Claudia & Mihail Butoiu 7.4 Marele Medic (st7 Isus şi cei nevoiaşi)
Marţi, 13 august – Marele Medic
Evangheliile sunt presărate cu relatări ale minunilor lui Isus, în special de vindecare. După cum profetizase Isaia, El i-a vindecat pe orbi şi i-a eliberat pe cei ce fuseseră robi bolii, uneori după mulţi ani de suferinţă (Marcu 5:24-34, Ioan 5:1-15). Mai mult: i-a ajutat pe şchiopi să umble din nou, i-a vindecat pe leproşi – nu doar prin cuvânt, ci atingând-se de ei, aşa „necuraţi” cum erau; El a înfruntat demonii care stăpâneau mintea şi trupul oamenilor şi chiar a înviat morţi.
Poate că oamenii s-ar fi aşteptat ca aceste minuni să fie făcute pentru a atrage mulţimile şi pentru ca Isus să-Si dovedească puterea înaintea criticilor şi a celor care se îndoiau de El. însă, adesea, Isus îi cerea persoanei vindecate să nu spună nimănui despre aceasta. Deşi ar părea puţin probabil ca un om vindecat să asculte şi să nu spună nimănui vestea minunată, Isus încerca să arate că minunile Sale aveau ca scop ceva mult mai semnificativ decât să fie văzute de oameni. Scopul suprem, desigur, era ca oamenii să primească mântuirea prin El.
Totuşi vindecările au fost o expresie a compasiunii Sale. De exemplu, chiar la începutul relatării despre hrănirea celor cinci mii, Matei spune: „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi” (Matei 14:14). Isus a simţit durerea celor în suferinţă şi a făcut tot ce a putut ca să îi ajute şi să îi ridice pe oamenii cu care a intrat în contact.
3. Cum identifică Isaia şi Matei ceea ce făcea Isus ca fiind ceva mai mult decât vindecarea unuia sau a câtorva sute de bolnavi? Matei 12:15-21
„Fiecare minune făcută de Isus era un semn al divinităţii Sale. El săvârşea întocmai lucrarea care fusese profetizat că o va face Mesia, dar, pentru farisei, aceste fapte ale milei erau o reală ofensă. Mai-marii iudeilor priveau cu o crudă indiferenţă la suferinţele oamenilor. în multe cazuri, egoismul şi nedreptăţile lor cauzaseră suferinţa pe care o alina Hristos. în felul acesta, minunile Lui erau o mustrare pentru ei.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 406
Minunile de vindecare au fost fapte de compasiune şi dreptate. Dar niciodată acestea nu erau un scop în ele însele. Tot ce a făcut Isus a fost cu scopul de a-i conduce pe oameni la viaţa veşnică (Ioan 17:3).
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
scoala de sabat audio
