Gabriel Radu 2.6 Nelegiuirea amoriţilor (st2 Lecţia de istorie a lui Moise)
În Deuteronomul 2 şi 3, Moise continuă relatarea istoriei israeliţilor şi modul în care, datorită binecuvântării lui Dumnezeu, aceştia i-au înfrânt pe duşmanii lor; când au fost credincioşi, Dumnezeu le-a dat biruinţă, chiar şi asupra „uriaşilor” (Deuteronomul 2:11,20; 3:13).
Desigur, acest lucru aduce în discuţie subiectul dificil pe care trebuie să-l abordăm măcar în trecere: distrugerea acestor popoare. Deşi, adesea, copiii lui Israel mai întâi îi vorbeau de pace unui popor străin (Deuteronomul 20:10,11), dacă totuşi acesta nu accepta oferta lor, atunci uneori israeliţii mergeau şi-l nimiceau, ucigând inclusiv femeile şi copiii (Deuteronomul 2:33,34).
Unii încearcă să ocolească această chestiune, spunând pur şi simplu că astfel de relatări nu sunt adevărate. Totuşi, deoarece noi credem că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire (2 Timotei 3:16), aceasta nu este o opţiune pentru adventiştii de ziua a şaptea. Astfel, încă ne confruntăm cu complicata întrebare legată de aceste incidente.
7. Ce i-a spus Dumnezeu lui Avram în Geneza 15:16 şi ce lumină aduce textul asupra acestui subiect dificil? Geneza 15:1-16
Nu există nicio îndoială că multe dintre aceste naţiuni păgâne erau extrem de brutale, de nemiloase, şi ar fi putut să se confrunte în mod justificat cu mânia şi cu pedeapsa lui Dumnezeu cu mult timp înainte. Acest lucru este adevărat, şi chiar dacă Dumnezeu a aşteptat cu răbdare ca ei să-şi schimbe căile şi nu au făcut-o – aceasta tot nu schimbă realitatea dură a uciderii tuturor locuitorilor acelor cetăţi, inclusiv a copiilor.
Adevărul este că, deocamdată, date fiind informaţiile limitate pe care le avem despre întregul context al acelor evenimente, trebuie doar să acceptăm realitatea aceasta grea şi să ne încredem în bunătatea lui Dumnezeu, care a fost descoperită în atât de multe feluri. Credinţa nu înseamnă doar să-L iubim pe Dumnezeu într-o zi frumoasă, într-o pădure încântătoare, plină de privelişti şi de sunete minunate. înseamnă şi să ne încredem în El în ciuda a ceea ce nu înţelegem pe deplin.
Citeşte 1 Corinteni 10:1-4 şi Ioan 14:9. Cum ne ajută versetele acestea şi altele asemănătoare să învăţăm să ne încredem în dragostea, în dreptatea şi în bunătatea lui Dumnezeu chiar şi atunci când vedem lucruri care par greu de potrivit cu această înţelegere despre El?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
