16 Aprilie 2014. Zi specială pentru cele 24 de femei private de libertate pentru că este ziua examenului final în urma cursului de calificare în meseria de croitorie. Emoţiile erau mari, mai ales la extragerea biletelor de examen, dar, având în vedere interesul manifestat pentru acest curs, bucuria finală a fost că toate participantele nu doar au absolvit cursul, dar mediile obţinute au fost toate peste 9 iar marea majoritata a mediilor a fost 10. Comisia de examinare a fost încântată mai ales de proba practica la care, cursantele au prezentat articole gândite şi realizate ( bluze, genţi, pijamale, etc). Iată şi câteva impresii finale:
– La vârsta mea de 64 ani, am învăţat ceva nou şi folositor. La început îmi făceam griji, că nu voi reuşi niciodată să fac şi eu ceva util. Cu ajutorul lui Dumnezeu am făcut o pijămăluţă pentru copii, rochiţele pentru nepoţele şi lucruri utile mie.
– Aţi fost o rază de lumină şi speranţă pentru sufletele noastre chinuite. Vă mulţumim că ne-aţi acordat o şansă. Am învăţat o meserie care, chiar dacă nu o voi profesa afară – în societate, sigur îmi este necesară pentru mine şi familia mea.
– Mă bucur foarte mult că am avut această posibilitate pe care nu mulţi o au (deşi mă aflu încarcerată într-un penitenciar) de a învăţa o meserie care sper să mă ajute să-mi găsesc un loc de muncă pentru a mă întreţine pe mine şi fiica mea.
– Faptul că am învăţat să croiesc şi să cos este ceva special şi important pentru mine. Am reuşit să coasem pijamale şi alte… chestii personale şi cred că îmi va fi de folos în viaţă.
– Mă numesc Elena şi sunt foarte încântată că am absolvit acest curs. Nu nota sau media este importantă – în primul rând – pentru mine, ci faptul că, având această meserie, cu ajutorul bunului Dumnezeu, sper să îmi pot găsi un loc de muncă.
– Înainte de a mă prezenta, în loc de bună ziua vreau să vă spun: Mulţumesc! M-am înscris la acest curs cu toată deschiderea, ca o provocare. Oricărei femei nu-i strică să ştie să croiască şi să coase la maşină. Deşi am studii superioare, sigur când voi ajunge acasă, pentru că sunt proaspat bunică, voi lucra cu drag pentru nepoţica mea….
– Am fost o norocoasă ca am putut participa la acest curs. Am învăţat multe lucruri şi chiar am reuşit să îmi confecţionez pentru mine un compleu de vară iar pentru colegele de cameră diverse articole ( fuste, rochii,etc). Experienţa cea mai provocatoare a fost să lucrez la maşina de cusut şi triploc.
– Consider că am prea puţine cuvinte pentru a-mi exprima mulţumirea faţă de toţi cei care au investit pentru noi în acest curs de calificare. Am primit toate informaţiile de care am avut nevoie…
– Am 47 ani, de profesie contabil ( 20 ani de experienţă) am urmat cu bucurie cursul de confecţioner unde am învăţat nu doar să cos la o maşină de cusut ci şi să croiesc şi broderie. Toate acestea îmi vor fi cu siguranţă de folos când voi merge acasă şi sper să îmi găsesc şi un loc de muncă. Mulţumesc organizatorilor pentru că ne-au ajutat cu adevărat să învaţăm o nouă meserie care poate deveni o sursă reală de venit pentru noi.
– Apreciez efotul financiar făcut şi că v-aţi gândit şi la noi, cele private de libertate. Nu cred că afară aveam posibilitatea de face acest curs din cauze financiare, dar cred şi sper să pot folosi această oportunitate pentru a mă angaja şi a câştiga cinstit o bucată de pâine.
– Am participat la acest curs cu mare plăcere şi interes pentru că chiar îmi place această artă. Mulţumiri celor ce au avut această intenţie mai ales că ne-aţi pus la dispoziţie maşini de cusut noi. Sper să pot merge mai departe cu…” capul sus” chiar dacă am trecut prin acest loc.
– Am 46 ani sunt mamă a patru copii, în curând voi fi şi bunică şi am participat cu toată bucuria şi inima la acest curs pentru că îmi va prinde bine şi mie dar o sa învăţ şi fetele şi viitoarele mele nurori când voi ajunge acasă. Dacă aş avea o maşină de cusut acasă… ce bine ne va prinde… Sper să îmi pot găsi un loc de muncă pentru a fi de folos familiei mele. Mulţumiri tuturor celor implicaţi în acest curs.
Fiecare cursanta ar fi trebuit să primească coroniţă sau… „Papiota de aur” dar având în vedere criza… au primit câte un pachet consistent cu dulciuri, fructe şi articole de igienă personală. Programul va continua cu un proiect de voluntariat în care aceste femei până la liberare, vor confecţiona pentru copiii abandonaţi din centrele de plasament din Bacău pentru început pijamale şi lenjerie de pat. Ne dorim ca beneficiul si satisfacţia sa fie dublă, în primul rând pentru aceşti copii sărmani dar şi pentru aceste absolvente care se vor perfecţiona şi vor avea satisfacţia lucrului împlinit. Dar, pentru ca proiectul nostru să devină realitate avem nevoie şi de sprijinul tuturor celor ce pot sa ni-l ofere, pentru ca nevoia cea mare acum este de materie primă. Aşteptam sugestii, propuneri şi orice oferta va fi bine primită. Iar ca raspuns la framântarea unei femei referitor la o maşină de cusut acasa, Dumnezeu este aşa de bun şi mare încât a promis deja tuturor celor ce vor sa practice această meserie câte o maşină de cusut. Gratis.
Mihai Enea
SUP Moldova
0742 200350,
yo8cyn@yahoo.com
