Se spune că toți oamenii trăiesc prin speranță, sau sperând și că indiferent de religie, cultură sau educație toți oamenii poartă-n piept o măsură de speranță. Putem cădea, putem suferi, putem pierde mult în viață, tot speranța rămâne caracteristica existenței umane. Chiar Biblia confirmă acest adevăr în Eclesiastul 9,4 unde spune că omul cât traiește, tot nădăjduiește.
De altfel, speranța, parte a minții, dar și a sufletului nostru, are legătură dierctă cu sănătatea emoțională, iar calitatea acesteia determină sănătatea la modul general. Și ce e mai prețios ca sănătatea? Ralph Valdo Emerson a afirmat: „Prima bogăție a omului este sănătatea”. Ce cuvinte adevărate… Așadar între speranță și sănătatea umană în general rămâne o legătură clară. Însă trebuie recunoscut și faptul că speranțele umane diferă în mare măsură și diversitatea lor are de-a face cu unicitatea, mentalitatea și psihicul individului. Și totuși, consider că există anumite jaloane între care se conformează normalitatea speranței sănătoase umane. continuarea aici […]
