Gabriel Radu 12.5 Credinţa lui Avraam (II) (st12 Credinţa legământului)
Recitind Geneza 15:6, putem vedea că diferitele traduceri au redat termenul ebraic hasab cu „a socoti” sau „a considera” (NTR).
Acelaşi termen este folosit în alte versete din cărţile lui Moise. O persoană sau un lucru este „socotit”, sau „considerat”, ceva ce în realitate nu este. De pildă, în Geneza 31:15, Rahela şi Lea afirmă că tatăl lor le „privea” (considera, socotea) ca nişte străine, deşi ele erau fetele lui. Zecimea leviţilor este „socotită” [considerată, văzută] ca „grâul care se ia întâi din arie”, deşi, evident, zecimea nu este totuna cu grâul (Numeri 18:27,30).
4. Cum este exprimată ideea aceasta în contextul jertfelor? Leviticul 7:18; 17:1-4
În Leviticul 7:18, verbul hasab este tradus cu „a se ţine în seamă”. Dacă o anumită jertfă (precum cea de mulţumire) nu era mâncată până în a treia zi, îşi pierdea valoarea şi „nu i se va ţine în seamă celui ce a adus-o”, adică nu mai era socotită în beneficiul lui. În pasajul acesta se vorbeşte despre o situaţie în care o jertfă este „ţinută în seamă” în avantajul păcătosului (compară cu Leviticul 17:1-4), care apoi stă înaintea lui Dumnezeu neprihănit. Dumnezeu îl socoteşte pe păcătos ca neprihănit, deşi omul este, de fapt, păcătos.
5. Meditează puţin asupra acestui adevăr minunat, şi anume că, în ciuda greşelilor noastre, suntem socotiţi, sau consideraţi, neprihăniţi în ochii lui Dumnezeu. Scrie în cuvintele tale ce crezi că înseamnă acest lucru.
Marele adevăr că suntem declaraţi neprihăniţi nu în virtutea vreunei fapte pe care o putem face, ci doar datorită credinţei în ceea ce a făcut Isus pentru noi este cuprins în expresia „neprihănire prin credinţă”. Totuşi, aceasta nu înseamnă că, în vreun fel, credinţa noastră ne face neprihăniţi, ci, mai degrabă, că ea este mijlocul prin care primim darul neprihănirii. În esenţă, aceasta este frumuseţea, taina şi slava creştinismului. Tot ce noi, creştinii, credem ca urmaşi ai lui Hristos îşi are rădăcinile în acest adevăr minunat. Prin credinţă, noi suntem socotiţi neprihăniţi în ochii lui Dumnezeu. Tot ceea ce urmează, cum ar fi ascultarea, sfinţirea, dezvoltarea caracterului, dragostea, ar trebui să izvorască din acest adevăr de o importanţă capitală.
Cum i-ai răspunde cuiva care caută să fie creştin, dar „nu se simte neprihănit”?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
