SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 1 – 2022
MESAJUL CĂRȚII EVREI
1. În epistola de suflet, scrisă către neamul său,
Pavel vrea să le-ntărească-ncrederea în Dumnezeu.
Special se adresează evreilor creștinați,
Tari să fie în credință și statornici, ne-nfricați.
În iubirea pentru semeni, ei să crească tot mai mult,
Vizitând pe cei în lanțuri, ridicând pe cel căzut.
Îi îndeamnă să reziste-n lupta ce le stă-nainte,
Fiind uniți unii cu alții într-o dragoste fierbinte.
„La sfârșitu-acestor zile”, „Cel ce vine, va veni”!
Prin cercări oricât de grele, vom lupta, vom birui!
Nu cădem de oboseală; Domnul ne va ajuta,
Ca, la porți de veșnicie, să-L vedem în slava Sa!
2. Ce frumos descrie Pavel pe Isus ca Împărat,
Răscumpărător al nostru, care vina ne-a purtat!
El, prin moarte, îl învinge pe Satan și ne ajută
Biruința să obținem, căci El rugile ne-ascultă.
Hrist, Mijlocitor ne este-n legământul nou, mai bun;
Căpetenie în luptă, Ajutor în mari furtuni.
Cel mai important, El este Mare-Preot sfânt, milos,
Care inimi noi creează, după chipu-I luminos.
„La sfârșitu-acestor zile” vino ca să-I dăm onoare
Fiului divin! El, singur, este vrednic de-nchinare!
3. „Tatăl ne-a vorbit prin Fiul la sfârșitu-acestor zile”.
„El e oglindirea slavei și a Sa întipărire”.
Prorocii, făgăduințe, așteptări și vii nădejdi,
Prin Isus sunt împlinite. O, ce minunate vești!
„Fericit e cel ce umblă în lumina Feței Sale”
Și, ca Domn, onoare dându-I, are binecuvântare.
Când divinul Tată-afirmă: „Fiul Meu, azi Te-am născut”,
În Isus El recunoaște pe Cel fără de-nceput,
Care, prin a Sa jertfire pentru neamul omenesc,
Deveni „Frate mai mare”, „Fiu al Tatălui ceresc”.
Tot așa cum, sus, pe munte, El a spus Fiului Său:
„Îmi găsesc plăcerea-n Tine”, reafirmă Dumnezeu:
„Vreau, cu Mine, să fii veșnic, fiica Mea și fiul Meu!”
4. Devenind asemeni’ nouă, Domnul, prin a Sa-ntrupare
Și prin moartea Sa pe cruce, ne-a urzit, prin har, salvare.
Azi, putem, prin El, învinge și trăi fără păcat,
Ca să fie-al nostru nume-n palma Lui, pe veci, săpat.
Moise-a refuzat coroana și sceptrul de faraon;
Domnul a lăsat mărirea și dumnezeescul tron
Pentru mine, pentru tine devenind Frate mai mare,
Fiu al Tatălui din ceruri, cu drept de răscumpărare.
Astfel, nu I-a fost rușine ca să ne numească frați
Și să fim, la judecată, fără merit apărați.
În slujire, sacrificiu și credință ni-e Model.
Al meu suflet, pe vecie, tainic s-a legat de El.
5. Domnu-i Dătătoru-odihnei, din Eden în Paradis:
A Creației odihnă; -a Canaanului promis;
A eliberării noastre din robia de păcat;
A Creației-nnoite, prin odihna de Sabat.
„Nu trăiți în necredință!”, azi, l-al timpului hotar,
Căci Sabatul e simbolul mântuirii doar prin har!
„Cât rămâne în picioare marea Lui făgăduință”,
Să-L primim pe Domnu-odihnei și avea-vom biruință!
„Deci, rămâne o odihnă ca de Sabat pentru noi”,
Pregustare a intrării-n Țara păcii, ca eroi.
Domnu-odihnei ne așteaptă. Vrei să fii biruitor?
Și eu vreau! Curând revine! Să Îl așteptăm cu dor!
6. Domnul este Preot vrednic de încredere; e sfânt!
Din iubire lasă cerul, îmbrăcând uman veșmânt.
E doar o tipologie taina-asemănării Lui
Cu Melhisedec, ce-i preot-rege al Salemului.
Nu jertfele de-animale curățau de vreun păcat!
Rolul lor era simbolul pentru Mielu-adevărat.
Domnul este Preot veșnic, „fără de cusur sau pată”,
„Înălțat mai sus de ceruri”, „pildă” binecuvântată.
Așadar, El e „chezașul unui legământ mai bun”.
Vino-n legământu-acesta să intrăm și noi acum!
El, spre noi întinde-o mână, iar cealaltă, spre-al Său Tată,
În etern să ne unească într-o dragoste curată.
Veșnic, numai Lui I-aducem slava și-adorarea toată.
7. Dacă, „luminați” odată, „am gustat darul ceresc”
Și, „prin Duhul Sfânt” primit-am „bun Cuvânt dumnezeiesc”,
Cum să părăsim „Lumina”, „să cădem de la credință”,
„Răstignind din nou pe Domnul?!” „Este-atunci cu neputință
Înnoiți să fim”, doar dacă ne întoarcem iar spre El,
Ca și Petru-n pocăință și-I rămânem Lui fideli.
Nu-i totuna răzvrătirea cu regretul și schimbarea!
Hrist dispus e să ne-ajute, să ne-acorde iar iertarea.
Astăzi, când puternic suflă nou vânt de apostazie,
Domnu-i „ancora de suflet”! Lângă El stăm pe vecie!
8. Dumnezeu semnează primul document ca legământ,
Scris pe tablele de piatră, puse-n chivotul cel sfânt.
Dar El vrea ca să semneze-n legământul înnoit
Legea-n inima acelor ce-L iubesc nețărmurit.
Domnul nu Și-a schimbat Legea; a trimis pe Fiul Său,
Care e Mijlocitorul legământului cel’ nou
Și garant că, ce promis-a-n cadrul legământului,
Va-mplini pentru aceia care-I sunt loiali doar Lui.
Moartea Sa este prologul pentru noul legământ.
El e Împărat și Preot, investit prin jurământ;
E desăvârșit și poate să lucreze-n noi sfințirea.
Vrednic este să primească inimi-flori și-n veci slăvirea.
9. Pe Hristos prefigurează toate jertfele-n vechime.
Rolul lor era simbolic pentru Cel din înălțime,
Jertfa cea desăvârșită pe al Golgotei altar,
Care ne-a adus iertarea și neprihănirea-n dar.
„Fără-a sângelui vărsare nu-i iertare” nicidecum!
Ca o ardere-de-tot vreau inima să I-o supun.
„Jertfa Lui stă azi la baza binecuvântărilor
Care, peste noi, în valuri curg din nesecat Izvor”.
„Domnul, prin singura-I jertfă, a făcut desăvârșiți,
Pentru totdeauna vrednici, pe cei care sunt sfințiți”.
Sunt și eu printre aceștia? O, Hrist mi-e Apărător!
Tot ce sunt, vreau s-oglindească pe-al meu Desăvârșitor.
10. Hrist, profetic, împlinește cele trei mari sărbători
Din vechime și ne este înainte-mergător.
Moartea și-a Lui înălțare împlinesc primele două;
Toată dragostea slujirii și-astăzi, Hrist, ne-oferă nouă.
„Cortu-I, prin a Sa-ntrupare-n mijlocul nostru l-așază
Și, ca Preot, e perdeaua ce pe noi ne protejează”.
„Prin Isus, avem intrare slobodă-n Locul Preasfânt
Pe-acea cale nouă, vie”, larg deschisă: trupu-I frânt!
Cea de-a treia sărbătoare o vom celebra în cer,
Toate roadele fiind strânse ca trofee pentru Miel.
Cât de mult doresc, acolo, ca să fim și tu, și eu,
Stele-n diadema slavei Fiului lui Dumnezeu!
11. Prin credință înțelegem că, „ex nihilo” creat,
Prin Cuvântu-I, universul susținut e și păstrat.
„Cel neprihănit”, de-a pururi, „prin credință va trăi”!
Fii un Avraam, un Moise, în aceste vremi’ târzii!
Fii un crin de amaryllis printre ai credinței brazi,
Ca Rahav, care se-ncrede în al Cerului mesaj!
Domnu-i Cel care deschide galeria de eroi!
Cu ai biruinței lauri ne așteaptă și pe noi.
„Căpetenie” ne este, Singurul ce-a terminat
Alergarea-n biruință! În al cerului palat,
Hrist, „Desăvârșirea” noastră, ne dorește azi pe toți!
Prin credință, vreau să intru și eu pe-ale slavei porți!
12. Azi, urca-vom, prin credință, sus, pe muntele Sion,
Unde-ncoronat în slavă e Isus, al nostru Domn.
La această sărbătore participă îngeri mii
Și biruitorii care cu El vor împărăți.
„Cerurile și pământul, clătinate” reprezintă
Judecata pentru-o lume searbădă, nelegiuită.
„Cartea vieții” e deschisă și Judecătorul sfânt
Apără pe toți aceia ce-L urmează pe pământ
Și-n „Împărăția care nu se poate clătina”,
Jertfe de recunoștință-I vor aduce pururea.
Sunt și eu printre aceștia? Ești și tu? Să ne grăbim,
Ca și noi, în veșnicie, să-L slăvim pe Cel Divin!
13. Dacă „Lui nu-I e rușine ca să ne numească frați”,
Într-o dragoste fierbinte să trăim, suntem chemați!
Îl cinstim, având ca oaspeți pe sărmani sau chiar pe îngeri,
Ajutând pe cei în lanțuri, vizitând pe cei cu-nfrângeri.
„Este-nchinător la idoli orice lacom de avere”,
Orice imoral, pe față sau pe-ascuns și în tăcere.
„Dragostea de bani” mai este oare „dragoste de frați”?
Cei ce asupresc pe alții pot fi binecuvântați?
Zilnic, „de mai-marii noștri să ne-aducem toți aminte”
Și să le urmăm exemplul, în purtare și-n cuvinte!
N-acceptăm idei străine! Noi rămânem la „Stă scris”,
Căci „Hristos e-Același astăzi, ieri și-n veci”! De neînvins!
EPILOG
El e „Mai-Marele” nostru! Noi pe El Îl vom urma!
ESTE VREDNIC! Lui mărire, slavă, cinste! Osana!
