Negustori rafinaţi, oameni cu bun simţ şi cu o educaţie aleasă reuşeau să pătrundă în palatele oamenilor nobili, în saloanele imperiale ale conducătorilor din înalta clasă a societăţii. Înşirate înaintea privirilor sclipitoare, străluceau diamante, aur curat, mătăsuri fine şi tot felul de giuvaieruri pe care comis-voiajorii curajoşi le întrebuinţau cu un scop precis: sub identitatea comerciantului peregrin, el urmărea să atragă admiraţia, căuta să corijeze tendinţele inimilor sensibile către adevăratul tezaur atunci când manuscrise ascunse în haine erau descoperite şi sclipeau cu o şi mai mare strălucire în incantaţia adevărurilor de nepreţuit, păstrate secole la rând: „…dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară… atunci vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu ” ; ”Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat” ; „…pentru ca oricine crede în El, să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”.~ citește mai departe…
