EBEN-EZER – 2021
Doamne,
S-a scurs, în clepsidra timpului, încă un an de har peste har, un an cu zile senine și înnorate, un an cu bucurii, dar și cu multe lacrimi; un an cu frământări tulburătoare, dar cu speranțe reînnoite că se apropie zorii veșniciei.
Ne-ai chemat tot mai aproape de Tine, ca să ne oferi speranță, curaj, mângâiere, orientare și viziunea timpului solemn pe care îl traversăm; ne-ai unit în părtășia rugăciunii pe unii cu alții și cu Tine și ne-ai strâns în jurul crucii, unde, în clipele cele mai solemne, Duhul Sfânt ne-a cercetat și ne-a descoperit adevărata noastră stare, precum și remediul pentru biruința deplină. Îți mulțumim!
Ne-ai ridicat privirile spre Sfânta Sfintelor, unde Domnul Hristos încă mijlocește pentru noi. Ne-ai încurajat și ne-ai dat putere ca să urcăm și să luptăm pe baricadele credinței, pentru a înfige steagul însângerat al Prințului Emanuel pe culmea Golgotei noastre, până când l-ai văzut fluturând a biruință! Și, dacă ai îngăduit și încă mai îngădui ca să fim răniți pe câmpul de luptă sau să cădem, nu ca înfrânți, ci ca biruitori, ne aștepți la porțile slavei cu laurii ce vor încununa, nemeritat, frunțile noastre de-a lungul veșniciei. Mai este puțin, foarte puțin și Tu, „Cel ce vii, vei veni și nu vei zăbovi!” Îți mulțumim!
Pe genunchi tot mai des, în locul tainic al rugăciunii, am strâns în cupe de suflet lacrimi fierbinți și dureri-mănunchi pentru cei care se luptau pentru o gură de aer; pentru cei coborâți în uriașul dormitor al pământului; pentru cei îndoliați și pentru îngerii cu halate albe, care au îngrijit, au tratat și au salvat mii de vieți; pentru cei truditori până la sacrificiu pe ogorul Evangheliei, semănând neobosiți perlele speranței, pentru ca Adevărul să lumineze pământul și să pregătească glorioasa Ta revenire, ce va pune capăt istoriei păcatului.
În furtunile vieții, Tu ne-ai așezat picioarele pe Stâncă și ne-ai ridicat privirea spre cerul senin de dincolo de nori, înflorind zâmbete pe fețele noastre și asigurându-ne din nou și din nou că ești alături de noi. Îți mulțumim!
În cele mai mari dureri, ne-ai întâmpinat cu flori de mângâiere și, cu dragostea Ta, revărsată în cascade peste noi, ne-ai vindecat rănile și ne-ai șters lacrimile. Descoperirile Tale, din Sfânta Scriptură și din Spiritul Profetic, ne-au luminat drumul spre biruință și ne-au dat curaj să înaintăm triumfători, pe genunchi, și să nu ne temem de nimic altceva decât de a Te întrista prin vreun păcat rămas nemărturisit și nepărăsit. Prin ferestrele credinței, privim cum Adevărul înaintează ca „focul în miriște”, pregătind toată verdeața de pe câmp pentru Ploaia Târzie. Păstrăm în caseta memoriei și a istoriei noastre cele mai frumoase amintiri ale călăuzirii Tale providențiale pentru noi, personal, pentru familiile noastre, pentru poporul Tău vizibil și invizibil, pentru omenirea întreagă.
Îți mulțumim, iubite Doamne, că ne-ai asigurat libertatea de credință și liniștea închinării sub protecția îngerilor Tăi sfinți! Îți mulțumim că ai așezat pe mesele și în sufletele noastre pâinea zilnică, atât fizic, cât și spiritual! Îți mulțumim pentru pastorii noștri, care au stat alături de noi ca adevărați părinți spirituali și ne-au asigurat hrană bogată. Îți mulțumim pentru rugăciunile ascultate, pentru bolile vindecate, pentru făgăduințele Tale, pe care le-am invocat și pe care le-ai împlinit magnific!
O ultimă viziune ne dă aripi de zbor spre cerul înalt: întrezărim, ca într-un vis frumos, cum nenumărate coroane așteaptă să încununeze frunți de biruitori; ghirlande de trandafiri și crini parfumați împodobesc locuințele mărețe pe care ni le-ai pregătit; imnuri noi au fost scrise, fără precedent în simfonia universului, pe care doar noi vom ști să le cântăm cu inimile și cu harpele noastre, spre gloria Ta, minunatul nostru Răscumpărător, căci, în dragostea Ta, nu ai putut concepe să petreci veșnicia fără noi! Îți mulțumim!
Ne este dor ca să Te vedem aievea! Dar, până atunci, pentru puținul timp rămas, dă-ne putere ca să Te vestim, prin toate mijloacele pe care ni le-ai pus la dispoziție și prin propria noastră viață, purtând pecetea asemănării cu caracterul Tău sfânt, pentru ca întreg pământul să fie luminat cu strălucirea Adevărului Tău și, temerari, să putem duce lupta cu biruință până la porți, ca să-Ți fim crini de bucurie pentru întreaga veșnicie!
Iată-un curcubeu de slavă ne anunță că-n curând,
Domnu-nconjurat de îngeri Se coboară pe pământ.
În sfârșit, vom fi Acasă! Bun rămas, pământ străin!
Lângă Domnu-n veșnicie cerul ne va fi senin!
Floarea mea de colț ești, Doamne, sus, pe muntele Sion.
Peste univers ești Rege și pe-al vieții mele tron.
Azi, cu ramuri de lumină și-ale dragostei petale,
Pregătesc în biruință calea revenirii Tale.
Magdalena Toma, 23 decembrie 2021
