Gabriel Radu 1.5 Legământul de la Sinai (st1 Introducere la cartea Deuteronomul)
Ce experienţă a fost ieşirea din Egipt şi tot ce a implicat ea, de la sângele de pe stâlpii uşilor din Egipt până la succesiunea de întâmplări dramatice de la Marea Roşie! Fără îndoială că ea a lăsat o impresie asupra acelora care au trăit-o, căci Domnul a zis: „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine” (Exodul 19:4).
De ce a realizat Dumnezeu această salvare uluitoare şi dramatică, scoţând un popor din mijlocul altui popor? După cum însuşi Moise le-a spus: „A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni şi lupte cu mână tare şi braţ întins, şi cu minuni înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt şi sub ochii voştri?” (Deuteronomul 4:34)
5. De ce a chemat Dumnezeu poporul să iasă din Egipt? Exodul 19:4-8
Este foarte simplu: Dumnezeu i-a chemat afară din Egipt pe evrei, adică pe descendenţii patriarhilor – Avraam, Isaac şi Iacov. Şi cu aceşti descendenţi, Domnul a făcut un legământ, în virtutea căruia ei aveau să fie, într-adevăr, „ai Mei [în engl. un tezaur deosebit] dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu” (Exodul 19:5). Relaţia aceasta a fost esenţială în cadrul legământului.
Totuşi, ideea de apartenenţă sau de „tezaur special” ar putea fi foarte uşor înţeleasă greşit (şi aşa a şi fost). Statutul lor de popor special nu deriva din ceva care să fi fost sfânt sau neprihănit în ei înşişi, ci se datora harului lui Dumnezeu şi adevărurilor minunate pe care El li le dăduse – adevăruri pe care trebuia ca ei să le urmeze şi, în calitate de „împărăţie de preoţi”, să le transmită lumii.
Apoi, Dumnezeu le-a dat şi nişte condiţii ale legământului (partea lor de împlinit din înţelegere, ca să zicem aşa), Cele Zece Porunci (Exodul 20), iar abia după aceea legământul a fost ratificat. După ce a stropit cu sângele jertfelor un altar nou construit, Moise „a luat cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului” (Exodul 24:7). Poporul a declarat din nou că avea să asculte.
„Şi, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge […] a stropit cartea şi tot norodul şi a zis: «Acesta este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi»„ (Evrei 9:19,20). Care este semnificaţia sângelui şi de ce este ea atât de importantă, chiar şi pentru noi, astăzi?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
