Gabriel Radu 3.2 Legământul şi Evanghelia (st3 Legământul cel veşnic)
În întreaga Biblie, legământul şi Evanghelia apar împreună. Cu toate că noţiunea de legământ a existat înainte de poporul Israel (de exemplu, legământul cu Noe) şi cu toate că făgăduinţa legământului a fost făcută înainte ca poporul Israel să existe, el a fost exprimat clar prin interacţiunea lui Dumnezeu cu poporul Său începând cu părinţii lor, patriarhii.
Şi chiar de la început, adevărul central al legământului a fost Evanghelia: mântuirea prin credinţă şi atât.
1. Care a fost făgăduinţa legământului făcută lui Avram (mai târziu numit Avraam) şi cum este Evanghelia descoperită în făgăduinţa aceasta? Geneza 12:1-3; Geneza 15:5-18; Romani 4:1-5
Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, a crezut în făgăduinţele Sale pentru el şi, astfel, a fost socotit neprihănit înaintea Lui. Totuşi, această declaraţie nu implică un har ieftin: Avraam a căutat să respecte prin ascultare partea lui din cadrul legământului, aşa cum se vede în Geneza 22, pe muntele Moria. Şi aceasta deşi „credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire” (Romani 4:5).
Această teamă străbate Biblia ca un ecou. Pavel a amintit acest lucru şi în Galateni 3:6, unde citează iarăşi din Geneza 15:6 despre credinţa lui Avraam care i-a fost „[socotită] ca neprihănire”. El se referă la făgăduinţa care i-a fost făcută prima dată lui Avram în legătură cu faptul că toate popoarele aveau să fie binecuvântate în sămânţa lui (Galateni 3:9). Făgăduinţele legământului le sunt adresate tuturor, evrei şi neamuri, care „au credinţă” (Galateni 3:7) şi care, astfel, sunt socotiţi neprihăniţi prin credinţă, fără faptele Legii – oricât de mult i-ar obliga legământul să asculte de Lege.
Chiar şi când Ieremia vorbeşte despre noul legământ, el face aceasta în contextul Legii: „«Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea», zice Domnul: «Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu»„ (Ieremia 31:33). Cuvintele acestea reflectă limbajul care se regăseşte în cartea Leviticul: „Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu” (Leviticul 26:12).
Cum se potriveşte cadrul legământului, în care Legea şi Evanghelia merg împreună, cu întreita solie îngerească din Apocalipsa 14, mesajul final de avertizare al lui Dumnezeu adresat lumii?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
