Gabriel Radu 2.2 Slujirea lui Moise (st2 Lecţia de istorie a lui Moise)
În toată Biblia se simte prezenţa lui Moise. Deşi nu este menţionat până în Exodul 2:2, el scrisese cartea Geneza – istoria fundamentală, purtând autoritatea lui Dumnezeu, despre cine suntem, cum am ajuns aici, de ce lucrurile sunt atât de rele şi, totuşi, cum de avem speranţă. Creaţia, căderea, făgăduinţa răscumpărării, potopul, Avraam, Evanghelia – toate îşi au rădăcina în Geneza, iar autorul ei a fost prorocul Moise. E greu să apreciezi influenţa pe care acest singur om, nu tocmai fără defecte, a fost totuşi în stare să o exercite de partea lui Dumnezeu, pentru că L-a iubit şi a dorit să-L slujească.
1. Citeşte Exodul 32:29-32, unde este consemnată conversaţia dintre Domnul şi Moise, după comiterea îngrozitorului păcat cu viţelul de aur. Ce perspectivă ne oferă această situaţie despre caracterul lui Moise şi de ce Domnul a putut să-l folosească în chip atât de minunat, în ciuda defectelor pe care le avea?
Chiar dacă Moise nu avusese nimic de-a face cu păcatul fraţilor lui, a încercat să mijlocească pentru ei, fiind chiar dispus să-şi piardă propria mântuire în favoarea lor. Interesant este că în Exodul 32:32, atunci când Moise îi cere Domnului să „ierte păcatul lor”, verbul folosit înseamnă, de fapt, „a purta”. Astfel, înţelegând gravitatea păcatului şi ce presupunea ispăşirea lui, Moise l-a cerut lui Dumnezeu „să poarte” păcatele lor. Pentru că, în ultimă instanţă, aceasta este singura cale prin care păcatul lor – şi orice păcat – poate fi iertat.
Aşadar, avem aici, încă de la începutul Bibliei, o expresie grăitoare a procesului de substituire în virtutea căruia Dumnezeu, în persoana Domnului Isus, va purta în El însuşi toată pedeapsa păcatelor noastre – planul dinainte stabilit de Dumnezeu pentru salvarea oamenilor, totodată rămânând credincios principiilor Legii şi guvernării Sale.
Într-adevăr, secole mai târziu, Petru avea să scrie despre Isus: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (1 Petru 2:24).
Între timp, în această situaţie şi în reacţia lui faţă de păcatul israeliţilor, îl vedem pe Moise în rolul de mijlocitor în favoarea poporului căzut, păcătos, o anticipare a ceea ce avea să facă Isus pentru noi (vezi Evrei 7:25).
Să fie dispus să-şi piardă mântuirea pentru poporul lui?! Gândeşte-te mai mult la implicaţiile acestor cuvinte. Ce putem învăţa de aici cu privire la ce înseamnă să-ţi iubeşti cu adevărat semenii?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
