Gabriel Radu 5.4 „Căci Eu sunt blând şi smerit cu inima” (st5 „Veniţi la Mine…”)
Blândeţea este o calitate subestimată în ziua de azi. Smerenia este luată în râs. Reţelele sociale ne învaţă să acordăm atenţie la ce este gălăgios, zgomotos, ciudat, sălbatic şi bombastic. Cu adevărat, prea multe dintre standardele lumii se află în opoziţie cu ceea ce Dumnezeu consideră a fi important şi de valoare!
„Cunoaşterea adevărului nu depinde atât de mult de capacitatea intelectuală, ci de sinceritatea scopului şi de simplitatea şi fervoarea unei credinţe care se bazează pe ajutorul lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu se apropie de toţi cei ce caută călăuzirea divină într-un spirit de umilinţă. Ei primesc Duhul Sfânt pentru a le dezvălui comorile adevărului.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 59
4. Cum ai defini blândeţea şi smerenia pe baza acestor texte? Matei 5:5; 1 Petru 3:4; Isaia 57:15
În 2 Corinteni 10:1, Pavel vorbeşte despre „blândeţea şi bunătatea lui Hristos”. Blândeţea şi smerenia nu sunt descrieri ale unui om naiv sau uşor de amăgit, ale unor persoane care nu pot rămâne ferme pe poziţie. Isus nu a căutat conflictul şi deseori l-a evitat pentru că misiunea Lui nu se împlinise încă (Ioan 4:1-3). Dar, când momentul confruntării a sosit, El a înfruntat-o cu mult curaj. Şi totuşi, în acelaşi timp, Isus a vorbit cu bunătate. De exemplu, vaiurile rostite de El cu privire la Ierusalim chiar înainte de cruce nu au fost blesteme, ci imagini ale unui viitor catastrofic, descrise în cuvinte pline de lacrimi (Luca 19:41-44).
În Noul Testament, Isus este deseori descris ca fiind un al doilea Moise. El vorbeşte de pe un munte, unde expune principiile Împărăţiei Sale (Matei 5:1). Oferă hrană unei mari mulţimi printr-o minune (Matei 14:13-21). Numeri 12:3 îl descrie pe Moise ca fiind „blând”, un aspect care se regăseşte în Matei 11:29. Oamenii care sunt martori ai hrănirii celor cinci mii exclamă cu uimire: „Cu adevărat, aceste este prorocul mult aşteptat în lume” (Ioan 6:14) – o trimitere la Deuteronomul 18:15 şi la rolul de proroc al lui Moise. Smerenia şi blândeţea lui Isus le întrec în mod evident pe cele ale lui Moise. El este Mântuitorul nostru divin. Deşi Moise s-a oferit pe sine ca să-şi salveze poporul (Exodul 32:32), moartea lui nu ar fi realizat nimic, deoarece Moise era el însuşi un păcătos care avea nevoie de un Mântuitor. Deşi putem învăţa de la Moise şi din istoria vieţii lui, nu putem găsi salvare în el. Noi avem nevoie de un Mântuitor care să ne reprezinte, să stea în locul nostru nu doar ca un Mijlocitor, ci şi ca Înlocuitor al nostru. Numai Dumnezeu atârnat pe cruce ca Purtător al păcatului ne poate salva de urmările legale pe care păcatele noastre le atrag după ele.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
