Maria Badea & Marius Epure 7.1 Introducere în studiul 7 – Dumnezeul nostru iertător
După ce Sărbătoarea Corturilor (Sukkot) s-a terminat, conducătorii au adunat din nou poporul. Sărbătoarea se încheiase şi era timpul să se întoarcă la treburile nerezolvate, la mărturisire şi la pocăinţă pentru păcate.
Da, cu puţin timp înainte, conducătorii le spuseseră să nu mai plângă şi să nu mai bocească din cauza greşelilor lor, dar aceasta nu însemna că plânsul şi mărturisirea nu erau importante. Acum, după ce ţinuseră sărbătorile, era timpul să se întoarcă la o mărturisire adevărată.
Ordinea evenimentelor prezentată aici nu sugerează neapărat că aceasta este ordinea în care trebuie să aibă loc bucuria şi mărturisirea păcatelor; nici nu înseamnă că doar invers ar fi corect. Deşi în mod natural poate că mai întâi trecem prin mărturisire, urmată de sărbătoare, poate că mai întâi ar trebui să Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru tot ce face El în viaţa noastră. În Romani 2:4 ni se spune că „bunătatea lui Dumnezeu” ne aduce la pocăinţă. De aceea, bunătatea Lui ar trebui să ne facă să Îi aducem laude şi să facem din aceasta o sărbătoare, dar, totodată, să ne amintească de faptul că avem nevoie ca El să ne ierte, să ne curăţească şi să ne facă oameni noi.
Pentru mai multe materiale ale Şcoalii de Sabat vă invităm să vizitaţi pagina noastră web accesând următorul link:
http://www.7adventist.com/studiu/dumnezeul-nostru-iertator/
