Views

Comentariu realizat de pastorul Alejandro Bullon

STUDIUL 2
In mijlocul sfesnicelor

Studiul din aceasta saptamana il prezinta pe Domnul Isus in Sanctuarul din cer mergand printre sfesnice si prezentand mesaje de incurajare, mustrare si avertizare pentru bisericile din toate timpurile simbolizate de cele 7 biserici din Asia mica. Vom incepe prin a citi Apocalipsa 1:9
Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt partas cu voi la necaz, la Imparatie si la rabdarea in Isus Hristos, ma aflam in ostrovul care se cheama Patmos, din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturiei lui Isus Hristos.
In acest text Ioan se prezinta ca frate si partas cu noi la necaz. Acest lucru este impresionant deoarece, atunci cand necazul vine in viata noastra, credem ca suntem singurii care suferim din lume. Ioan spune insa ca si el sufera, si atat timp cit suntem pe acest pamant plin de pacat, durerea ne poate atinge de multe ori. Durerea nu este doar rodul pacatului nostru sau a deciziilor noastre gresite. Ioan nu facuse rau nimanui. Care fusese vina lui? De ce se gasea abandonat in acea insula pustie? Chiar el spune ca era acolo pentru Cuvantul lui Dumnezeu si marturia lui Isus. Asta inseamna ca si fidelitatea noastra fata de Dumnezeu ne poate aduce durere si suferinta. Poate ca in acest moment suferi chiar pentru ca esti fidel principiilor lui Dumnezeu, dar Isus a facut o promisiune care se gaseste in Matei 5: 10-12
10. Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este Imparatia cerurilor!
11. Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra!
12. Bucurati-va si inveseliti-va, pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri; caci tot asa au prigonit pe prorocii care au fost inainte de voi.
Acum Ioan, singur pe insula Patmos, ia aceasta promisiune pentru sine. Sa vorbim putin de aceasta insula. Patmos este o insula mica in marea Egee, cu froma de semiluna si o marime de 72 Km aproximativ. Datorita topografiei si locatiei ei, guvernul roman folosea aceasta insula ca loc ideal pentru a exila pe criminali. Dupa cum spune istoricul roman Tacitus, exilul in insulele ca Patmos era o forma obisnuita de pedeapsa in secolul intai. Persoana care era exilata pierdea onoarea, bunurile si era pedepsit fizic cu munca silnica. Poate ca Ioan nu avea parte chiar de toate aceste lucruri, dar exilul era teribil pentru un om de varsta lui, avea aproape 99 de ani. De aceea, atunci cand Ioan incuraja pe toti acei frati care sufereau, sa se mentina fermi, nu o facea dintr-o pozitie de comoditate, deoarece si el avea parte de aceiasi lupta si aceiasi soarta ca si ceilalti. Multi crestini din diferite parti ale lumii sufera astazi aceiasi rusine si persecutie pe care au suferit-o acei credinciosi din antichitate din cauza fidelitatii fata de Hristos. Fara indoiala, cei care traim in acesta parte a lumii, nu avem parte de acelasi tip de persecutie dar suntem pusi la proba de materialism, iar acest lucru este periculos deoarece ne conduce la obisnuinta, la mediocritate spiriruala. Si noi putem sa trecem prin diferite incercari chiar daca nu suntem persecutati, dar poate tu suferi azi pentru ca ai pierdut o slujba sau cineva te-a calomiat pentru convingerile tale crestine, etc… . Tu chiar poti sa suferi pentru ca exista frati din biserica care te critica deoarece vrei sa fi fidel principiilor lui Dumnezeu. Ce trist! In lipsa unei persecutii externe avem persecutii interne si lipsa de unitate, in timp ce cei care au suferit persecutii externe de-a lungul timpului au experimentat unitatea. Poate ca avem si noi nevoie sa fim persecutati ca sa experimentam adevarata unitate, deoarece istoria a demonstrat ca, de fiecare data cand biserica a fosr persecutata s-a unit din ce in ce mai mult.
Partea a doua. Aici vedem cand a primit Ioan viziunea. Apocalipsa 1:10 spune:
In ziua Domnului eram in Duhul. Si am auzit inapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trambite,
Declaratia lui Ioan este clara: el a primit viziunea sambata. Sambata este ziua Domnului. Domnul Isus a spus astfel in Matei 12:8
Caci Fiul omului este Domn si al Sabatului.
Acest lucru nu face decat sa confirme ceea ce s-a spus in Isaia 58:13
Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii,
Este clar aici ca ziua Domnului este sambata si este clar ca in acea zi Ioan cauta prezenta Domnului, si in timp ce se bucura de o partasie stransa cu El, a avut acea viziune. De aceea acest pasaj implica faptul ca vom fi mai pregatiti sa-L ascultam pe Dumnezeu atunci cand ne vom dedica inchinarii. Inchinarea este una dintre activitatile principale pe care le vom vedea pe parcursul cartii Apocalipsei. De aceea spunem ca biserica de pe pamant nu este niciodata mai aproape de cer, decat atunci cand se inchina lui Dumnezeu asa cum trbuie. De aceea, atunci cand suntem in Duhul, experimentam o pregustare a cerului asa cum a facut-o Ioan. Este important totusi sa mentionam cateva detalii despre inchinare. In zilele noastre, multi confunda inchinarea cu muzica: un echipament bun de sunet, o coregrafie eleganta. Cred ca aceste lucruri sunt inchinare sau cel putin ajuta la aceasta. Eu nu vreau sa minimalizez importanta acestor lucruri dar este evident ca Ioan nu avea asa ceva atunci cand se inchina lui Dumnezeu in Duhul si a avut viziunea in care a vazut gloria lui Dumnezeu. Acelasi lucru il putem spune si despre fratii nostrii care sunt persecutati. Ei nu au instrumentele pe care la avem noi. Concluzia logica este ca toate aceste lucruri sunt acesorii ale adevaratei inchinari, dar in multe cazuri pot sa dvina un mijloc de distragere a atentiei in loc de ajutor la inchinare. Studiul cartii Apocalipsa ne va ajuta sa ne inbunatatim inchinarea noastra, pentru ca ne va arata exemplul unor persoane sau fiintele din cer care se inchina lui Dumnezeu si vom vedea ca inchinarea lor este cu adevarat bogata deoarece Il cunosc bine pe Dumnezeu si Il asculta. Acesta este probabil domeniul unde noi toti trebuie sa crestem si sa fim mai buni.
Partea a treia. Aici vom studia viziunea pe care a avut-o Ioan despre Domnul Hristos in Sanctuar. Sa citim Apocalipsa 1:12-13
12. M-am intors sa vad glasul care-mi vorbea. Si, cand m-am intors, am vazut sapte sfesnice de aur.
13. Si, in mijlocul celor sapte sfesnice, pe Cineva care semana cu Fiul omului, imbracat cu o haina lunga pana la picioare si incins la piept cu un brau de aur.
Aceasta este aceiasi scena descrisa de Daniel care vede pe Domnul Isus in Sanctuar cand se pregateste sa inceapa judecata de cercetare. Va veni un moment in care toti vom fi chemati la judecata. Hristos nu este doar Mielul care moare pentru pacatul lumii, ci si avocatul care pledeaza in favoarea acelora care au aceptat sacrificiul Lui. Judecata nu trebuie sa sperie pe nimeni, deoarece Marele nostru Preot este Hristos. In viziunea lui Ioan, Domnul merge printre sfesnice. Ce sunt sfesnicele? In Apocalipsa 1:20
Taina celor sapte stele pe care le-ai vazut in mana dreapta a Mea si a celor sapte sfesnice de aur: cele sapte stele sunt ingerii celor sapte biserici; si cele sapte sfesnice sunt sapte biserici.
Sfesnicele sunt un simbol al celor 7 biserici din Asia, care la randul lor sunt un simbol al bisericii lui Dumnezeu de-a lungul istoriei si noi stim ca biserica este formata din crestini. Tu faci parte din biserica lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa mearga prin biserica Lui si cu biserica Lui, printre copiii Lui. Aceasta a fost intotdeauna dorinta lui Dumnezeu, inca din vechiul testament cand El a spus urmatoarele in Levitic 26:12
Voi umbla in mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, si voi veti fi poporul Meu.
Aceasta imagine a Marelui Preot miscandu-se printre sfesnice este elocventa deoarece in Israel preotul se misca in fiecare zi printre sfesnice ca sa aiba grija ca nicio lumanare sa nu se stinga, el schimba uleiul in fiecare zi. Acest lucru ne vorbeste de purtarea de grija a lui Dumnezeu care merge printre copiii Sai in biserica, ca niciun crestin sa nu moara in experienta lui spirituala, ca niciun crestin sa nu-si piarda capacitatea de a lumina in lumea aceasta plina de intuneric.
Partea a patra. Aici vom vedea mesajul lui Isus pentru bisericile din toate timpurile. In capitolele 2 si 3 din Apocalipsa, gasim sapte mesaje diferite pentru sapte biserici diferite de pe teritoriul Asiei mici. Aceste scrisori trebuiesc interpretate in trei feluri: in primul rand trebuie tinut cont de aspectul istoric. Aceste scrisori au fost scrise pentru sapte biserici reale din acele timpuri: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodiceea. Au fost 7 orase unde existau biserici crestine. Astazi majoritatea acestor orase sunt ruine. Dar acele biserici au fost reale cu probleme spiriruale reale, iar scrisorile lui Ioan au avut ca scop original sa ajute pe fratii din acele biserici sa-si rezolve problemele. Dar mai exista si un al doilea aspect in interpreatrea acestor scrisori. Ele mai au si un sens profetic. Dovada este ca, existand mai multe alte biserici Dumnezeu a ales pe acestea 7 pentru a descrie caracteristicile bisericii Sale de-a lugul diferitelor perioade ale istoriei.
In cele din urma aceste scrisori au un mesaj spiritual care se aplica bisericii lui Dumnezeu in oricare moment al istoriei. Biserica a avut mereu dificultati spirituale. Spre exemplu in biserica tu vei gasi una sau mai multe caracteristici scrise in aceasta carte. Profetic vorbind, traim in perioada Laodiceei, dar daca analizam cu atentie, vom vedea ca toate caracteristicile acestor scrisori se reflecta intr-un mod sau altul in biserica de azi. Asa ca, in loc sa fim preocupati doar de istorie, trebuie sa luam fiecare scrisoare ca un mesaj personal si trebuie sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne corecteze acolo unde avem nevoie sa fim corectati.
Ajungem la sfarsitul acestui studiu sa vorbim de mesajul catre biserica din Efes, adica prima scrisoare. Celelalte 6 le vom studia saptamana viitoare. Mesajul catre biserica din Efes incepe cu o descriere a bisericii, Apocalipsa 2:2 spune
„Stiu faptele tale, osteneala ta si rabdarea ta, si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli, si nu sunt, si i-ai gasit mincinosi.
Aici vorbeste de ucenicii falsi si pseudoreformatorii care au existat in toate timpurile chiar si in timpul bisericii Efes. Numai ca in acea perioada nu existau retele sociale. Imagineaza-ti daca lucrurile ar fi fost ca astazi! Lucrul bun in acea biserica este ca nu credeau in acei falsi ucenici. Isus le spune: „ Eu stiu faptele tale”. Nu exista nimic ascuns in ochii lui Dumnezeu, El stie totul: faptele noastre, gandurile noastre, sentimentele noastre, greselile noastre dar si durerile noastre. Acesta este un lucru minunat. Noi nu suntem niste oamneni abandonati in aceasta lume, El stie cine suntem si ce simtim. Apocalipsa 2:3 spune:
Stiu ca ai rabdare, ca ai suferit din pricina Numelui Meu si ca n-ai obosit.
In traducerea in spaniola spune: Stiu ca esti perseverent. Un om in apele marii, dus de val in orice parte nu este perseverent. Dar unul care se agata de o stanca poate fi perseverent. Hirstos este stanca si nu este decat un mod prin care sa poti fi perseverent si acesta este sa te prinzi de Domnul Hristos. Totusi nu toate sunt bune in biserica Efes. Versetul 4 spune:
Dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai.
Acest lucru este teribil. Ce inseamna sa-ti pierzi dragostea dintai? Iti aduci aminte cu ce bucurie mergeai la biserica la inceputul experientei tale crestine? Iti aduci aminte cum studiai biblia in fiecare zi si inima ta era plina de cantec? Cel mai rau lucru care se poate intampla este tocmai sa nu perseveram, sa plutim ca o barca in deriva. Prima dragoste a inceput sa dispara putin cate putin. Domnul Isus spune: Adu-ti aminte de unde ai cazut”. Aceasta expresie ne duce cu gandul la Lucifer. Este posibil ca noi sa fi cazut, sa nu ne dam seama si sa credem ca totul este bine doar pentru ca mergem la biserica odata pe saptamana, pentru ca activam la cor sau avem vreo slujba? Dar unde este acea vibratie, acel foc care ardea in inimile noastre? De aceea serva Domnului spune sa ne consacram lui Dumnezeu in fiecare dimineata si aceasta sa fie prioritatea noastra. Trebuie sa incepem din nou in fiecare zi, sa-I spunem lui Dumnezeu ca ieri am gresit si nu vrem sa ne mai gandim la aceasta, dar dorim sa ne consacram astazi. Daca in fiecare zi vei face acest lucru, prima ta dragoste va ramane vie si vei putea sa fi util pentru Dumnezeu. Domnul sa te ajute ca in acest an sa-ti propui teluri noi pe care sa le atingi cu ajutorul lui Dumnezeu, sa traiesti o viata de rugaciune si studiu zilnic si sa aduci o persoana la Hristos, deoarece facand aceste trei lucruri tu ramai prins de stanca care este Isus, si rezultatul va fi o viata de perseverenta iar prima ta dragoste va ramane vie.
Domnul sa te binecuvinteze din belsug!
Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea
www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com

St2 In mijlocul sfesnicelor- Comentariu de Alejandro Bullon

Despre autor
-