Claudia Butoiu & Mihail Butoiu „10.2 În Efes (1) (st10 A treia călătorie misionară)”
Faptele 18:24-28 raportează că, în timp ce Pavel se afla în drum spre Efes, a venit în această cetate şi un credincios iudeu, pe nume Apolo. El era un bun vorbitor şi un bun cunoscător al Scripturii. Şi era un urmaş al lui Isus, după cum reiese clar din descrierea făcută de Luca: „El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus” (vers. 25). Însă nu cunoştea decât botezul lui Ioan. Fusese botezat de Ioan Botezătorul şi îl cunoscuse pe Isus în timpul vieţii Sale pe pământ, dar probabil că se mutase în altă parte – probabil în Alexandria – înainte de răstignire şi de Cincizecime.
Aquila şi Priscila i-au dat informaţiile lipsă. El ştia să demonstreze cu Scriptura că Isus era Mesia cel aşteptat de Israel (vers. 28), dar nu era la curent cu ce se întâmplase cu urmaşii lui Isus după încheierea lucrării lui Isus pe pământ. Aquila şi Priscila au mai făcut un lucru pentru el: împreună cu ceilalţi credincioşi din Efes, i-au dat o scrisoare de recomandare adresată bisericilor din Ahaia (vers. 27), pe baza căreia Apolo a făcut o lucrare eficientă în Corint (1 Corinteni 3:4-6; 4:6; 16:12).
1. Ce a făcut Pavel când a sosit în Efes? Faptele 19:1-7
Punctul de legătură dintre istoria lui Apolo şi relatarea despre cei doisprezece bărbaţi pe care i-a cunoscut Pavel în Efes îl constituie experienţa lor similară.
„La sosirea sa la Efes, Pavel a găsit doisprezece fraţi care, asemenea lui Apolo, fuseseră ucenici ai lui Ioan Botezătorul şi, asemenea lui, dobândiseră unele cunoştinţe despre misiunea lui Hristos. Ei nu aveau destoinicia lui Apolo, însă, cu aceeaşi sinceritate şi credinţă, căutau să răspândească în tot locul cunoştinţa pe care o primiseră.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 206
Noi ar trebui să privim botezul lor prin prisma situaţiei speciale în care se aflau. Ei nu veneau din altă confesiune creştină şi nu a fost vorba despre o convertire. Doar au fost integraţi în biserica creştină. Faptul că au primit Duhul Sfânt şi vorbeau în alte limbi înseamnă probabil că au lucrat ca misionari creştini, la fel ca Apolo, având acum împuternicirea deplină de a da mărturie despre Isus Hristos oriunde mergeau.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatoarele link-uri:
http://www.7adventist.com/studiu/a-treia-calatorie-misionara/
