8.6 Odihnă şi nu numai – st8 Liberi să ne odihnim

Views


Gabriel Radu 8.6 Odihnă şi nu numai (st8 Liberi să ne odihnim)

Dumnezeu ştie că toată cursa aceea l-a obosit pe Ilie. El ştie că, mai mult decât oboseala fizică, Ilie este obosit emoţional şi duce cu el o uriaşă încărcătură de vină. Aşa cum Isus avea să facă în dreptul slăbănogului mulţi ani mai târziu, Dumnezeu şterge totul cu buretele şi îi oferă lui Ilie odihnă. În sfârşit, el poate cu adevărat să doarmă şi să se învioreze.

Ne-am aştepta ca acesta să fie sfârşitul relatării, dar nu este. Odihna lui Dumnezeu nu este un eveniment care se întâmplă o singură dată. Intrarea în odihna lui Dumnezeu are de-a face cu vindecarea – cu dezvăţarea încet-încet de tiparele de gândire negative şi de obiceiurile distructive. Dumnezeu nu realizează vindecarea pe fugă.

7. Unde merge Ilie acum şi de ce? 1 Împăraţi 19:5-8

După ce se odihneşte, Ilie aleargă din nou. Dar, de data aceasta, Dumnezeu îi reorientează alergarea. El ştie că viaţa într-o lume păcătoasă poate şi chiar va aduce depresie. El înţelege impulsul nostru de a fugi, dar doreşte să ne redirecţioneze alergarea. În loc de toate mecanismele distructive pe care le încercăm pentru a face faţă situaţiei, Dumnezeu vrea ca noi să alergăm la El. Şi, odată ce începem alergarea spre El, Domnul vrea să ne înveţe să ascultăm „susurul blând şi subţire” (1 Împăraţi 19:12) care ne va da odihnă.

Ilie nu mai are energie să se ridice singur şi să întreprindă călătoria pentru a-L întâlni pe Dumnezeu. Dumnezeu îi dă putere pentru a ajunge la întâlnire şi îi promite un mâine mai bun.

În timp ce se aşază sub un ienupăr şi îşi doreşte să moară, Ilie crede că zilele cele mai bune din viaţa lui s-au încheiat.

8. Ce mai era încă rezervat pentru Ilie? 1 Împăraţi 19:15,16; 2 Împăraţi 2:11

Dumnezeu ştia că zilele mai bune se aflau încă în faţa lui Ilie. Pentru profet, vindecarea avea să vină pe măsură ce învăţa să-şi potrivească viaţa după ritmul lui Dumnezeu şi să accepte odihna Lui. Mai erau încă împăraţi de uns şi un succesor de ales. Dumnezeu ştia deja despre Elisei, care avea să devină la fel de apropiat de Ilie ca un fiu. Dumnezeu ştia că, prin credinţă, Ilie avea să coboare foc din cer (2 Împăraţi 1:10). Ilie nu avea să aibă parte de o moarte disperată sub un ienupăr, ci de un car de foc ce avea să-l ducă spre odihna cerească.

Ce putem învăţa din istoria lui Ilie despre motivul pentru care trebuie să ne străduim să nu renunţăm, indiferent cât de rău ne simţim?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

8.6 Odihnă şi nu numai – st8 Liberi să ne odihnim

Despre autor
-