Comentariu realizat de pastorul Alejandro Bullon
STUDIUL 6 Citirea Cuvantului
In aceasta saptamana vom studia intamplarile din capitolul 8 din cartea Neemia. Zidurile cetatii eau terminate si poporul era fericit si avea un spirit de multumire si lauda pentru lurarile care fusesera facute. In luna a saptea a anului s-a intamplat ceva. Luna a saptea era luna Tisri si era luna cea mai importanta pentru ei deoarece aveau mai multe sarbatori: sarbatoarea trambitelor, Ziua Ispasirii si sarbatoarea corturilor. Neemia 8:1,2 spune: Cand a venit luna a saptea, copiii luiIsrael erau in cetatile lor. Atunci tot poporul s-a strans ca un singur om pe locul deschis dinaintea portii apelor. Au zis carturarului Ezra sa se duca sa ia cartea Legii lui Moise data de Domnul lui Israel. Si preotul Ezra a adus Legea inaintea adunarii, alcatuita din barbati si femei si din toti cei ce erau in stare s-o inteleaga. Era intaia zi a lunii a saptea. Imi place expresia: tot poporul s-a strans ca un singur om. Poporul era fericit si mutumitor fata de Dumnezeu deoarece zidurile fusesera terminate in ciuda opozitiei. Poporul facea asa dupa cum spusese Dumnezeu deoarece in Deuteronom 31:9-13 spune: Cand tot Israelul va veni sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeului tau in locul pe care-l va alege El, sa citesti Legea aceasta inaintea intregului Israel, in auzul lor. Sa strangi poporul, barbatii, femeile, copiii si strainul care va fi in cetatile tale, ca sa auda si sa invete sa se teama de Domnul Dumnezeul vostru, sa pazeasca si sa implineasca toate cuvintele Legii acesteia. Pentru ca si copiii lor, care n-o vor cunoaste, s-o auda si sa invete sa se teama de Domnul Dumnezeul vostru, in tot timpul cat veti trai in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul.” Preotul Ezra a adus Legea in fata poporului. Lectura Legii nu era citirea celor zece porunci deoarece ei au petrecut ore intregi in picioare in piata. Cartile sfinte care existau atunci, cartile lui Moise erau numite Legea. Aceea era Biblia din acele vremi. Atunci nu exista Noul Testament. Ceea ce poporul a facut a fost sa se stranga ca sa citeasca Cuvantul lui Dumnezeu, Legea. Aceasta ne spune ca atunci cand lucrurile merg bine este de folos sa ne aducem aminte de invataturile lui Dumnezeu, nu cumva ca in acele momente sa uitam de Dumnezeu si sa ne mearga rau din nou asa cum s-a intampat cu Israel cand a fost dus in robie. Partea a doua. Aici vom vorbi despre importanta bibliei in viata crestinului. Am explicat inainte ca atunci cand s-a vorbit despre Legea lui Dumnezeu in Neemia nu era vorba despre cele zece porunci, ele erau incluse, bineinteles, dar se referea la cele cinci carti ale lui Moise. In vremea lui Neemia si Ezra, Biblia era formata de acele cinci carti. Inainte de robie poporul se indepartase de Dumnezeu si ca rezultat a suferit, a plans si in tristetea lui si-a dat seama ca s-a indepartat de Cuvantul lui Dumnezeu. De multe ori si in viata noastra vin momente dificile doar pentru a ne da de gandit. Nu vreau sa intelegem ca Dumnezeu provoaca momentele dificile deoarece El nu este autorul a nimic care sa ne faca sa suferim. Durerea si suferinta se nasc in mintea diavolului dar Dumnezeu permite sa trecem prin situatii dificile cu unicul scop de a ne face sa ne trezim, sa reflexionam si sa ne dam seama cum ne administram viata. De multe ori iti vei da seama ca te indepartezi de Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu este imprtanat in viata crestinului. De-a lungul bibliei vom gasi femei si barbati care au invatat sa mearga cu Dumnezeu. Azi se vorbeste mult de ucenicie. Ce este un ucenic? Este un om care a invatat sa mearga cu Dumnezeu, care urmeaza pe Maestru si are dorinta sa fie ca Maestrul. Idealul pentru poporul lui Dumnezeu de azi este sa aiba un caracter asemanator cu al Maestrului. Spiritul profetic spune ca atunci cand caracterul lui Dumnezeu va fi reprodus in poporul Sau atunci Hristos va veni ca sa ne ia acasa. De ce Isus nu a venit? Pentru ca nu avem caracterul Lui si singurul mod de a avea acest caracter este sa-L urmam, sa fim ucenicii Lui. Acest „ a merge cu Dumnezeu” nu este doar teorie, nu este o fraza romantica. A-l urma pe Dumnezeu este o experienta practica care implica trei elemente: studiul Cuvantului lui
Dumnezeu in fiecare zi, nu din cand in cand pentru ca Biblia este ca o hrana. Noi nu mancam de doua, trei ori pe saptamana, ci in fiecare zi si de trei ori pe zi. In viata spirituala este acelasi lucru. Al doilea element al umblarii cu Dumnezeu este sa traiesti in permanenta cu un duh de rugaciune. Nu spun sa ne rugam de doua, trei ori pe saptamana ci sa traim in spirit de rugaciune si indiferent de ceea ce facem sa ne dam seama ca mergem cu Isus. Al treiea element este sa mergem si sa cautam o persoana pentru a o aduce la Isus, sa studiem Biblia cu el si daca nu stim sa-i explicam, sa-l aducem la un grup mic de studiu. Cand faci aceste trei lucruri tu mergi cu Dumnezeu. In vremea lui Neemia, Cuvantul lui Dumnezeu era Pentateucul si poporul se aduna ca sa-L citeasca. Partea a treia. Aici vom vorbi despre predicarea cuvantului. Observa cum se studia in acele timpuri. Voi citi Neemia 8:4-8 Carturarul Ezra statea pe un scaun de lemn ridicat cu prilejul acesta. Langa el, la dreapta, stateau: Matitia, Sema, Anaia, Urie, Hilchia si Maaseia, si la stanga: Pedaia, Misael, Malchia, Hasum, Hasbadana, Zaharia si Mesulam. Ezra a deschis cartea inaintea intregului popor, caci statea mai sus decat tot poporul. Si cand a deschis-o, tot poporul s-a sculat. Ezra a binecuvantat pe Domnul Dumnezeul cel mare, si tot poporul a raspuns ridicand mainile: „Amin! Amin!” Si s-au plecat, si s-au inchinat inaintea Domnului cu fata la pamant. Iosua, Bani, Serebia, Iamin, Acub, Sabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia si levitii lamureau poporului Legea, si fiecare statea la locul lui. Ei citeau deslusit in cartea Legii lui Dumnezeu si-i aratau intelesul, ca sa-i faca sa inteleaga ce citisera. Predicarea lui Ezra a inceput cu o rugaciune de multumire la adresa lui Dumnezeu. In textul de mai sus vedem ca erau 13 oameni cu Ezra care-l ajutau cu citirea Cuvantului si alti 13 oameni care ajutau pe popor sa inteleaga Scripturile citite. Nu stiu cum functiona acest mod de predicare dar este posibil ca cei care ajutau pe Ezra sa fi tinut Legea deoarece pergamentele erau foarte grele si era dificil de tinut doar de catre un om. Ceea ce vreau sa scot in evidenta este ca liderii nu se preocupau doar ca poporul sa citeasca Cuvantul lui Dumnezeu ci sa-l si inteleaga deoarece spune textul ca levitii explicau Cuvantul. Ceea ce ma impresioneaza este ca ei doreau ca poporul sa inteleaga ceea ce citeau. Predicarea nu este ceea ce tu spui ci ceea ce celalt intelege. De aceea predicatorii in loc sa fie preocupati de ce vor spune trebuie sa fie preocupati daca poporul intelege sau nu. Nu spun ca nu trebuie sa fim atenti si sa nu pregatim cu grija predicile. Dar, ce folos sa avem o predica bine documentata si profunda dar care sa nu fie inteleasa de catre oameni? In vremea lui Neemia cei ce predicau erau preocupati ca oamenii sa inteleaga ceea ce se spunea. De aceea predicatorii trebuie sa foloseasca cuvinte simple pe care oamenii sa le poata intelege, trebuie sa folosim ilustratii si sa nu inventam nimic. Eu spun mereu ca un predicator este un rob al Cuvantului. Noi trebuie sa deschidem Biblia, sa citim un text si dupa aceea sa-l explicam intr-o forma asa de simpla incat sa-l inteleaga pana si un copil. Acesta este secretul unei predici puternice si asa se facea pe vremea lui Neemia. Partea a patra. Aici vom vedea reactia poporului la citirea si explicarea cuvantului. Neemia 8:9-12 spune: Dregatorul Neemia, preotul si carturarul Ezra si levitii care invatau pe popor au zis intregului popor: „Ziua aceasta este inchinata Domnului Dumnezeului vostru; sa nu va bociti si sa nu plangeti!” Caci tot poporul plangea cand a auzit cuvintele Legii. Ei le-au zis: „Duceti-va de mancati carnuri grase si beti bauturi dulci si trimiteti cate o parte si celor ce n-au nimic pregatit, caci ziua aceasta este inchinata Domnului nostru; nu va mahniti, caci bucuria Domnului va fi taria voastra.” Levitii potoleau pe tot poporul, zicand: „Taceti, caci ziua aceasta este sfanta; nu va mahniti!” Si tot poporul s-a dus sa manance si sa bea. Si au trimis cate o parte si altora, si s-au inveselit mult. Caci intelesesera cuvintele care li se talcuisera. Nu era sabat dar era o zi sfanta deoarece in calendarul iudeu in afara de sabat zilei a saptea mai existau si zile de sarbatoare care erau considerate sfinte. Adu-ti aminte ca era luna a saptea cand erau atatea sarbatori. La Sarbatoarea Corturilor se aducea aminte de viata pe care a avut-o poporul cand erau prin desert si oamenii se duceau la tara si ridicau un cort ca sa stea in el. Cand s-a citit Cuvantul lui Dumnezeu si a fost explicat poporul a inceput sa planga. De ce? Pentru ca ei au inteles Cuvantul lui Dumnezeu. In Lege era spusa toata istoria omenirii: cum Cain a omorat pe Abel, povestea potopului, povestea turnului Babel si ei si-au dat seama ca fiecare data cand se indeprtau de Dumnezeu aveau de suferit. Poporul a fost atins de Duhul Sfant si s-au emotionat su au plans. Cu ceva timp in urma vorbeau cu un profesor care mi-a spus ca eu nu aveam incredere in sentimente. Eu nu am incredere in sentimente dar omul este facut cu inima si simtaminte. De aceea trebuie sa ajungem cu predicile noastre in casele oamenilor si admir ca in timpul lui Ezra si Neemia era o predicare completa. Ma bucura sa citesc ca ei intelesesera ceea ce se citise. Eu ca predicator nu vreau sa termin o predica pe care poporul sa nu o
inteleaga. De aceea spun: „Doamne, da-mi te rog cuvinte simple si clare ca poporul Tau sa inteleaga ce vrei sa le spun!” Acesta este secretul predicarii Cuvantului lui Dumnezeu. Ajungem la sfarsitul acestui studiu sa vorbim de bucuria lui Dumnezeu cand a vazut reactia poporului. Neemia 8:13-18 A doua zi, capii de familie din tot poporul, preotii si levitii s-au strans la carturarul Ezra ca sa auda talcuirea cuvintelor Legii. Si au gasit scris in Lege ca Domnul poruncise prin Moise ca fiii lui Israel trebuie sa locuiasca in corturi in timpul sarbatorii lunii a saptea. Atunci au trimis sa raspandeasca vestea aceasta in toate cetatile lor si la Ierusalim: „Duceti-va la munte si aduceti ramuri de maslin, ramuri de maslin salbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic si ramuri de copaci stufosi, ca sa faceti corturi, cum este scris.” Atunci poporul s-a dus si a adus ramuri si au facut corturi pe acoperisul caselor lor, in curtile lor, in curtile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea portii apelor si pe locul deschis de la poarta lui Efraim. Toata adunarea celor ce se intorsesera din robie a facut corturi si au locuit in aceste corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, pana in ziua aceasta nu mai facusera copiii lui Israel asa ceva. Si a fost foarte mare veselie. Au citit in cartea Legii lui Dumnezeu in fiecare zi, din cea dintai zi pana la cea din urma. Au praznuit sarbatoarea sapte zile si a fost o adunare de sarbatoare in ziua a opta, cum este poruncit. Aceasta era un fel de tabara care si in ziua de azi se face atunci cand biserica lui Dumnezeu se duce in natura si petrece cateva zile in rugaciune. Aceasta sarbatoare era ca sa le aminteasca ca fusesera peregrini in desert si ca traisera in corturi, dar ei nu mai aveau acest obicei de multa vreme. Acum ca au citit Cuvantul lui Dumnezeu si-au dat seama ca trebuie sa se intoarca la instructiunile lui. Ce frumos este atunci cand oamnii care inteleg Cuvantul sunt gata sa-l asculte. Noi, cei care predicam avem responsabilitatea ca oamenii sa inteleaga voia lui Dumnezeu si acest lucru sa duca poporul la ascultare. Dumnezeu sa ne binecuvinteze!
Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea
www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com
