Gabriel Radu 3.5 Poporul Lui special (st3 Legământul cel veşnic)
Este greu pentru noi, astăzi, să înţelegem cum arăta lumea antică în timpul călătoriei poporului Israel prin pustie. Dacă imperii mari au venit şi au trecut lăsând în urmă doar ruine, şi poate nici pe acelea, ce am putea şti, peste milenii, despre numeroasele popoare păgâne mult mai mici care au trăit în aceeaşi zonă cu poporul Israel?
Nu prea multe; dar ceva tot ştim: aceste popoare erau înrădăcinate în păgânism, în politeism şi în unele practici cu totul degradante, care includeau sacrificarea copiilor. Încearcă să-ţi imaginezi cât de degradată şi de rea poate fi o cultură sau o religie încât oamenii să le facă aşa ceva propriilor copii, şi aceasta în numele unui oarecare dumnezeu!
Nu este de mirare că, în toată istoria Israelului antic, iarăşi şi iarăşi, Domnul Şi-a avertizat poporul să nu urmeze practicile naţiunilor din jurul lui. „După ce vei intra în pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora” (Deuteronomul 18:9).
Şi aceasta pentru că Dumnezeu chemase această naţiune pentru un scop special. Intrând în legământ cu Dumnezeu, ei trebuiau să fie un popor deosebit, un martor, pentru lume, despre Dumnezeul care a creat cerurile şi pământul – singurul Dumnezeu.
5. Cum este rezumată relaţia de legământ dintre Dumnezeu şi Israel în versetele următoare? Cum trebuia să se vadă credincioşia lor faţă de legământ în felul de oameni care ar fi trebuit să devină? Ce lecţii putem extrage pentru noi înşine? Deuteronomul 26:16-19
Cât de semnificativ este faptul că Moise începe aceste patru versete prin cuvântul „astăzi” – altfel spus, chiar acum, din nou, Dumnezeu îţi porunceşte să faci aceste lucruri (şi repetă ideea în versetul 17). El le poruncise şi până atunci să facă astfel, de aceea pare că le aminteşte că este nevoie să se reangajeze chiar în acel moment, din nou, să fie credincioşi, sfinţi şi un popor deosebit, ceea ce reprezenta motivul central al existenţei lor ca popor al legământului. Ei erau singura naţiune care Îl cunoştea pe adevăratul Dumnezeu şi care ştia cum dorea El să trăiască oamenii. La propriu vorbind, ei nu doar că aveau „adevărul prezent”, ci şi trebuiau ca, prin felul lor de a fi, să întruchipeze acel adevăr până ce Isus, „Adevărul” Însuşi, urma să vină (Ioan 14:6).
De ce ideea de a ne angaja „astăzi” faţă de Dumnezeu şi faţă de cerinţele legământului Său este relevantă şi pentru noi, „astăzi”?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
