Otilia Haret & Lucian Chiță ”12.1 Introducere în studiul 12 (st12 Să biruim răul prin bine)”
Textul de memorat: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2)
Pavel se străduieşte să-i scape pe credincioşii romani de concepţiile lor greşite despre Lege şi îi cheamă totodată pe toţi creştinii la un standard înalt de ascultare. Ascultarea aceasta vine dintr-o schimbare interioară, a inimii şi a minţii, realizată numai prin puterea lui Dumnezeu care lucrează în acela care I s-a predat Lui.
El nu afirmă nicăieri în cartea Romani că ascultarea aceasta s-ar produce automat. Creştinului trebuie să i se aducă la cunoştinţă ce se aşteaptă de la el, iar el trebuie să dorească să îndeplinească aceste cerinţe şi apoi să caute puterea fără de care este imposibil să asculte.
Acest lucru înseamnă că faptele sunt un mod de exprimare a credinţei creştine. Pavel nu a avut nicio intenţie să minimalizeze rolul faptelor. În capitolele 13-15, el le accentuează cu putere. Prin aceasta, el nu-şi neagă afirmaţiile anterioare cu privire la neprihănirea prin credinţă. El arată că, dimpotrivă, faptele sunt adevărata dovadă a trăirii prin credinţă. S-ar putea afirma chiar că, datorită revelaţiei suplimentare de după venirea lui Isus, cerinţele Noului Testament sunt mai mari decât cele din Vechiul Testament. Credincioşii din Noul Testament au primit un exemplu de comportament moral adecvat în Isus Hristos. Numai El este modelul pe care trebuie să-l urmăm. „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi…” – nu în Moise, nu în David, nu în Solomon, nu în Debora, nu în Ilie, ci – „… în Hristos Isus” (Filipeni 2:5).
Nu există şi nu este posibil să existe un standard mai înalt de atât.
1. Ce ne spune analogia din Romani 12:1 despre modul cum ar trebui să trăim în calitate de creştini? Ce legătură are versetul 2 cu versetul 1?
În Romani 12:1, Pavel face aluzie la jertfele din Vechiul Testament. Credincioşii de odinioară îi aduceau lui Dumnezeu ca jertfă animale. Acum, creştinii sunt chemaţi să-l aducă trupurile lor, dar nu moarte, ci vii, consacrate în slujba Sa.
În perioada Israelului din vechime, fiecare animal adus ca jertfă era examinat cu atenţie. Dacă se constata că avea vreun defect, era refuzat, deoarece Dumnezeu poruncise ca jertfa să fie fără cusur. Tot aşa, creştinilor li se porunceşte să-şi aducă trupurile ca „o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”. Pentru aceasta, ei trebuie să-şi păstreze toate capacităţile în cea mai bună stare cu putinţă. Aceasta înseamnă că trebuie să căutăm să fim cât mai curaţi şi mai credincioşi posibil.
„«Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre» (Romani 12:2). Aşa descrie apostolul progresul [creştinului], fiindcă li se adresează celor care sunt deja creştini. Viaţa creştină nu înseamnă să stai pe loc, ci să mergi din bine în mai bine.” – Martin Luther, Commentary on Romans, pp. 167-168. Ce înseamnă concret să mergem din bine în mai bine în viaţa creştină?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
http://www.7adventist.com/studiu/sa-biruim-raul-prin-bine/
