Comentariu realizat de pastorul Alejandro Bullon
STUDIUL 12
Organizatia bisericii si unitatea
In aceasta saptamana vom studia un lucru inteles gresit de unii crestini: rolul organizatiei sau ceea ce noi numim structura bisericii. Primul lucru pe care trebuie sa-l intelegem este ca mantuirea nu vine de la biserica ci doar de la Hristos. Suntem mantuiti prin harul lui Isus, biserica nu administreaza mantuirea, nu este ea cea care spune cine va fi mantuit si cine nu. Dar din alt punct de vedere, biserica nu este doar o inventie umana, este o idee divina. Hristos compara biserica Sa cu un trup orgnizat unde fiecare mambru are o functie si unde exista o ordine totala. Ar fi o tragedie daca intr-un trup urechea ar vrea sa fie ochi, sau daca nasul ar vrea sa fie gura, sau daca piciorul drept ar vrea sa mearga la plaja si cel stang ar dori sa mearga in directie contrara. Toate fiintele vii au nevoie de organizare. Anarhia unde fiecare face ce vrea, este diabolica. Biserica are si ea nevoie de un corp organizat. Metafora „trupul lui Hristos” care simbolizeaza biserica, are in vedere mai multe aspecte ale bisericii si ale relatiei dintre Hristos si noi. Ca si trup al lui Hristos, biserica depinde de El pentru existenta. Domnul Hristos este capul bisericii, spune in Coloseni 1:18 si Efeseni 1:22. Hristos este sursa vietii bisericii, fara El biserica nu ar exista. Biserica isi primeste identitatea de la Hristos, o primeste si nu creeaza. Isus este fundamentul si creatorul doctrinelor si invataturilor bisericii. Hristos si Cuvantul Sau sunt ceea ce definesc biserica. In Efeseni 5: 23-27 Pavel foloseste relatia intre sot si sotie pentru a ilustra tipul de relatie care exista intre Hristos si biserica Sa. Care este ideea principala a acestei relatii intre Hristos si biserica? Hristos este autoritatea suprema a bisericii iar biserica este trupul Lui pe care El il iubeste din toata inima. De aceea recunoasterea lui Hristos ca si cap al bisericii, ne va ajuta sa ne aducem aminte cui apartine loialitatea noastra. Domnului si numai Lui. Organizatia trebuie sa fie subordonata autoritatii lui Isus care este adevaratul lider al bisericii noastre. Serva Domnului spune in Hristos Lumina lumii: „ Biserica este cladita pe Hristos, ca temelie a ei; ea trebuie sa asculte de Hristos capul ei. Nu trebuie sa fie stapanita de om si nici sa depinda de om. Multi pretind ca un anumit loc in biserica le da autoritatea de a dicta ce trebuie sa creada si ce trebuie sa faca ceilalti oameni. Dumnezeu nu aproba aceasta pretentie. Mantuitorul declarara: „ voi toti sunteti frati” . Toti suntem expusi ispitei si supusi greselii. Nu ne putem increde in nicio fiinta marginita pntru a ne conduce. Temelia credintei este prezenta vie a Domnului Histos in biserica. In aceasta poate sa se increada si cel mai slab, iar aceia care se socotesc cei mai tari se vor dovedi cei mai slabi, daca nu fac din Hristos ajutorul lor”. In aceasta declaratie exista niste ganduri interesante. Unul este ca Hristos este capul Bisericii iar oamenii indeferent de pozitia pe care o au in cadrul bisericii trebuie sa stie ca nu sunt infailibili, de aceea biserica lucreaza cu comisii si adunari administrative, iar intr-o comisie nu se face voia unui singur om si acest lucru trebuie sa-l intelegem noi. Nu se merge la o comisie sa se faca ceea ce doreste liderul, iar noi trebuie sa avem curaj sa ne spunem parerea chiar daca este total diferita de aceea a liderului, dar in cele din urma se supune la vot si cand majoritatea a luat o decizie toti chiar si cei care au avut o pozitie contrara trebuie sa acepte decizia luata. Asa lucreaza biserica si asa putem spune ca Hristos conduce biserica prin oamenii de la comisie. Dar acesti oameni trebuie sa fie intelepti si sa ia decizii intelepte.
Partea a doua. Aici vom vedea problema autoritatii in biserica. Cine are autoritatea? Ce inseamna autoritate? Sa citim Matei 20: 26,27 „ Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi sa va fie rob”. Presedintele, trezorierul, etc… . Domnul Isus nu a spus ca nu ar trebui sa-ti doresti sa fi primul, ci El a venit sa ne orienteze si sa ne arate care este motivatia corecta pentrua a dori sa fi primul. Aceste cuvinte le-a spus intr-o zi in drum spre Capernaum. Ucenicii megeau pe drum si vorbeau despre cine ar trebui sa fie primul. Marcu spune in capitulul 9: 33-35 „ Apoi au venit la Capernaum. Cand era in casa Isus i-a intrebat: despre ce vorbeati unul cu altul pe drum? Dar ei taceau, pentru ca pe drum se certasera intre ei, ca sa stie cine este cel mai mare. Atunci Isus a sezut jos, a chemat pe cei doisprezece si Le-a zis: Daca vrea cineva sa fie cel dintai trebuie sa fie cel mai de pe urma din toti si sjujitorul tuturor!” Este evident ca ucenicii erau confuzi cu privire la cine trebuie sa fie primul. Ei doreau postul de presedinte si credeau ca a fi cel mai mare nu avea nimic in comun cu umilinta crestina. De aceea ei au ramas in urma pentru ca se simteau tentati sa discute un lucru despre care ei stiau in adancul inimii lor ca era gresit. Invatatorul si-a dat seama de acest lucru. El cunostea intentiile inimilor lor si cand au ajuns in casa i-a reunit pentru a discuta problema. La intrebarea „despre ce vorbeati pe drum” ei au ramas tacuti, pentru ca stiau ca vorbisera despre cine ar trebui as fie cel dinati, se simteau vinovati. Ce le-a spus invatatorul, era ca problema consta in motivatia pe care o aveau. Ucenicii Domnului Isus, la fel ca multi oameni in ziua de azi, credeau ca a fi presedinte inseamna sa ocupi un loc privilegiat, sa dai ordine si sa ai avantaje pe care majotitatea nu le au. Domnul Isus le-a spus ca nu era nimic rau in a dori sa fi lider daca aveai ideea corecta despre ceea ce inseamna sa fi lider. „Daca vrea cineva sa fie primul, sa fie cel din urma”, le-a spus Isus. In acesta declaratie gasim teologia conducerii. Isus nu a spus ca dorinta de a fi lider este un pacat, ci le-a aratat ca trebuiau sa aiba motivatia adecvata. Daca vrei sa fi lider ca sa comanzi ai gresit. Daca vrei sa fi lider pentru a avea privilegii, ai gresit. Daca vrei sa fi lider pentru a iubi oamenii si ai sluji, ai motivatia corecta pentru ca a fi lider inseamna a iubi si a sluji. Domnul Isus a fost cel mai mare lider din istoria lumii pentru ca nimeni nu a iubit si nu a slujit ca El. Viata Lui a fost o inspiratie pentru milioane de oameni. El a distrus parametrii stabiliti de societatea in care traia si a cucerit cu dragostea Lui milioane de inimi. Din acesta perspectiva sa fi primul nu inseamna sa obligi, ci sa inpiri, nu insemna sa comanzi, ci inseamna sa faci ca oamenii sa aiba dorinta de a realiza lucruri mari. Cel care este lider trebuie sa fie capabil sa iubeasca si sa poata fi iubit in asa fel incat oamenii sa-si doreasca sa-l urmeze pana la final, asa cum au urmat pe Isus.
Partea a treia. Aici vedem ca, in timp ce omul este peregrin pe acest pamant are tendinta de a se indeparta de instructiunile divine. In 2 Timotei 4:1-4 spune: „ Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece vii si mortii si pentru aratarea si Imparatia Sa: propovaduieste Cuvantul, staruieste asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura. Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invataturi dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite”. Aici Pavel spune ca pe masura ce ne apropiem de venirea Domnului Hristos, vor veni barbati si femei care vor dori sa auda invataturi dupa poftele lor, isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite. De aceea Pavel il sfatuieste pe Timotei ca lider spiritual, sa predice cuvantul, sa insiste asupra lui la timp si ne la timp, sa mustre, sa certe, sa indemne cu toata blandetea si invatatura. Problema ar fi putut exista atunci cand Timotei, dorind sa aiba grija de acea invatatura „ sanatoasa” in realitate sa aiba grija de o parere personala si sa compromita toata biserica cu atitudinea lui. Deoarece cuvantul este biblia, Sfanta Scriptura si invataturile sunt acelea care se gasesc acolo, nu ceea ce eu cred. Sunt cel putin zece lucruri clare si explicite care sunt rezumatul Legii sfinte a lui Dumnezeu. Exista si alte teme paralele cu aceste zece principii, care sunt eterne si nu necesita discutii. Societatea se poate schimba dar principiile sunt eterne. Dar, atunci cand incepem sa confundam pricipiile cu problemele culturale, incep sa se creeze disensiuni si merge impotriva unitatii bisericii. Astazi traim zile in care suntem mai predispusi sa ascultam de povestile oamenilor decat de Cuvantul lui Dumnezeu. Vrem sa fim corecti din punct de vedere politic dar nu vrem sa fim autentici din punct de vedere biblic si toti cei care vor sa apere principiile biblice sunt numiti ignoranti, conservatori si fanatici. Nu este asa pentru ca invaturile bilbice nu sunt demodate. Trebuie sa ramanem loiali Cuvantului lui Dumnezeu si sa nu confundam ce spune biblia cu ceea ce cred eu ca om.
Partea a patra. Aici vom vorbi despre disciplina. Acesta este un lucru delicat deoarece traim in timpuri in care nu este corect din punct de vedere politic sa vorbim despre disciplina, dar poporul lui Dumnezeu trebuie sa fie corect sub aspect biblic, nu politic. Bilbia in acelasi timp in care spune ca Dumnezeu este iubire spune si ca Dumnezeu este dreptate, iar dreptatea nu insemna ca omul poate sa faca ce vrea, ci sa faca ce este drept si aici ne intorcem la dreptate. Ce este dreptatea? Biblic, dreptatea este o persoana. Ieremia 23:6 spune: „ in vremea Lui, Iuda va fi mantuit si Isralul va avea liniste in locuinta lui; si iata Numele pe care Il vor da: „ Domnul Neprihanirea noastra”. Este evident ca Isus Hristos este neprihanirea noastra si toti aceia care doresc sa vorbeasca de neprihanire trebuie sa vorbeasca de Isus si de invataturile Lui. Ce a spus Isus de disciplina? El a vorbit de dragoste, dar a vorbit si de disciplina. Noua ne place foarte mult sa cautam versetele care vorbesc de dragoste dar, intr-un mod inconstient, ascundem versetele care vorbesc de disciplina. Matei 18: 15-18 spune: „ daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, supune-l Bisericii; si daca nu vrea sa asculte nici de biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames. Adevarat va aspun. Ca orice veti lega pe pamant, va fi legat in cer; si orice veti dezlega pe pamant va fi dezlegat in cer”. Domnul Isus nu a invatat niciodata ca nu trebuie da existe disciplina in biserica, ci ne-a spus cum sa facem aceasta disciplina. Pavel spune in Galateni 6: 1,2 : „ Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo gresala, voi care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetei. Si ia seama la tine insuti ca sa nu fi ispitit si tu. Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel legea lui Hristos”. Daca cineva a gresit trebuie sa vorbesti cu el, daca nu te asculta ia martori si daca nici atunci nu asculta trebuie adus in fata bisericii. Daca nu asculta de biserica nu mai face parte din trupul bisericii. Este simplu. Ce s-ar intampla daca degetul cel mic de la mana nu ar mai vrea sa asculte de trup? Nu mai face parte din trup.
Ajungem la sfarsitul acestui comentariu sa vorbim de misiunea pe care Hristos a dat-o bisericii. In realitate scopul organizatiei este sa indeplineasca misiunea cu o mai mare eficienta. Sunt cateva citate din spiritul profetic care ma fac sa tremur. Primul este din Marturii vol. 7 : „ Biserica lui Hristos de pe pamant a fost organizata pentru scopuri misionare si Domnul vrea sa vada intreaga biserica construind medii prin care bogati si saraci sa poata auzi mesajul adevarului”. Alt citat este din Faptele Apostolilor pag 9 : „ Biserica este instrumentul aratat de Dumnezeu pentru salvarea omenirii. Ea a fost organizata pentru a sluji si misiunea ei este sa duca Evanghelia lumii”. Scopul organizatiei pe pamant este de a evangheliza, a implini misiunea, a predica mantuirea. Alt citat este din Marturii vol. 6 : „ Cineva trebuie sa indeplineasca trimiterea lui Hristos, cineva trebuie sa duca mai departe lucrarea pe care El a inceput-o pe pamant; si acest privilegiu a fost dat bisericii”. Scopul bisericii este sa implineasca misiunea. Ce este misiunea? Misiunea este sa iesi si sa cauti o persoana pe care s-o aduci la Hristos. Cand biserica uita de acest lucru si incepe sa se distraga cu tot felul de alte probleme care nu sunt misiunea ei, atunci se pune in pericol unitatea bisericii. Dumnezeu sa ne ajute sa nu uitam nociodata ca existam pe acest pamant ca sa implinim o misiune si daca toti cei care facem parte din aceasta biserica am fi preocupati sa avansam si sa implinim misiunea, nu ar aparea probleme din cauza ca uitam de misiune. Rugaciunea si dorinta mea este ca fiecare sa puna in aplicare aceste sfaturi in viata propie.
Dumnezeu sa te binecuvinteze!
Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea
www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com
