11.6 Cucerirea unei cetăţi cereşti – st11 Tânjind după mai mult

Views


Gabriel Radu 11.6 Cucerirea unei cetăţi cereşti (st11 Tânjind după mai mult)

Dezvoltarea logică a ideilor principale din Evrei 4 devine în mod deosebit clară când citim Evrei 4:8-11. Iosua nu i-a dat odihnă lui Israel. În consecinţă, din moment ce Dumnezeu nu minte, trebuie să fie o altă „odihnă” care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. Acest grup nu este alcătuit exclusiv din credincioşi evrei. El îi include pe toţi aceia care L-au acceptat pe Isus ca Mântuitor personal.

7. Citeşte Galateni 3:26-29 şi observă care sunt trăsăturile poporului legământului lui Dumnezeu după evenimentele de la cruce. Ce înseamnă că „nu mai este nici iudeu, nici grec, nici rob, nici slobod, nici parte bărbătească, nici femeiască” în contextul în care scrie Pavel?

Uneori, Evrei 4 a fost folosit pentru a sublinia importanţa Sabatului zilei a şaptea, în timp ce alţii l-au folosit pentru a pune în discuţie valabilitatea acestei odihne de Sabat, în lumina faptului că există o altă odihnă (de la sfârşitul timpului). Niciuna dintre poziţii nu reflectă bine textul biblic. În schimb, textul sugerează că această concentrare din timpul sfârşitului asupra odihnei speciale a lui Dumnezeu a fost prezentă de la Creaţiune şi că celebrarea odihnei de Sabat oferă o mică pregustare săptămânală a odihnei de la sfârşitul timpului. De fapt, evreii au înţeles Sabatul ca fiind un mic precursor al „lumii care urmează să vină” (,olam haba’).

Odihna „ca de Sabat” care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu şi care este un ecou al odihnei lui Dumnezeu din primul Sabat al istoriei pământului înseamnă că ne putem opri din lucrările noastre şi putem avea încredere că El Îşi va împlini promisiunea de a ne mântui.

Contrar argumentelor aduse de unii exegeţi, contextul nu susţine ideea că porunca despre Sabat fusese împlinită în odihna mântuirii pe care a adus-o Isus, făcând nenecesară pentru creştini ascultarea de ea. Odihna supremă care ni se promite prin ce a făcut Hristos pentru noi nu înlocuieşte Sabatul biblic al zilei a şaptea; dimpotrivă, îl întăreşte.

Într-o lume care pune preţ nespus de mult pe oamenii care se realizează prin propriile puteri, pe munca asiduă şi pe oamenii ambiţioşi, de succes, a ne odihni în Isus şi a avea încredere că harul Său este suficient pentru a ne salva şi a ne transforma constituie, într-adevăr, un concept anticultural.

Cum îi poţi ajuta pe ceilalţi să găsească odihna în Isus atunci când se gândesc că păcatele lor sunt prea grele, că inimile lor nu se pot schimba şi că sunt un caz cu adevărat fără speranţă? Ce referinţă biblică ai împărtăşi cu ei?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

11.6 Cucerirea unei cetăţi cereşti – st11 Tânjind după mai mult

Despre autor
-