Gabriel Radu 11.3 Ritualuri şi jertfe (st11 Tânjind după mai mult)
Sistemul Vechiului Testament de ritualuri şi de jertfe, precum cel care se găseşte în Leviticul, ne oferă mai multe exemple despre ce am văzut în secţiunea de ieri – simboluri ale Vechiului Testament care arată spre adevărurile din Noul Testament. Deşi cititorii moderni ai Bibliei trec adesea cu vederea aceste ritualuri, ele conţin multe adevăruri spirituale care pot fi de mare valoare pentru cei care le studiază.
2. Citeşte în Leviticul 4:32-35 instrucţiunile referitoare la jertfa de ispăşire adusă de un israelit. Ce putem învăţa din acest ritual, chiar dacă noi nu avem un sanctuar sau un templu cu un altar pe care să putem aduce jertfe pentru păcatele noastre? Leagă acest ritual cu pasajele din Ioan 1:29 şi 1 Petru 1:18-21.
Un ritual este un excelent transmiţător de valori şi de informaţii şi trebuie să fie înţeles în contextul său. De obicei, necesită un timp specific, o locaţie anumită şi o secvenţă a acţiunilor stabilită dinainte, ca să aibă efect. Într-adevăr, când citim în Vechiul Testament despre dispoziţiile cu privire la jertfe, devine clar că Dumnezeu a oferit detalii specifice despre ce putea fi adus ca jertfă, când şi unde, precum şi ce tipuri de ritual şi de procedură trebuiau urmate.
Desigur, un loc central în cadrul multor ritualuri îl ocupa sângele – vărsarea şi stropirea lui. Nu era ceva plăcut, şi nici nu trebuia să fie, deoarece avea de-a face cu cel mai urât lucru din univers: păcatul. Care era rolul precis pe care îl avea sângele şi de ce trebuia pus pe coarnele altarului? Deşi majoritatea ritualurilor asociate cu sanctuarul apar într-o formă prescriptivă (oferă instrucţiuni despre modul în care să fie desfăşurate), ele nu includ întotdeauna toate explicaţiile. Poate pentru că poporul înţelesese deja ce însemnau ele. În definitiv, israeliţii cunoşteau semnificaţia sângelui (Leviticul 17:11).
Totuşi, exemplul preluat din Leviticul 4:32-35 conţine o explicaţie importantă în Leviticul 4:35: „Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvârşit şi i se va ierta.” Prin urmare, sângele era esenţial în tot procesul ispăşirii, fiind mijlocul prin care noi, păcătoşii, putem fi făcuţi neprihăniţi înaintea unui Dumnezeu sfânt. Aşadar, vedem că jertfele acestea sunt un model, al morţii şi al lucrării lui Hristos în favoarea noastră.
Gândeşte-te cât de râu trebuie să fie cu adevărat păcatul, dacă a fost nevoie de sacrificiul unei Persoane a Dumnezeirii ca să facă ispăşire pentru el. Ce ar trebui să învăţăm de aici despre motivul pentru care trebuie să ne bizuim doar pe har şi niciodată pe fapte? La urma urmei, ce am putea adăuga noi la ceea ce Hristos a făcut deja pentru noi?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
