Studiul 10 – Comentariu de Alejandro Bullon

Views

                                                          STUDIUL 10                              Inchinarea la Dumnezeu atunci si astazi
Solomon a spus ca exista o vreme penru toate: este o vreme pentru munca si o vreme pentru a sarbatori. Poporul Israel terminase de reconstruit Templul si zidurile cetatii si facusera aceste lucruri in timpuri dificile cand dusmanii le stateau impotriva. Dar ei izbutisera cu ajutorul lui Dumnezeu si acum venise momentul sa multumeasca lui Dumnezeu. Intotdeauna trebuie sa multumim lui Dumnezeu pentru minunile pe care le infaptuieste in viata noastra. Israel avea obiceiul sa inchine lucruri lui Dumnezeu ca Templul, un zid al cetatii sau chiar  o casa pe care o construisera. Acest moment era o sarbatoare mare si deosebita insotita de cantece, ospete, sacrificari de animale, bucurie si curatirea poporului. David a stabilit aceasta practica a sacrificarii animalelor in timpul ceremoniei de inchinare si apoi conducatorii poporului au urmat exemplul, asa ca nu exista ceremonie de inchinare fara sacrificari de animale. Sa citim Neemia 12:27-29   La sfintirea zidurilor Ierusalimului au chemat pe leviti din toate locurile in care locuiau si i-au adus la Ierusalim, ca sa praznuiasca sfintirea si sarbatoarea cu laude si cantari, in sunet de chimvale, laute si harpe. Fiii cantaretilor s-au strans din imprejurimile Ierusalimului, din satele slujitorilor Templului, din Bet-Ghilgal si din tinutul Ghebei, si din Azmavet; caci cantaretii isi zidisera sate imprejurul Ierusalimului. Ca sa comentez acest text trebuie sa spun un lucru mai intai: levitii se dedicau diferitelor activitati care aveau de-a face cu diferite aspecte spirituale ale vietii poporului. Unii dintre leviti erau cantareti, altii se ingrijeau de curatenie in Templu, altii faceau sacrificari, etc… . Marele Preot era cel care slujea in Sfanta Sfintelor in Ziua Ispasirii. Fiecare dintre leviti  avea o slujba si erau unii care se ocupau doar cu inchinarea prin muzica. Acestia erau urmasii lui Asaf care este autorul catorva psalmi. Muzica era o lucrare deosebita si existau oameni care erau dedicati acestei lucrari. Instrumentele lor erau chimvale, laute si harpe. Azi putem spune ca aceste instrumente nu mai exista sau au echivalent in pian, etc… . Poporul era fericit si Dumnezeu la randul Lui era multumit cu inchinarea pe care poporul i-o aducea. Astazi traim vremuri cand avem multe probleme din cauza muzicii. Eu nu voi apara un stil al muzicii sau altul. Sunt stiluri care sunt exclusiv pentru inchinare si exista stiluri de muzica care nu imi plac. Trebuie sa aceptam faptul ca in muzica ritmul se schimba de la o cultura la alta si de la o generatie la alta. Pe vremea cand eu eram copil si adolescent era un stil de muzica care imi placea si imi place si astazi. Copiii mei insa  nu au aceiasi cultura muzicala, exista alti compozitori si eu cred ca ei sunt la fel de crestini ca mine, se inchina lui Dumnezeu la fel ca si mine si iubesc pe Dumnezeu la fel ca mine. De aceea eu cred ca cel mai bun instrument pentru inchinare nu este un instrument muzical ci inima.           Partea a doua. Versetul 12:30 spune:   Preotii si levitii s-au curatat si au curatat si pe popor, portile si zidul.  Acest lucru este interesant deoarece vedem ca pentru Israel timpul de inchinare nu era numai momentul de cantare cand se emotionau ci si momentul de curatire. Cuvantul curatire este nisdad, acelasi care se foloseste in Daniel 8:14 unde se spune ca Sanctuarul va fi curatit. Curatirea Sanctuarului era o zi  de judecata in Israel, o zi de cercetare, de introspectie si de consacrare. Aceasta ar trebui sa fie atitudinea tuturor acelora care sunt adevarati inchinatori deoarece nu ne inchinam numai cu gura ci si cu inima. Pentru a intelege mai bine acest lucru trebuie sa citim 1 Ioan 1:7-9  Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.
Acest lucru este interesant deoarece daca tu te consideri un frate care are in minte binele bisericii, un frate care spune ca ritmurile lumii au intrat in biserca si vrei sa mergi cu Dumnezeu, primul lucru care trebuie facut este sa avem partasie unii cu altii. Daca incepm sa atacam pe ceilalti trebuie sa verificam idea noastra despre ceea ce inseamna sa umblam in lumina dupa cum Hristos este in lumina. Aici ni se vorbeste despre natura noastra pacatoasa si din cauza acesteia trebuie sa ne curatim inainte de a ne inchina sau chiar in timpul inchinarii pentru ca toti am pacatuit. Biblia spune ca nu este nici unul neprihanit si Ioan spune ca daca noi credem ca nu avem pacat ne inselam. Din momentul in care Adam si Eva au pacatuit toti venim pe lume cu o natura pacatoasa si chiar daca ne pocaim vom trai cu aceasta natura pana in momentul revenirii Domnului Isus. Toti pacatuim si toti avrm nevioe sa ne inchinam si sa facem din acest moment de inchinare un moment de curatire si nu de critica. Cand noi mergem la Isus el ne iarta si ne schimba, ne curateste. Care ar fi avantajul ca Isus sa ne ierte daca noi continuam sa traim in pacat? Totul este relationat cu inchinarea deoarece atunci cand tu te inchini prin cantare nu spui doar niste vorbe ci spui o rugaciune si te consacrezi lui Dumnezeu.            Partea a treia. Aici vedem ca poporul Israel cu ocazia dedicarii zidurilor avea doua mari coruri. O parte a serviciului de inchinare a lui Nemiia a fost sa creeze doua coruri pentru a  aduce multumiri si glorie lui Dumnezeu. Aceste doua coruri strabateau cetatea cantand cu instrumente. Incepeau in acelasi loc si apoi se separau. Unul din ele era dirijat  de Ezra care mergea inainte si celalalt era dirijat de Neemia. Cele doua coruri se reuneau la final si intrau in Templu. Preotii care sunau din trambite inchideau ceremonia. Cand ajungeau in Templu se opreau unul in fata celuilalt. Era o slujba de inchinare frumoasa si bine organizata. Ceea ce trebuie sa ne aducem aminte este ca  in timp ce corurile cantau poporul nu se limita sa asculte muzica ca sa spune dupa aceea: ce frumos! In timp ce corurile cantau ei se rugau. Aceasta este atitudinea corecta pentru inchinare. Muzica nu este ca sa ne inchinam omului ci lui Dumnezeu. Este greu sa intelegem acest lucru intr-o lume in care omul se inchina omului. In Apocalipsa spune: Temeti-va de Dumenzeu si dati-i slava….. si inchinati-va Aceluia care a facut cerurile, pamantul si izvoarele marilor.”  Problema este ca noi traim in vremea celebritatilor si adoram oameni celebrii. Noi trebuie sa ne inchinam lui Hristos .           Partea a patra. Aici vom vedea importanta sacrificiilor in inchinarea pe care o aduce poporul. Sa vedem ce zice Neemia 12:43  In ziua aceea, s-au adus multe jertfe si a fost mare bucurie, caci Dumnezeu daduse poporului o mare pricina de bucurie. Se bucurau si femeile si copiii, si strigatele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau pana departe.        Sacrificiul si bucuria existau pentru ca Dumnezeu exista si ii recrease cu mare bucurie. Sa vorbim putin despre sacrificiul de animale.  Tema centrala a Bibliei este Evanghelia, vestea cea buna ca in ciuda faptului ca am cazut in pacat si suntem condamnati la moarte, exista salvare pentru noi. O tema care in Biblie merge in paralel cu Evanghelia este sacrificarea  animalelor. Nu exista Evanghelie fara sacrificiu, nu exista mantuire fara dedicare. Ce este sacrificiul? Cand ne gandim la sacrificiu primul lucru care ne vine in minte este moartea si varsarea de sange a unui animal si asa este. Numai ca sensul cuvantului sacrificiu in ebraica este sa te apropii. In greaca cuvantul sacrificiu exprima ideea unui cadou oferit cu dragoste. Sti ca prima data cand gasim ideea de sacrificiu in Biblie este in Geneza 3:21 Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele si i-a imbracat cu ele.      In acest verset exista ideea sacrificiului. Nu ni se spune ca un miel ar fi fost sacrificat, dar de unde ar fi putut sa scoata piele pentru imbracaminta lor? Ideea principala nu este moartea ci scopul pentru care se moare. De ce se ascundeau Adam si Eva? Pentru ca erau goi. Atunci ideea sacrificiului este sa ne aduca din nou acasa la Tatal. Dumnezeeu te iubeste, nu conteaza ceea ce ai facut si nu se va odihni pana ce nu vei fi din nou in bratele Lui. A fost necesar ca Hristos sa moara pentru aceste lucruri dar obiectivul final al lui Hristos nu era moartea pe cruce, ci pocainta omului. De aceea Isus mijloceste pentru tine si Duhul Sfant lucreaza in permanenta in inima ta. In vremea lui Ezra o parte a inchinarii era sacrificarea animalelor pentru ca o parte din fiecare moment de inchinare trebuie sa fie Hristos, moartea Lui pe cruce, ceea ce a facut ca sa ne salveze, felul in care s-a daruit pe sine ca sa ne aduca inapoi. De aceea nu poate exista inchinare fara Hristos, nu poate exista dedicare fara Hristos, nu poate exista ceremonie de casatorie fara Hristos, nimic nu poate exista fara  Hristos. Centrul vietii crestine este Hristos.           Ajungem la sfarsitul acestui studiu si citim Neemia 12:44 In ziua aceea, s-au randuit oameni care sa
privegheze asupra odailor care slujeau de camari pentru darurile de mancare, cele dintai roade si zeciuieli. Ei au fost insarcinati sa adune in ele, din tinutul cetatilor, partile hotarate de Lege preotilor si levitilor. Caci Iuda se bucura ca preotii si levitii erau la locul lor,        Sunt multe lucruri de spus si nu am timp suficient sa acopar toate aspectele. In primul rand existau existau camari pentru zecime deoarece in acele timpuri zecimea se dadea si in produse. Ideea pe care o scoatem de aici este ca tu nu poti sa administrezi zecimea cum vrei, nu poti sa separi zecimea, sa spui ca apartine lui Dumnezeu si sa o distribui dupa cum crezi de cuviinta. Nu este in atributia noastra sa administram zecimea pentru ca ea este a Domnului. Zecimea se aducea la Templu si cei care se ocupau de ea erau Levitii si o foloseau pentru intretinerea preotilor, intretinerea Templului, etc… . In al doile rand  zecimea  era expresia bucuriei mantuirii. Ca sa fi fidel daruirii zecimii trebuie sa intelegi mai intai ceea ce a facut Evanghelia in viata ta si pentru asta trebuie sa vezi esenta Evangheliei. Evanghelia nu este o serie de norme pe care trebuie sa le indeplinesti ci o experienta de comuniune cu Hristos, o experienta care iti da bucurie si rezultatul acestei bucurii este sa dai lui Dumnezeu ce este al Lui. In al treilea rand trebuie sa avem foarte mare grija deoarece in ziua de azi vin multi oameni care lovesc in biserica, care critica pe lideri si organizarea bisericii si apoi cer bani pentru ei. Acesti oameni nu au inteles Evanghelia si nu au inteles ce reprezinta biserica si spiritul de critica este introdus in biserica. Rezultatul este ca tot ceea ce auzim este condamnare, critica si judecata pentru ceea ce a spus cineva sau pentru ceea ce nu a spus si rezultatul este disparitia comuniunii noastre cu Hristos. Daca tu i-ai dat cu adevarat viata lui Isus, El este capul si biserica este trupul. Serva Domnului spune ca Dumnezeu nu conduce un om aici si pe altul in alta parte, nu conduce ramuri separate ci conduce totul. Acest tot poate fi slab si cu defecte dar este obiectul iubirii lui Dumnezeu si nu trebuie criticat. Biserica lui Dumnezeu pe acest pamant nu este perfecta dar merge in fiecare zi spre acea perfectiune pe care Domnul a pregatit-o.           Domnul sa te binecuvinteze din belsug!
Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea                                                                      www.7adventist.com/studiu/lectiuneazs@yahoo.com  

Studiul 10 – Comentariu de Alejandro Bullon

Despre autor
-