fi să cumpere cu mine ceva în rate (un frigider sau chiar un lucru mai mic, un aspirator dacă se poate), sau mi-ar spune că ii place […]

Uneori comportamentul oamenilor din jur pare de neînțeles. O tânără petrece ore nesfârșite la birou, murind de epuizare. Un tată își părăsește familia pentru o aventură. Un bolnav de plămâni continuă să fumeze, în ciuda sfaturilor medicului. Desigur, putem să îi judecăm pe toți aceștia, să îi numim „oameni slabi” și să ne spunem, mulțumiți: […]

Se spune că timpul fuge şi nu se mai întoarce. Se pare că şi noi fugim, câteodată mai repede ca el. Nu mai avem timp de nimic. Avem zile grele, lungi, pline cu mărunţişuri inutile şi uităm adesea să ne bucurăm de lucrurile mici care odinioară ne trezeau interes. › citește în continuare