Gabriel Radu 2.5 Cades-Barnea (st2 Lecţia de istorie a lui Moise)
Amintirea episodului trist de la Cades-Barnea persistă dureros în primele secţiuni ale cărţii Deuteronomul. După cum am văzut, această istorie nefericită stabileşte fundalul imediat al cărţii Deuteronomul şi merită să aruncăm o privire mai îndeaproape spre ea.
5. Cum reacţionează oamenii în faţa raportului iscoadelor şi care au fost urmările reacţiei lor? Numeri 14 (vezi şi Deuteronomul 1:20-46)
Putem extrage multe lecţii importante din această istorie, dar o lecţie semnificativă, care va reapărea în carte, se poate găsi şi în Numeri 14.
6. Deşi îl vedem iarăşi pe Moise în rolul de mijlocitor, ce anume este semnificativ în motivul pe care l-l prezintă Domnului pentru a nu-i nimici? Numeri 14:11-20
Să ne gândim la ce l-a spus Moise lui Dumnezeu: Dacă faci aşa, gândeşte-Te la cum vei ajunge să fii văzut în ochii egiptenilor şi ai celorlalte popoare din zonă. Acest aspect este foarte important fiindcă, în esenţă, tot ce intenţionase Dumnezeu să realizeze cu Israel era nu doar pentru poporul ales, ci şi pentru omenire, în general. Naţiunea lui Israel trebuia să fie o lumină pentru lume, un martor pentru cei din vechime în ce priveşte dragostea, puterea şi mântuirea găsite în adevăratul Dumnezeu, şi nu în idolii fără valoare la care oamenii aceştia se închinau.
Cu toate acestea, după cum a zis Moise, dacă îi ştergea pe acei oameni din cartea vieţii, care avea să fie rezultatul? Celelalte popoare aveau să spună: „«Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!»” (Numeri 14:16).
Cu alte cuvinte, vedem aici o temă care se regăseşte în toată Biblia, şi anume că Dumnezeu trebuie să fie glorificat în mijlocul poporului Său – că slava, bunătatea, dragostea şi puterea lui Dumnezeu trebuie să fie descoperite în biserica Sa, prin ce face El prin poporul Său. Desigur, poporul Său nu va răspunde întotdeauna aşa cum se aşteaptă de la el, dar, în cele din urmă, Dumnezeu va fi slăvit prin lucrările Sale de pe pământ.
Citeşte Efeseni 3:10. Ce spune Pavel aici şi cum se întâmplă acest lucru? Cum devine evidentă „înţelepciunea nespus de felurită” a lui Dumnezeu în univers? Dacă avem vreun rol, ca indivizi, care este el în realizarea acestui lucru?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
