Câteodată mi se întâmplă să cad în genunchi pe podea cu mâinile în sus întrebând: De ce e atât de greu? Nu putea Dumnezeu să traseze un drum exact de urmat? De ce e “calea îngustă” așa de îngustă? Și descurajarea mă cuprinde. Cred că și ție ți s-a întâmplat măcar o dată-n viață. Știu, știu, descurajarea e o unealtă folosită cu succes de Satana. Și totuși, ea există. Mi se pare prea greu de umblat prin „hățișurile” lumii noastre. Harta e uneori inexactă și mă rătăcesc…
Adică, să fim serioși. A fi lumesc nu implică niciun efort. Așa suntem toți, așa ne naștem. Însă, când încercăm să fim buni, toate ni se par grele, ne împiedicăm și cădem… ne lovim mereu de ziduri, de imposibilități, de eșecuri lamentabile. Încerci, încerci și iar încerci… până când?
Biblia spune în Ioan 15,5: ”…despărțiți de Mine nu puteți face nimic.”, iar Ieremia 13:23 spune: „Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul?“ continuarea aici […]
