Ție, Doamne, mulțumire!
Ţie, Doamne, mulţumire!
Peste noi, a Ta iubire
În cascade-ai revărsat
Zi şi noapte, ne-ncetat!
Tu ai mers cu noi pe cale
Şi, prin neguri, ne-ai fost soare,
Iar în marile dureri
Ne-ai dat flori de mângâieri;
Hrană pentru trup şi suflet,
Pază în al nostru umblet,
Sănătate, bucurie
Şi a păcii feerie.
Pentru rodul din grădină,
Pentru-a soarelui lumină,
Pentru ploi îmbelşugate,
Pentru rugile-ascultate;
Pentru mici şi mari surprize,
Pentru ajutor în crize;
Pentru pace şi iertare
Şi răbdarea Ta cea mare,
Ţie, Doamne, mulţumire!
Pentru prunci, copii şi tineri,
Şi bunici, nurori şi gineri;
Pentru evanghelizare
Pân’ la margine de zare,
Ca un foc în mirişte
’Naintând în linişte,
În surghiun sau libertate
În oraşe mari şi sate,
Ţie, Doamne, mulţumire!
Pentru îngerii cei buni
Ce ne apără-n furtuni;
Pentru Duhul Tău cel Sfânt,
Pentru Noul Legământ;
Pentru lacrimi şi-ncercări
Şi răspunsuri la-ntrebări;
Pentru glasul Tău duios
Şi finalul glorios,
Ţie, Doamne, mulţumire!
Pentru holdele ce-s coapte,
Destrămând a lumii noapte;
Pentru Ploaia cea Târzie
Revărsată-n bogăţie;
Pentru harul peste har
Prelungit din Sanctuar,
Orice om să poată fi
Mântuit în veşnicii,
Ţie, Doamne, mulţumire!
Prin ferestrele credinţei
Razele făgăduinţei
Ne şoptesc că vii curând
Să ne iei de pe pământ
În a Ta Împărăţie,
Să-Ţi fim crini de bucurie,
Iar cu harpele de-argint
Să-Ţi cântăm în infinit.
Pentru toate, Tu eşti vrednic
Să primeşti mărire, veşnic.
Ţie, Doamne, mulţumire!
Eşti şi-n veci vei fi IUBIRE!
T. M.
