11.4 „Exemplul” odihnei – st11 Tânjind după mai mult

Views


Gabriel Radu 11.4 „Exemplul” odihnei (st11 Tânjind după mai mult)

În afară de exemplele pe care le-am analizat deja, ideea aceasta de tipuri şi simboluri se poate aplica şi la conceptul biblic de odihnă. Pentru a vedea acest lucru, mergem în cartea Evrei din Noul Testament.

3. La ce se referă promisiunea care rămâne valabilă despre intrarea în odihna Lui? Prin ce anume experienţa ieşirii israeliţilor din Egipt şi a pribegiei lor prin pustie ne oferă perspective suplimentare despre noţiunea de intrare în odihna lui Dumnezeu? Evrei 4:1-11

Tema perseverenţei şi a credincioşiei este foarte importantă aici. Deşi se vorbeşte despre Sabatul zilei a şaptea, accentul principal al acestor versete (şi al celor de dinainte; vezi Evrei 3:7-19) este cu adevărat o chemare adresată poporului lui Dumnezeu de a persevera în credinţă, şi anume de a rămâne credincioşi Domnului şi Evangheliei.

Pasajele acestea îi reamintesc cititorului să ia în serios lecţiile învăţate din modul de conducere al lui Dumnezeu, „pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare” (Evrei 4:11). Fii atent, aceasta este o ocazie! Poporul Israel a auzit Evanghelia, continuă textul, dar Cuvântul nu a adus rod în ei. În loc să-şi întărească mereu credinţa prin încredere şi prin ascultare, ei au ales să se răzvrătească (compară cu Evrei 3:7-15) şi, astfel, nu au experimentat niciodată odihna pe care Dumnezeu o voia pentru ei.

Evrei 4:3 arată spre relaţia strânsă dintre credinţă şi odihnă. Putem intra în odihna Lui doar atunci când avem credinţă şi încredere în Cel care a promis odihna şi care poate să-Şi ţină această promisiune, şi anume, desigur, Isus Hristos.

4. Reciteşte Evrei 4:3. Care a fost problema principală a oamenilor la care se face referire aici? Ce lecţie putem extrage pentru noi, care avem aceeaşi Evanghelie cu cea care le-a fost propovăduită lor (Evrei 4:2)?

Comunitatea creştină timpurie a acceptat revelaţia de dinainte a lui Dumnezeu (ceea ce numim Vechiul Testament) şi a crezut că Isus a fost Mielul lui Dumnezeu, jertfa pentru păcatele noastre. Prin credinţa în jertfe, ei au putut experimenta mântuirea în Isus şi odihna care ni se oferă în El.

Cum ne ajută înţelegerea faptului că suntem mântuiţi prin har, şi nu prin fapte, să intrăm în odihna pe care o putem avea în Isus?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

11.4 „Exemplul” odihnei – st11 Tânjind după mai mult

About The Author
-