Picuri grăbiți alunecă-n șiroaie de ploaie. Frunze uscate cad în covoare aurii. Fulgii de nea se lasă purtați de vânt până în grămezi de zapadă. Brize de primăvară duc susurul apelor până la urechile noastre iar cerul înalt formează ecoul perfect pentru cântul păsărilor din condri. Pături întinse de iarbă, de fân, de porumb, de toată roada pământului își scutură frumusețea în văzul nostru. Pomi falnici îngenunchează în fața furtunilor de vară pe când plăpânde flori de august împart parfum îmbătător de rai. Vara este pe sfârșite. Câțiva ciulini împinși de-un vânt tomnatic, aleargă până în vale. Picuri de ploaie alunecă iar grăbiți în șiroaie de ploaie.
Îmi place când mi se zice că mâine va fi mai bine. Dar oare cine știe cum va fi mâine? Că va fi bine sau rău, sau nici rău nici bine. Că o să se întâmple așa cum ți-ai dorit sau chiar din contră. continuarea aici […]
