Erau patru. Îmbrăcaţi bine, aranjat. Tocmai primiseră hainele de la curăţat. Nici nu apucaseră să prindă mirosul acela de spaţiu închis, nefolosit. Nu crezuseră însă că le vor purta tocmai azi prima oară. Ieri sunase un telefon. Îi speriase un pic. În liniştea rece a dimineţii de toamnă se auzise ţârâitul lui prelung. Răspunsese Aceasta. […]

Încă îmi amintesc ce am simţit când mi-am văzut primul articol publicat. Nu era textul cel mai bun, dar eram cea mai fericită persoană. În ciuda faptului că îmi greşiseră numele (nici măcar nu era pe prima pagină), momentul cumpărării ziarului şi a deschiderii lui a fost magic. › citește în continuare