Cu cât observ mai atent structurile din corpul uman și din natură, cu atât devine mai clar că nu suntem rezultatul întâmplării. De la o floare până la o singură celulă, totul este creat cu o complexitate uluitoare. Cred că scopul creatorului a fost ca noi să ne bucurăm de viață. Și totuși, nu putem evita durerea. Fiecare dintre noi ne-am confruntat sau ne vom confrunta cu suferința. Durerea sufletească e adesea mai grea decât cea trupească. Uneori vine în urma pierderii unei persoane dragi sau a unui diagnostic neașteptat, primit în liniștea aparentă a unor investigații de rutină. De multe ori, aceste boli evoluează tăcut, iar în spatele lor descoperim o durere mai profundă — una spirituală. Simțim lipsa unui sprijin invizibil, lipsa sensului. Ne simțim orfani sufletește, pierduți într-o lume care, deși e conectată digital, e tot mai rece și mai singuratică. Studiile recente arată că una dintre cele mai mari suferințe în rândul tinerilor este singurătatea. Chiar dacă avem sute de „prieteni” online, rămâne un gol adânc în interior. Lipsa de sens ne macină: pentru ce să luptăm, dacă totul pare în zadar? Pe acest fond de insecuritate emoțională, economică și socială, apare un concept-cheie în psihologie: reziliența. Reziliența este capacitatea noastră de a face față durerii, traumelor și pierderilor, regăsindu-ne echilibrul emoțional și motivația. Nu e o formulă magică, ci o construcție interioară. Psihologul Lucy Howe, specialist în acest domeniu, a trăit personal o tragedie. După ani de studii în SUA, lucrând cu veterani afectați de PTSD, se întoarce acasă, în Noua Zeelandă. Acolo, în urma unui accident tragic, își pierde fiica. Brusc, ea, doctor în reziliență, devine pacient. Ajutorul oferit de colegi bine intenționați nu funcționează. Trebuie să-și găsească propriul drum spre vindecare. Ea înțelege, în timp, că vindecarea profundă nu vine doar din intervenții standardizate, ci din reconectarea la un sens mai mare, la adevăruri esențiale. Suferința devine o poartă spre înțelepciune. Acest principiu al rezilienței nu se aplică doar în plan emoțional. Se reflectă și în corpul nostru – în special în microbiotă. Flora noastră intestinală este supusă zilnic stresului: alimentație dezechilibrată, antibiotice, poluare, stres psihic. Cu toate acestea, are o capacitate uimitoare de regenerare și adaptare. Microbiota este o oglindă a stării noastre interioare. Când suntem dezechilibrați sufletește, flora noastră suferă. Iar când o sprijinim, ea devine un aliat în lupta pentru sănătate. Vom explora împreună, în această serie de seminarii, ce înseamnă reziliența — atât psihologică, cât și biologică — și cum putem acționa concret pentru a o cultiva.
*Sursa: Herghelia LifeStyle Center TvStudio
